de George-Cosmin Butură

Între salba de mănăstiri din Episcopia Caransebeșului se remarcă Mănăstirea Nera, care se distinge prin preocupările maicilor pentru tratamentele naturiste. Ea răsare ca un mărgăritar în mijlocul unui platou fermecător încadrat de pădurea Munţilor Locvei, pe malul stâng al râului Nera, de la care și-a luat numele. Acesta străbate versanții muntoși din apropiere, formând chei unice de o deosebită frumusețe. Astăzi vom păși în raiul de la Nera având-o ghid pe maica Nectaria Constantin (foto).

„Oferim medicină creștină pentru tot omul”

- Cum a început acest demers?

- Acum 28 de ani, aici nu era nimic mai mult decât o colină împădurită și un sălbatic vad de plante medicinale spontane. Proximitatea cu satul natal al domnului doctor Pavel Chirilă a întregit tabloul motivațiilor pentru construirea unei mănăstiri în această zonă legată de orașe, prin drumuri accidentate, greu practicabile, mănăstirea având ca țintă recuperarea conceptului de medicină creștină și sprijinirea comunității, asemenea mănăstirilor de altă dată, prin tratamente pentru tot omul, pentru suflet și pentru trup. Odată cu ridicarea zidurilor lăcaşului de cult, s-a închegat și obștea de maici. Cele mai multe dintre noi eram abia ieșite de pe băncile școlilor, o altă parte încă lucra la finalizarea lucrărilor de licență și doar foarte puține aveau deprinderi temeinice în ale gospodăriei. Această mică și cea din urmă parte a obștii a purtat greul începuturilor cauzat de neajunsurile materiale și ne-a scos la bun liman, învățându-ne să ne procurăm și să ne preparăm singure cele ale traiului zilnic. Râvna celor dintru început a atras alte tinere râvnitoare și, de la an la an, primind în medie câte 10 noi viețuitoare, am atins și am depășit relativ repede pragul de 100 de maici.

„Îl căutăm pe Domnul cel Viu în toate ale noastre”

- Cum au fost începuturile?

- Zilele noastre începeau în noapte, în jurul orei 4:00, după modelul rânduielii athonite, iar zorii dimineții ne găseau intonând cântarea Miezonopticii „Iată, Mirele vine…” deodată cu păsările ce prin inegalabile triluri dădeau semnalul deșteptării în pădurile înconjurătoare. Curgerea timpului era monotonă, dar numai în cele din afară: biserică - grădină - bucătărie - nelipsitele ore de muzică psaltică, la a căror frecvență zilnică nu am renunțat nici astăzi. Bogăția trăirilor lăuntrice imprima, însă, mult dinamism vieții noastre, măsurabil cu energia tinereții ce ne caracteriza. Făceam totul cu multă nepricepere, cu cel puțin tot atâta osteneală și cel mai mult cu râvnă și entuziasm. Îl căutam pe Domnul cel Viu în toate ale noastre. De temelie ne-au fost cuvintele de învățătură ale Sfântului Siluan Athonitul, ale Cuviosului Iosif Isihastul și ale ucenicilor lui, ale Sfântului Sofronie Saharov, ale Bătrânului Rafail Noica ș.a. Am pornit și noi pe calea marilor Părinți, dar târâș, pe brânci, cum spune Părintele Nicolae Steinhardt. Mai întâi, fiecare dintre noi a stat faţă-n faţă cu sine însuși, cu ajutorul nu întotdeauna dorit al celuilalt, iar această întâlnire nu a fost nicidecum îmbucurătoare. Faptul că la Domnul nu ajungem decât prin „fratele” - chipul slavei negrăite a Domnului - ni s-a revelat curând, nu însă și acceptarea acestui fapt și lucrarea în duhul acestui adevăr existențial. Știam, teoretic, de unde veneam și cine ar fi trebuit să fim, omul cel nou întru Hristos, dar confruntarea cu cine eram de fapt, purtători ai firii omenești păcătoase, a fost dureroasă și dezmeticirea ne-a luat ceva timp, de ordinul anilor, noi și noi înțelesuri dezvăluindu-ni-se și astăzi, căci lucrarea de transformare lăuntrică nu are sfârșit nici în această viață, nici în Împărăția Domnului, unde nădăjduim să fim cu toții. Am îmbrățișat viața monahicească de obște despre care numai citiserăm, dar pe care o doream foarte, ca pe singura cale sigură, care prin tăierea voii proprii în ascultare necondiționată să ne aducă tămăduirea și înnoirea. Participarea tuturor la toate, la slujbe, la activitățile de peste zi, la masă, la programul de odihnă și la rugăciune a fost piatra de temelie pe care am încercat să zidim unitatea comunității noastre.

- Cine a construit aceste clădiri de poveste?

- Psaltirea neîntreruptă, cu pomenirea din oră în oră a sufletelor necăjite ce ne cereau ajutorul și deasa slujire a Dumnezeieștii Liturghii au fost hrana noastră duhovnicească și slujirea pentru lume dintru începuturi. Cum tânărului nevoitor îi sunt proprii nu numai isprăvile duhovnicești, ci și trupești, la osteneli am adăugat participarea la lucrările de șantier, extrem de dificile din cauza așezării izolate a mănăstirii noastre. Noi, maicile, am fost echipa de maiștri fierari betoniști ani buni. În vreme ce betoniera frământa aluatul de ciment, umpleam răgazul cu citirea a încă unei Cântări din Canoanele Maicii Domnului, iar după împărțirea în găleți a mortarului începea dansul mâinilor care trebuia să se acordeze perfect cu ritmul împreună-lucrării și să poarte de la suflet la suflet canciocul cu material la temelia clădirilor pe care le vedeți acum aproape finalizate. Turnarea plafonului clopotniței a durat patru zile și trei nopți, continuu, odihnindu-ne pe rând, căci temperaturile ridicate ale verii nu ne permiteau pic de răgaz. Iar la sfârșit, când toți tânjeam după un pui de binemeritat somn, am mers, pe buze cu „Slavă Ție, Doamne, pentru toate!”, să udăm roșiile din grădină, cu cănițe de tablă, căci apa era drămuită și pentru culturi, și pentru noi. Răsplata a venit neîntârziat, nemeritat, dozată invers proporțional cu mica noastră strădanie: mulțumirea către Domnul a inundat mințile și inimile noastre.

„Cele pe care le consideraserăm buruieni aveau efect echilibrant asupra organismului uman”

- Cum a luat naștere laboratorul pentru medicamentele naturiste?

- La 15 ani de la înființarea mănăstirii, după un parcurs de suișuri și coborâșuri caracteristice oricărui început, deschiderea laboratorului de preparare a produselor pe bază de plante medicinale a devenit preocuparea noastră principală. Alături de domnul doctor Pavel Chirilă am început drumețiile în preajma mănăstirii, prilej cu care am aflat că cele pe care le consideraseram până atunci buruieni erau majoritatea plante medicinale bine cunoscute și recunoscute, fiecare dintre ele cu un anume efect echilibrant asupra organismului uman. Drumețiile au fost completate apoi de ore îndelungi petrecute în Laboratorul Naturalia din Voluntari, Ilfov, unde am învățat să preparăm rețete de tratamente naturiste, predate cu aristocratică generozitate de domnul doctor, care ne-a împărtășit fără urmă de reținere toate secretele de fabricație, așa încât să obținem extracte cu concentrație maximă de substanțe active. Dar cel mai important lucru pe care ni l-a predat dânsul a fost experiența sa clinică, care însuma decenii, la care se adăugau alte decenii de experiență clinică a celor de la care dumnealui primise învățătura, adunând în total sute și mii de ani de experiență în terapia cu plantele medicinale. Formarea maicilor noastre în domeniu a continuat, de la an la an, sporind nivelul cunoștințelor, în aceeași notă de dăruire din tot sufletul a profesorilor și a partenerilor noștri, pe care îi amintim aici cu recunoștință: Asociația de Apifitoterapie din România, Școala Postliceală Christiana din Slatina Olt, Institutul de Bioresurse Alimentare din București, Universitatea de Medicină și Farmacie din Timișoara, Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj etc. Demersurile de a obține certificarea sistemelor de management al calității (ISO 9001, ISO 22716) și certificarea produselor, conform standardelor: ecologic, produs montan, vegan, le-am inițiat din dorința de a pune la îndemâna tuturor produse fabricate, ambalate și livrate la un ridicat nivel de calitate, din recunoștință pentru mulțimea bunătăților revărsate de Domnul peste noi și din respect pentru oameni.

„Activitatea se armonizează fără sincope cu specificul statutului nostru monahal”

- Cum aţi descrie această activitate de realizare a preparatelor naturiste? Se îmbină cu rugăciunea?

- Activitatea în cadrul laboratorului ne aduce multă odihnă și împlinire pentru că se armonizează fără sincope cu specificul statutului nostru monahal, iar în clipa de față fiecare viețuitor al obștii noastre își aduce contribuția la această lucrare. Am început timid, cu prepararea ceaiurilor, ne-am dezvoltat treptat, susținuți de aprecierea și încrederea celor care au consumat produsele noastre și le-au recomandat cunoscuților lor, astfel încât în prezent gamele noastre sunt foarte diversificate, acoperind trei categorii de produse: suplimente alimentare, alimente și produse de îngrijire corporală. Ingredientul principal al preparatelor noastre îl reprezintă plantele medicinale, pe care fie le culegem din flora spontană, fie le cultivăm pe terenurile mănăstirii. Recoltarea din flora spontană o facem din zone pe le-am ales cu multă atenție, după nenumărate peregrinări: sunt, de regulă, zone muntoase, curate, unde numai noi, pădurarul și viețuitoarele pădurii - cu care, din fericire, nu ne-am intersectat de multe ori - pătrundem. Ne păstrăm, astfel, însingurarea și rugăciunea nestingherită pentru întreaga lume. Studiul de impact și avizele primite de la Primării, Parcuri naționale, Direcția pentru Agricultură Județeană și Agenția de Protecție a Mediului sunt cele care ne aprobă și ne delimitează accesul și cantitățile de plante pe care le culegem din fiecare zonă, astfel încât ecosistemul să nu sufere dezechilibre.

- Ce plante folosiţi, de regulă?

- În grădina mănăstirii, pe lângă legume și pomi fructiferi, am adus toate varietățile de plante medicinale pe care nu le găsim sau pe care nu ne-a fost la îndemână să le culegem din flora spontană: lavandă, salvie, gălbenele, isop, talpa-gâștei, armurariu, castravete amar, arbuști de aronia, coacăz-negru, zmeur etc. Începând din primăvară și până spre mijlocul toamnei, prima oră de lucru a dimineții o petrecem toate în grădină. Câte viețuitoare suntem, tot atâtea foarfece, cuțite și sape ne stau la dispoziție. Cu șoaptă de rugăciune și cu bucuria mângâierii pe care o aducem celor suferinzi însoțim semănatul, plivitul, săpatul și recoltatul plantelor vindecătoare.

„Credem că aici la Nera, părintele Teofan, maica stareță și toate maicile și surorile se ostenesc cu timp și fără de timp pentru a împlini cuvântul Domnului, așa cum a făcut și Cuvioasa Maica noastră Parascheva, care și-a asumat crucea îndată ce a ascultat cuvântul evangheliei: «Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie». De aceea există în acest așezământ monahal o lucrare duhovnicească, dar și o lucrare filantropică și, de asemenea, credem că soborul maicilor de aici răspund cerințelor societății de astăzi și pretențiilor omului contemporan, care dorește din ce în ce mai mult fapte, exemple și nu vorbe“ (Preasfințitul părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului)

„O aplecare deosebită o avem asupra bolnavilor de cancer“

- Căror pacienți vă adresați?

- O aplecare deosebită o avem asupra bolnavilor de cancer. Un pachet ce conține produse de stimulare a imunității pe care i-l trimitem în dar celui bolnav, o vorbă de încurajare pe care i-o transmitem telefonic lui sau aparținătorilor săi și pomenirea la sfintele slujbe, nici nu bănuiți câtă alinare și întărire pot duce în lupta cu boala! Iar, uneori, o cremă de propolis ce calmează efectele secundare ale radioterapiei sau un săpun lichid natural ce curăță neagresiv pielea suferindă fac mai mult decât un calmant foarte puternic. Am încercat în ultimii ani să răspundem cât mai prompt nevoilor celor care ni se adresează, cu durere și dragoste pentru omul contemporan copleșit de singurătate și întristare până la deznădejde. În aceste vremuri tulburi ne-am propus să urmăm îndemnul Părinților Bisericii din toate vremurile: să lucrăm ca și când am mai trăi 1.000 de ani și să ne pocăim ca și când am muri astăzi.

„Am învăţat să folosim şi roata olarului, ca să ne fabricăm propriile recipiente din lut“

- Ce mai pregătiți în viitorul apropiat?

- Prin urmare, ne găsiți punând un nou început în activitatea laboratorului nostru. Multe dintre noi am învățat să folosim roata olarului și cât de curând nădăjduim să reușim să ne fabricăm propriile recipiente, din lut, lucrate manual de la construcție, finisaj, până la glazurare. În aceste vase vom ambala produsele de până acum, dar și noile alimente pe care le-am testat ani de-a rândul în bucătăria mănăstirii noastre, apreciate de cei care ne-au vizitat și au luat masa împreună cu noi, precum făinuri, cereale, leguminoase, mixuri de legume deshidratate, fructe deshidratate, semințe etc. și pe care vi le punem acum tuturor la îndemână din farmacia și din grădina Domnului. Mai multe detalii găsiți la adresa: https://neraplant.ro/manastirea-nera/