de Anda Postolache

La numai un kilometru de localitatea vinicolă Panciu, din Vrancea, între dealuri şi podgorii, se află Mănăstirea Brazi. Despre existenţa unui mic schit în acest loc s-au găsit date încă din secolul al XVII-lea. Dar mai mult decât atât, se ştie că încă din vremea lui Ştefan cel Mare şi Sfânt aici se afla un pustnic cu numele Gheorghe, care ducea o viaţă sihăstrească pe dealul Neicului, aproape de Pârâul Hăulita.

Promisiunea lui Ştefan cel Mare
Legenda spune că, într-o zi, Sfântul Voievod Ştefan, înconjurat de un grup de sfetnici, a pornit să-şi viziteze podgoriile din zona Vrancei. Printre ei se afla şi un sfetnic rănit şi l-au lăsat în grija pustnicului Gheorghe, cunoscut pentru tămăduirile pe care le făcea cu rugăciunea către Dumnezeu. Găsindu-şi sfetnicul sănătos la întoarcere, domnitorul i-a promis călugărului că va ridica un schit cu o biserică ce va purta hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Documentele spun însă cu certitudine că doi pustnici, Sava şi Teofilact, au ridicat la Brazi o bisericuţă subterană, păstrată până azi, şi un bordei.

Mitropolitul surghiunit
În cea de-a doua jumătate a veacului al XVII-lea, la Schitul Brazi s-a aşezat fostul Mitropolit Teodosie al II-lea al Moldovei. Ales în 1670 episcop al Rădăuţilor, iar în 1672 episcop al Romanului, Teodosie a fost rânduit, în anul 1674, Mitropolit al Moldovei.
Negăsind în Teodosie un sprijinitor al faptelor sale urâte înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, ci un critic al păcatelor sale, Dumitraşcu Vodă Cantacuzino l-a înlăturat pe Mitropolit din scaun în 1675 şi l-a surghiunit în Mănăstirea „Sfântul Sava” din Iaşi, înlocuindu-l cu marele cărturar, Sfântul Mitropolit Dosoftei. După eliberarea din surghiun, Mitropolitul Teodosie s-a retras la schitul tinereţii sale, Brazi.

Martiriul Sfântului Teodosie
În „Viaţa Sfântului Teodosie” se spune: „În anul 1694, o ceată de tătari prădalnici, ajunsă la porţile Panciului şi călăuzită anume de un localnic din satul Neicu spre schit, l-a prins pe vrednicul Mitropolit pentru a-l jefui. Cerându-i odoarele sfinte, din argint, pregătite pentru chinoviile abia ctitorite de el, iar el refuzând să le dea păgânilor, aceştia i-au tăiat capul; era toamna, în preajma praznicului Înălţării Sfintei Cruci (14 septembrie)”. Aşa, fostul Mitropolit a ajuns mucenic, iar trupul lui sfânt a fost îngropat la Schitul Brazi.

Distrugeri provocate de foc, cutremur, nazişti şi comunişti
Devenind egumen la Brazi în 1807, ieroschimonahul Dimitrie, venit de la Mănăstirea Bogdana, cinstitor al Mitropolitului Mucenic Teodosie, a ridicat aşezământul monahal aproape din temelie, întrucât fusese distrus de un incendiu. Cutremurul foarte puternic din anul 1838 a lovit greu şi Schitul Brazi, de refacerea lui ocupându-se acelaşi egumen. O perioadă de cădere a urmat în vremea lui Alexandru Ioan Cuza, la secularizarea averilor mănăstireşti. În timpul războiul din 1916-1918, populaţia din zonă şi călugării de la Brazi au fugit, iar nemţii au ocupat schitul vreme de doi ani. Abia în 1919, schitul a fost redeschis şi reparat, fiind aici o viaţă monahală înfloritoare. În 1959, când comuniştii au dat acel decret de trimitere a călugărilor tineri în câmpul muncii şi de desfiinţare a unor mănăstiri, Schitul Brazi a fost şi el desfiinţat.
În 1980, din păcate, nişte oameni de rea-credinţă din zonă au distrus până la temelie o mare parte dintre clădirile ce aparţineau Schitului Brazi.

Oameni noi, viaţă nouă

Abia la 9 septembrie 1990, soarele răsărea din nou pentru această aşezare călugărească, întrucât în prezenţa maicilor Iustina Angheluţă şi Pavelina Cafagiu, Episcopul Buzăului şi Vrancei, Prea Sfinţia Sa Epifanie a resfinţit locul pe care s-a zidit Mănăstirea Brazi. În 2000 s-au descoperit şi moaştele ierarhului mucenic Teodosie, ascunse mai de mult de teama năvălitorilor.
Acum, la Brazi fiinţează o frumoasă obşte monahală de maici.
Trebuie să amintim că în liniştea şi pacea Schitului Brazi au scris lucrări bisericeşti şi literare preoţii Gala Galaction şi Vasile Radu, precum şi scriitorul Ioan Slavici, care a fost o vreme îngropat în cimitirul schitului. După desfiinţarea acestuia, rămăşiţele pământeşti ale autorului clasic au fost strămutate la Panciu.

Din 2003, Sfântul Mucenic Teodosie a fost canonizat şi este trecut în calendar la 22 septembrie, iar credincioşii care merg la mănăstirea de lângă Panciu se pot închina moaştelor sale, aflate la loc de cinste în raclă. Aceasta este de fapt comoara de mult preţ a Mănăstirii Brazi.