de Florin Copil
Pe data de 13 noiembrie Biserica Ortodoxă îi sărbătorește pe Sfântul Ioan Gură de Aur și pe mama sa, Sfânta Antuza. Un extraordinar tandem de sfinți prin care se evidențiază virtuțile creștine. O familie ce devine sfințită prin credința membrilor ei. Oare ce este în mintea lui Ioan văzându-și mama credincioasă rugându-se cu putere? Ce simte Antuza când aude despre fiul său, Ioan, că face lucruri minunate? Despre tăria de caracter a Sfintei Antuza, renumitul Libanie, un înțelept grec (profesorul de retorică a Sfântului Ioan), spune: „Of, ce femei au creștinii!”.
Născută în zorii creștinismului
Antuza se naște în anul 334, într-o familie de greci creștini, în Antiohia Siriei. În sânul familiei învață să-l iubească pe Dumnezeu și să-i aducă mulțumire. Orașul natal al sfintei este un punct important pe „autostrada” creștinismul. Aici se refugiază apostolii în anul 33, iar în drumurile lor spre Europa trec prin cetate. Sfânta a crescut cu amintiri despre apostoli și cu relatări despre minunile făcute de sfinții vremii. Este pomenită și de Socrate, un scriitor bisericesc. Să nu o confundăm pe mama lui Ioan Gură de Aur cu Sfânta Muceniță Antuza care este din Seleucia, un oraș la 32 de km de Antiohia. Mucenița a trăit cu 100 de ani mai devreme și e sărbătorită la 22 august.
Durere transformată în virtute prin credință
Antuza se căsătorește cu Secundus, un general roman. Este unul dintre marii comandanți militari din Orient. Familia aceasta e bogată, cu frică de Dumnezeu și cu iubire adevărată între soți. Dar, după nașterea lui Ioan, în 354, Secundus moare. Sfânta Antuza alege să rămână văduvă, deși avea numai 20 de ani. Rudele încearcă să o convingă să se recăsătorească, dar le refuză spunând că rămâne femeia unui singur bărbat. Ea crede cu tărie că soțul ei s-a mutat în Rai. Cu răbdare, citind Sfintele Scripturi, cu speranța în Dumnezeu și cu multă rugăciune, Antuza se dedică educării fiului ei. Sfânta își dă copilul la profesori renumiți din vremea aceea și îl duce pe Ioan pentru binecuvântare la un renumit călugăr care trecea prin orașul lor. Întâlnirea cu acesta îl marchează pe viitorul sfânt, pentru că simte o atracție spre asceză.
Exemplul de viaţă dat fiului
După cum citim în Acatist, „predând virtuțile după propria viață”, Sfânta Antuza este „admirată și slăvită nu doar de creștini”. Având acest exemplu de viață, fiul ei, Sfântul Ioan Gură de Aur (numit și Ioan Hrisostom) se dedică vieții creștine în totalitate. După ce își încheie studiile la vârsta de 18 ani, el primește botezul creștin și vrea să se retragă în pustie. Doar că mama sa îl convinge să nu plece. După doi ani, în 374, Sfânta Antuza își mută sufletul în veșnicie. Ioan își dă averea săracilor și ia drumul pustniciei. Trăiește aici ceva timp. El o omagiază pe mama sa în câteva dintre scrierile sale, prezentându-i virtuțile cele plăcute lui Dumnezeu.
Frica de preoție
Studiind la Atena, filosoful Antimie îl hulește pe Dumnezeu într-o discuție publică cu Ioan. Ca prin minune, un duh îl doboară pe filosof și acesta se vindecă doar când îl mărturisește pe Dumnezeu ca unic și sfânt. De minune aude și episcopul Atenei, care vrea să îl facă preot pe Ioan Gură de Aur. Dar sfântul află de veste și fuge în ținutul natal, considerându-se nedemn de preoție. Cu toate acestea, în anul 386 devine preot. El ajunge să fie chiar arhiepiscop al Constantinopolului și împarte din averea bisericii celor săraci și spitalelor. Fiind un om drept, intră în conflict cu unii episcopi și cu împărăteasa. În consecință, este alungat în două rânduri din Constantinopol, din scaunul de arhiepiscop. A doua oară, în anul 407, e trimis în exil la Pityus. Dar Sfântul Ioan moare pe drum, la Comana, un sat lângă localitatea unde este exilat.
Faima de orator
Numele de „Gură de Aur” l-a primit pe când predica în biserică. Atunci o femeie i-a zis: „Învăţătorule, sau mai bine să-ţi spun ţie Gură de Aur, fântâna învăţăturilor tale este prea adâncă! Iar funia minţii noastre este prea scurtă şi nu putem ajunge la apa cuvintelor tale”. Cu vorbele sale a reuşit să aducă la dreapta credință mulți păgâni sau să îi readucă pe cei care au căzut pradă ereziilor vremii. El îndeamnă oamenii să se împace cu Dumnezeu, care e iubire: „Ai păcătuit? Nu-ți cer nimic altceva decât aceasta: intră în biserică și spune-i cu pocăință lui Dumnezeu «am păcătuit»”.
Alcătuirea Sfintei Liturghii
În Antiohia, orașul natal al Sfântului Ioan Hrisostom, sunt cam 10% evrei. Dintre aceștia, o parte trec la creștinism. Avându-i ca exemplu și pentru că nu erau rânduieli precise, unii credincioși amestecau ritualurile evreiești cu ideile creștine. Aceste lucruri sunt combătute de Sfântul Ioan în predicile sale. Tot în timpul lui sunt erezii pe care le contestă cu puterea învățăturii lui Hristos. Astfel, luând elemente din Sfânta Tradiție, Sfântul Ioan Gură de Aur le rescrie în cuvintele sale și le adaugă anumite rugăciuni. Acest fapt ajută la închegarea unui ritual creștin mai exact, care îi întărește în credință pe oameni. Liturghia aceasta devine una dintre cele mai celebrate în Biserica Ortodoxă. Mai sunt Liturghiile Sfântului Vasile cel Mare și a Sfântului Grigorie Dialogul.
Minuni
În 2007 presa a relatat despre vindecări la o procesiune a moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur din Cipru. Pentru cei care merg cu credință la acest sfânt vor fi tot timpul vindecări prin mila și darul lui Dumnezeu. Una dintre cele mai mari minuni petrecute în timpul vieții sfântului a fost aceea când i-au apărut Apostolii Petru și Ioan oferindu-i daruri de la Hristos: darul înțelepciunii, pentru a vorbi despre cele sfinte oamenilor, și darul preoției. Cei doi apostoli l-au încurajat să meargă pe calea credinței, oricâte piedici vor fi. Azi se poate spune că acea viziune s-a adeverit prin moștenirea pe care ne-a lăsat-o Ioan Gură de Aur, Sfântul Ierarh al Bisericii.