de Simona Lazăr
Spre deosebire de Postul Mare, când „dezlegările” sunt mai puține... și nu doar cele la pește, dar și dezlegările la ulei și vin..., în Postul Crăciunului credincioșii au parte de mai multe astfel de „relaxări” din punct de vedere alimentar. La Mănăstirea Sinaia, am stat de vorbă cu protosinghel dr. Mihail Harbuzaru (medalion), cu privire la rostul acestei dezlegări, dorindu-ne să aflăm când, istoric, a apărut acest concept al „dezlegării” și ce trebuie să știe creștinii: cine își „ia” această „dezlegare” și cine nu ar trebui să „se dezlege”? Sunt creștini care nu prea țin postul, dar țin toate dezlegările, iar atunci se pune întrebarea cum trebuie să percepem dezlegarea la pește, în post? Este o recompensă, este un prilej de a sărbători, de a ne bucura de o masă cu proteine animale, indiferent dacă am ținut toate recomandările, toate momentele postului sau este un ritual, cu o semnificație anume?
„Este o exersare a voinței”
- Părinte protos. dr. Mihail Harbuzaru, Postul Naşterii Domnului este și cel mai „darnic” în dezlegări la pește... o bucurie alimentară pentru creștini. Când și cum se dau aceste dezlegări?
- Observăm că sunt diferențe între Postul Mare și Postul Crăciunului, în Postul Mare având doar două dezlegări la pește, de Bunavestire și de Intrarea Domnului în Ierusalim, pe când în Postul Crăciunului avem dezlegări la pește la fiecare sfânt mai important, precum și sâmbăta și duminica. Organismul are nevoie de mai multă hrană atunci când este frig și de mai puțină primăvara, când este recomandată o detoxifiere. Însă dezlegarea se dă pentru cei care țin postul! Nu mănânci astăzi salam și mâine mănânci pește, pentru că e dezlegare. Inițial, postul nu era decât mâncarea obișnuită a țăranului - și în principal a țăranului grec, pentru că de Imperiul Bizantin am fost și noi foarte influențați. Țăranul grec, având și atâta mare în jurul său, mânca și el ce era acolo. Dacă avea pește, acest aliment era în meniul lui, de bună seamă. Și tot de atunci și de acolo a apărut și diferența asta cu fructele de mare, dacă sunt sau nu de post. Grecii spun că ar fi de post. Dar la noi, de unde fructe de mare...?
- Și le adăugăm bucuriei de a mânca pește... și le pregătim și le punem pe masă în aceste zile de dezlegare... dacă le avem.
- Nu e obligatoriu să le mănânci dacă nu ai. E vorba, în cele din urmă, despre un regim alimentar mai strict puțin - postul în general -, pentru că nu mănânci orice și trebuie să fii atent la tot. Pentru că dacă te poți înfrâna de la mâncare, te poți înfrâna de la orice. Deci este și o exersare a voinței.
- „A posti” înseamnă de fapt a te înfrâna de la ceea ce îți place cel mai mult. Dacă ție îți place să mănânci, de exemplu, cartofi prăjiți, a adăuga la restricțiile postului tău și renunțarea la cartofi prăjiți (care nu este o mâncare „de dulce”, cum spunem noi) este tot o virtute și un lucru plăcut lui Dumnezeu? Adică te reții de la ceea ce îți place, nu doar de la carne, ouă, lapte, pește, de la vin... E un mod de a gândi din perspectiva postului creștin?
- Normal, este bine să te înfrânezi de la ceva la care ți-e mai greu să renunți. Așa îți flexezi mai bine mușchiul voinței, decât dacă zici: „Postesc, nu mănânc carne, dar bag în mine trei farfurii de cartofi prăjiți”. Asta ca exercițiu al voinței, da. Nu stă, însă, Dumnezeu să se uite în gura ta: „Aoleu, ce-ai mâncat, cât ai mâncat?”! Totul ține de noi, de voința noastră. Cunosc foarte multe cazuri de oameni care au postit de copii și apoi au ajuns bine în viață, pentru că, fiind nevoiți să se rețină de la ceva, voința lor este puternică și îi ajută în orice moment în care au de făcut ceva, de luat o decizie...
„Mântuitorul a postit 40 de zile”
- Revenind la dezlegarea la pește... nu se știe când, în cursul istoriei creștinătății, s-a dat prima „dezlegare la pește”. Știm însă când a apărut „postul”, „postirea”?
- În istoria creștinismului, postul este de la început. Mântuitorul a postit 40 de zile. Dar și înainte de venirea Mântuitorului se postea. Sunt și alte religii antice - și nu doar antice - în care credincioșii postesc. Noi suntem și trup, și suflet, și atunci ne hrănim și sufletește, și informațional, și trupește. Acum sunt o grămadă de posibilități de a mânca vegan, există lapte de soia, de orez, de migdale, ca să vorbim doar despre cum putem înlocui un singur ingredient cu origini animale, am mâncat și un burger de post. Cred că există și mâncăruri vegane cu gust de pește...
Simboluri creștine
- Semnificația peștelui, în creștinism, are vreo legătură cu această dezlegare din timpul unui post?
- Forma peștelui a fost folosită cu mult înainte de a apărea „dezlegările la pește”. În greacă, pește se spune „ichtus” sau „ichtys”, iar asta înseamnă - dacă traducem din limba greacă - „Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul”. Semnul a fost folosit încă din primul secol creștin. Până în vremea lui Constantin cel Mare, creștinii se recunoșteau între ei desenând pe pământ, cu un băț, unul: un arc semănând cu o jumătate stilizată de pește, iar celălalt: completând desenul peștelui cu alt arc, în sens invers. Așa, își dădeau seama că sunt creștini amândoi. Era un semn de recunoaștere între ei, în perioada în care creștinii erau prigoniți. Probabil, apariția „dezlegării la pește”, mai târziu, are și un înțeles simbolic. Apostolii erau „pescari”, Iisus era la rândul său „pescar de oameni”. Avem și minunea înmulțirii pâinilor și a peștilor, pentru a hrăni mulțimile care îl urmau...
- Creștinii conștientizează aceste referințe biblice și din istoria creștinismului, apropierea de Iisus, de apostoli?...
- Nu cred că se întâmplă asta... cineva să se gândească la pescarii de oameni de la începuturile creștinismului, atunci când mănâncă pește, în zilele fixate din calendarul postului. Ar fi bine, poate, să ne amintim câteodată și de aceste lucruri, să dăm rost și încărcătură spirituală dezlegării. Poate ar fi bine ca noi să ne amintim, pe 30 noiembrie - când este dezlegare la pește - de Sfântul Apostol Andrei, cel care i-a creștinat pe locuitorii din această parte de lume, strămoșii românilor... Se dă dezlegare și de Sfântul Nicolae (6 decembrie), de Sfântul Spiridon (12 decembrie), iar în calendarele tipărite de mitropolii și de episcopii descoperim şi alţi sfinţi de sărbătoarea cărora ierarhul locului a dat dezlegare la peşte...
„Nu vom avea niciodată harţi în posturile mari“
- Se mai face, uneori, o confuzie, între doi termeni: „dezlegare” și „harți”. Care e diferența între aceștia? În definitiv, este tot vorba despre o derogare de la niște restricții.
- Dezlegările obișnuite sunt la ulei, vin, pește, pe când atunci când este harți vorbim despre o dezlegare la carne. Nu vom avea niciodată harți în posturile mari (cum sunt cele dinaintea Paștelui și a Crăciunului), pentru că în aceste posturi nu se mănâncă niciodată carne. Harți putem avea în celelalte zile de post de peste an. Dar și numărul situațiilor în care avem „harți” a crescut, ca și în cazul „dezlegărilor la pește”. Înainte puteam avea „harți” și în Săptămâna Albă, dinaintea Postului Mare, iar acum văd că putem avea astfel de situații și în Săptămâna Luminată sau înainte de Înălțare...