de Florin Copil

Altarul e locul cel mai important din biserică. Aici se află masa proscomidiei. E lipită de peretele de nord a altarului, adică în partea stângă (bisericile sunt orientate pe direcția est-vest). Este un loc special în perete lângă care e pusă masa pe care se taie, în chip simbolic, prescura sau prescurile. Conform tradiției, ideal ar fi să fie cinci prescuri din care să se taie părțile de pâine necesare la Sfânta Euharistie. Alături de vin, acele bucățele de prescură se transformă, în timpul Sfintei Litughii, în trupul și sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Nu poate fi făcută liturghia fără proscomidie. L-am rugat pe părintele Alexandru Buzalic (foto), preot dr. paroh greco-catolic la Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea, să ne explice felul în care se face proscomidia și simbolistica ei. Părintele Buzalic este și coautor la „Tipicul bisericesc”, cartea în care sunt detaliate toate tipurile de slujbe făcute de preoți.

„Este ritualul prin care se taie din prescură o anumită parte ce urmează a fi așezată pe altar”

- Părinte Buzalic, cine poate face proscomidia?

- Proscomidia e parte din Sfânta Liturghie, deci ritualul e celebrat de un preot, dar fără credincioși. Ideal ar fi să fie însoțit de un diacon, care să-l asiste și să dea răspunsuri, să spună rugăciuni și cereri specifice, rubricile tipiconale fiind explicite în acest sens. De exemplu, la un moment dat, după ce intră în altar, diaconul se apropie de preot, ţinând în mâini stiharul şi orarul (părți din ținuta diaconului), își pleacă capul și zice: „Binecuvântează, stăpâne, stiharul împreună cu orarul”. Preotul răspunde făcând semnul crucii peste acestea. Tot așa, în timp ce spune anumite rugăciuni și binecuvântări, preotul se îmbracă și el cu stiharul, epitrahirul și celelalte veșminte preoțești liturgice. În acest moment de început al Liturghiei, preotul și diaconul pătrund din lumea profană, prin participarea la simbolismul iconic al gesturilor şi acţiunilor liturgice, în realitatea divină. În cazul în care nu este diaconul de față, preotul poate face singur toate cele necesare.

- Ce este acest ritual?

- Acest ritual este specific liturghiei. Nu se face cu alte ocazii. În acest moment se pregăteşte materia pentru Sfânta Euharistie sau Sfânta Împărtăşanie şi se face pregătirea imediată pentru începerea liturghiei pentru credincioşi. Este momentul în care se face conexiunea între liturghia oamenilor și cea din Cer, din veșnicie. Astfel, la liturghia noastră de pe pământ iau parte sfinți și îngeri, în chip minunat, după cum dovedesc mărturiile unor sfinți. Palpabil, ritualul proscomidiei este cel prin care se taie din prescură o anumită parte ce urmează a fi așezată pe altar. Alături de prescură se mai toarnă puțin vin și câteva picături de apă în potirul destinat acestui scop. Prescura tăiată și pusă pe altar se va transforma în trup, iar vinul și apa în sângele Mântuitorului. Cu acestea se vor împărtăși, la momentul adecvat, preoții și credincioșii. Proscomidia este Golgota şi peştera Bethleemului în acelaşi timp: Iisus se naşte şi se jertfeşte, urmând a fi dus apoi pe piatra mormântului (Sfânta Masă), unde va învia (misterul transubstanţierii).

„Sunt sfințite și prefăcute în Trupul și Sângele Domnului”

- Cum se celebrează proscomidia?

- Preotul trebuie să respecte momentul proscomidiei ca și pe cel al întregii liturghii. El trebuie să fie mărturisit şi împăcat cu toţi, să nu aibă nimic asupra cuiva. Când intră la slujire, se închină cu evlavie în fața altarului, spune o rugăciune și trece în altar unde sărută Evanghelia și Crucea. Prescura, sau prescurile, după caz, sunt daruri aduse înaintea lui Dumnezeu de credincioși. Bucăți mici se taie ritualic din această prescură. Ele sunt apoi ridicate la calitatea de Cinstite Daruri, gata pentru a fi sfințite și prefăcute în Trupul și Sângele Domnului în cadrul Sfintei Liturghii. Bucățile sunt inegale ca mărime. Cea mai mare este Sfântul Agneț, care îl reprezintă pe Iisus Hristos. Această bucată este împunsă de preot cu o minilance, așa cum a fost străpuns trupul Mântuitorului. Acum se toarnă vin și apă în potirul de pe masă. Apoi se taie din prescură o bucată (miridă) triunghiulară, care o închipuie pe Maica Domnului și se așază în dreapta Agnețului. De cealaltă parte a Sfântului Agneț se așază încă nouă bucăţi, numite tot miride, egale ca mărime, în cinstea sfinţilor, împărţiţi în nouă cete ale ierarhiei cereşti a îngerilor. Ele simbolizează iconic Biserica triumfătoare din ceruri, care săvârşeşte în veşnicie unica Sfântă Liturghie a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Mirida Născătoarei, este simbolul iconic al Maicii Domnului care stă de-a dreapta Fiului, Mielul lui Dumnezeu care se jertfeşte, fiind mai presus de sfinţi.

- Cum sunt pomeniți credincioșii?

- Tot acum se fac pomenirile la intenţia de rugăciune dată. După miride, preotul scoate câte o părticică din prescură pomenind pe cel la intenţia căruia se aduce jertfa liturgică: „Pomeneşte, Doamne, pe servul tău...”, şi continuă la fel pentru toţi cei vii pomeniţi. La fel face și pentru sufletele celor adormiți pomenite la Sfânta Liturghie. Se pot pune „părticele” pentru vii şi răposaţi până la intratul mare (cu darurile). Aceste rugăciuni sunt pentru ajutorul și nevoile credincioșilor și sunt puse înaintea lui Dumnezeu. Credincioșii pot solicita preoților astfel de pomeniri, cererile lor fiind puse lângă Trupul lui Iisus Hristos care se jertfește pentru oameni. Toate aceste miride se fac după un anumit ritual. O minune a puterii proscomidiei este din timpul Sfântului Vasile cel Mare. El pune într-o balanță, pe un taler, o bucată din proscomidie și pe celălat taler pune mai mulți galbeni. Balanța înclină în partea proscomidiei.

„Iisus Hristos a mâncat o astfel de pâine la Cina Cea de Taină, în Joia Mare“

- Cum s-a ajuns la această formă a proscomidiei?

- La începutul creștinismului, liturghiile erau altfel, mai simple, fără un Proscomidiar special. Pe atunci, credincioșii aduceau daruri de pâine și vin împreună cu pomelnice și le dădeau diaconilor. Aceștia le puneau într-o anexă a bisericii, unde erau sfințite de preoți. Pe de altă parte, mai trebuie menționat că sunt mici diferențe în celebrarea ritualului la Bisericia Rusă față de cea Greacă sau Română. În Ritul Apusean al Bisericii Romano-Catolice nu este proscomidie la fel ca în Ritul Bizantin. Prescura din care se scot elementele proscomidiei este o pâine dospită. În Bisericile Orientale aceasta este forma împărtășaniei. Explicația vine din faptul că Iisus Hristos a mâncat o astfel de pâine la Cina Cea de Taină, în Joia Mare. Azima, care e pâinea nedospită, se mânca la Paștele evreiesc.