de Florin Copil

În satul Marga, din județul Caraș-Severin, într-un colț de rai, este Centrul Medical Creștin „Izvorul Tămăduirii”. Încă nu-i în întregime ridicat, din lipsă de bani. Dar ceea ce s-a făcut aici a fost din mila lui Dumnezeu, prin donațiile credincioșilor și prin strădania continuă a doctorului și preotului Cornel Jupâneanț (foto). Părintele Jupâneanț este un doctor renumit, specialist în acupunctură, fiind și lector de acupunctură și fitoterapie al Ministerului Sănătății. Prin experiența sa de viață, de preot, de expert în medicină tradițională chineză și fitoterapie, el explică mai bine legăturile dintre credință și sănătate omului.

„Încercând să vindec boala de care sufeream, am folosit şi medicina chineză”

- Părinte Jupâneanț, ce v-a determinat să puneți vocația de preot înaintea celei de medic?

- N-aș putea spune că este una înaintea alteia. Mai degrabă sunt amândouă și tot timpul împreună. După terminarea facultății de medicină m-am îmbolnăvit, prin 1986, de o boală gravă, de cancer de sânge. Am studiat medicina tradițională chineză, în special acupunctura. Încercând să vindec boala de care sufeream am folosit medicina chineză care m-a dus până într-un punct al vindecării, dar nu vindecare totală. Grav bolnav, am ajuns și la călugărul Neamțu Mihai din Prilog. Consultația lui m-a șocat pentru că mi-a pus diagnosticul doar văzându-mă. Asta m-a făcut să mă gândesc că mai există și altceva în afară de medicina clasică. Apoi am început să citesc despre alte tipuri de tratamente, cu toate că deja eram apropiat de acupunctură. Fără cunoștințe ți-e greu să accepți anumite lucruri. Fiind foarte bolnav, am făcut și o coronarografie la Szeged, în Ungaria. Atunci am avut o moarte clinică timp de trei minute și jumătate. Am fost puțin plecat în lumea cealaltă. Ce am constatat atunci m-a întors cu 180 de grade. Am avut parte, cum spun grecii, de „metanioa” sau o naștere din nou. Am început să citesc Biblia și să studiez teologia. Cum de la începutul facultății de medicină mă gândeam că mai trebuie să fie și altceva, nu numai trupul, am realizat după moartea clinică că trebuie să fie și o vindecare spirituală, a sufletului. Am făcut Facultatea de Teologie Ortodoxă la Timișoara, la zi. Mi-a plăcut foarte mult, pentru că am reușit să înțeleg anumite lucruri pe care nu le-am putut înțelege decât studiind în cadrul scolastic al facultății. În 2002 am absolvit facultatea și am fost hirotonit preot în 2009. Deci, asta m-a determinat să fac preoția. În primul rând, pentru nevoile mele fizice, psihice și sufletești. Apoi, în al doilea rând, am realizat că adevărata medicină nu e numai una, ci este un complex de metode terapeutice. Adevărata medicină trebuie făcută după modelul Mântuitorului: la trup și la suflet cu ajutorul lui Dumnezeu.

- Cum vedeți vindecarea spirituală în vindecarea totală a unui bolnav?

- Eu îmi desfășor activitatea ca medic și ca preot în Timișoara și în Marga. Trebuie vindecat omul în mod holistic, adică atât la trup, cât și la suflet, așa cum se făcea chiar și pe vremea dacilor. Pentru a înțelege mai bine procesul de vindecare, voi da exemplu din medicina tradițională chineză, unde se spune că partea energetică este primară părții materiale, fizice. Asemenea organismului care are la bază codul genetic, tot așa există și un schelet energetic. Acest sistem energetic începe odată cu formarea embrionului uman, prin apariția a doi poli energetici odată cu prima divizare a embrionului. Este dovedit asta. Mai e dovedit că energeticul contează prin faptul că dacă se scoate la un pacient esofagul și i se schimbă cu o parte din intestin, celulele intestinului se vor transforma de la sine în celule esofagiene. Sufletul contează foarte mult. Chiar dacă nu îl vedem, îl simțim, simțim efectele lui asupra noastră. Omul, privit în ansablu, este foarte complex: trup, parte energetică, psihic și suflet. Sufletul ne este dat de Dumnezeu și existența lui ne afectează toate aspectele vieții. Acest lucru îl știu foarte bine preoții care lucrează cu sufletul omului, când văd efectele rugăciunii asupra enoriașilor. Din acest motiv preoții practică acele ierurgii bisericești, dintre care cele mai importante sunt spovedania, Sfântul Maslu, împărtășania (euharistia). Mai este și botezul cu care ne începem viața. Apoi avem parte și de mirungere. Omul trebuie să se gândească că e necesar un tratament complet. Nu numai la trup sau doar la suflet. E necesar să fie făcut la ambele cu ajutorul lui Dumnezeu. Cea mai bună metodă de vindecare a sufletului, deci implicit a trupului, este spovedania urmată de împărtășanie. Astfel se spală sufletul de mizeria păcatelor. Este foarte important în tratamentul oricărei boli participarea omului la biserică, la spovedanie și la împărtășanie.

„În îmbunătățirea stării de sănătate a trupului e benefic să facem și semnul crucii”

- Ce avantaje au oamenii care tind să aibă credință comparativ cu ceilalți?

- Efectul rugăciunii este indiscutabil. El se poate vedea la călugării care sunt rugători tot timpul. Asemenea și la cei care fac rugăciunea inimii până devine automatism: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluește-mă pe mine păcătosul”. S-au făcut studii în Rusia pentru a vedea efectul rugăciunii asupra oamenilor, asupra stărilor energetice, asupra bolilor pe care le aveau oamenii. Japonezii au făcut cercetări asupra apei cristalizate. Niponii au studiat apa asupra căreia s-a coborât o binecuvântare prin semnul crucii făcută de trei persoane: una necredincioasă, o persoană credincioasă și un preot. Diferența între cristalele de apă, a steluțelor de gheață, văzute la microscop a fost foarte mare. La individul care nu a spus nicio rugăciune asupra cristalelor, acestea au o formă dezordonată. La cel care a spus o rugăciune făcând semnul crucii asupra apei, cristalele de gheață au o formă mult mai ordonată. În cazul preotului, după rugăciune și semnul crucii, forma cristalelor e aproape perfectă. Astfel se vede efectul rugăciunii asupra apei și implicit asupra corpului nostru care conține un procent mare de apă. În îmbunătățirea stării de sănătate a trupului e benefic să facem și semnul crucii. Dar Sfânta Cruce trebuie făcută corect, cu trei degete. Desigur, sunt bolnavi și sănătoși atât printre credincioși, cât și printre necredincioși. Aceasta este rânduiala lui Dumnezeu. Din punct de vedere spiritual, bolile au mai multe cauze. Pot fi didactice, ca să ne întoarcem la Dumnezeu, pentru că El vrea întoarcerea păcătosului și nu moartea lui. La originea bolilor, din punct de vedere spiritual, sunt păcatele. Prin neascultarea de Dumnezeu a venit păcatul în lume, prin păcat boală și prin boală moartea. La originea bolilor interne sunt păcatele noastre, ale bunicilor, ale străbunicilor noștri. Sfânta Scriptură zice că un păcat mare se transmite până la a șaptea generație. În concluzie, una dintre cauzele bolilor trupești este și boala spirituală.

- Cât de importantă este prezența unei biserici lângă un spital?

- Foarte importantă și benefică, chiar dacă oamenii nu știu! Slavă Domnului, majoritatea spitalelor mari au capele și preoți care slujesc acolo. În timpul liturghiei se coboară cerul pe pământ, coboară îngerii, însuși Mântuitorul coboară și se jertfește pe altar. Preotul îi pomenește pe bolnavi la liturghie. El scoate la Proscomidie părticică de prescură pentru bolnavii din acel spital, pentru toate cadrele medicale și pentru toți cei care lucrează în acel spital. Și eu mă rog pentru toți pacienții mei și pentru toți cei care mi-au cerut să mă rog pentru ei, chiar dacă în timp nu mai am pomelnicele în față. Preoții îi pomenesc pe bolnavi, Dumnezeu știindu-i pe fiecare după numele lui.

„Unui pacient credincios, orice terapie îi aplici, se vindecă mai rapid decât altul necredincios”

- Care sunt efectele spovedaniei și împărtășaniei din punct de vedere medical? Ați observat îmbunătățiri ale stării pacienților?

- Am observat de mult timp și de multe ori efectele. În general, în bine. Unii au avut ca prim efect un rău de moment, pentru că au trebuit să se întoarcă la Dumnezeu. Câteodată, oamenilor le vine foarte greu să revină. Efectele spovedaniei și ale împărtășaniei se pot vedea atât în starea de sănătate subiectivă, adică în simptomele care încep să cedeze și apoi să se vindece majoritatea dintre bolnavi. Dar efectele se văd și în laborator, în analizele de sânge și în alte investigații care se fac. Din punct de vedere energetic, se schimbă starea energetică a organismului. De exemplu, în medicina chineză, când facem tratament, noi luăm pulsul radial (la mână). Simțim o anumită cantitate și calitate a energiei. Această metodă de luare a pulsului, veche de 4.000 de ani, arată starea de boală a trupului și a sufletului, precum și starea spirituală. Este un puls de suprafață, unul de profunzime și unul de mijloc. Pulsul din mijloc, în funcție de presiunea apăsării arată starea spirituală. De exemplu, o pacientă a fost recent la mine și i-am luat pulsul, recomandându-i apoi să se spovedească și să se împărtășească. După ce a fost la biserică a venit la următoarea ședință de acupunctură și i-am luat pulsul. Am observat că s-a schimbat în bine starea ei spirituală. Chiar și fața îi arăta altfel. Când i-am spus că a fost la spovedit s-a șocat. Sunt și alte exemple de acest fel. Trebuie să conștientizăm că am fost suferinzi sau că putem să ne îmbolnăvim. Trebuie să facem tot ce depinde de noi pentru a fi sănătoși. Asta depinde doar de noi pentru că Dumnezeu ne-a lăsat liberul arbitru.

- Ați avut pacienți care nu au fost credincioși și după tratament s-au întors cu fața spre Dumnezeu?

- Da, mulți. Chiar și acum am un pacient sub tratament și sper să fie bine. Eu nu insist pentru credință. Dar ei văd și singuri diferența pentru că lângă ei sunt cei credincioși care se vindecă mai repede. Unui pacient credincios, orice metodă terapeutică îi faci, se vindecă mai rapid decât altul necredincios. Cei fără credință se conving de acest fapt și se întorc la biserică. Trebuie doar să le vorbești despre asta, să fie în cunoștință de cauză. Când vorbesc cu pacienul, eu îi spun și despre cauzele spirituale ale bolii lui. Eu îi spun, chiar dacă el nu mă crede. E treaba lui. Pentru că sunt boli care au cauze spirituale care se simt imediat, chiar și în privirea pacientului. Dacă ar fi, de exemplu, la spitalele de psihiatrie mai mulți preoți să facă acolo ce rugăciuni trebuie, cred că s-ar goli jumătate din spitale în prima săptămână. Pentru că sunt boli care afectează psihicul, dar la origine au probleme spirituale.

„Este bine să tratăm organismul cu metode cât mai aproape de natură”

- Ce părere aveți ca preot, dar și ca medic, despre tratamentele naturiste?

- Am o părere bună pentru că scrie și în Biblie, în Geneză, să ne tratăm cu plantele și cu frunzele copacilor. Dumnezeu ne-a dat această posibilitate, iar mai târziu ne-a dat și alte variante. Am o părere bună pentru că este bine să tratăm organismul cu metode cât mai aproape de natură, variante care nu sunt așa de toxice ca și tratamentele chimice. Vindecarea are și o latură spirituală: rugăciune, spovadă, împărtășanie, sfințirea casei. Astfel boala nu se mai întoarce, dacă se elimină corect cauza bolii. Pentru orice boală există cel puțin zece plante, dacă vorbim despre fitoterapie, care pot trata sau vindeca acea boală. Nu sunt numai plantele, sunt și minerale sau câmpuri energetice. Eu practic acupunctura care este electrofiziologie, o medicină a câmpului energetic, cuantică, a vibrațiilor energetice. Această metodă de tratament este foarte veche și există și la ora actuală pentru că este bună, are rezultate. Sunt dovezi care atestă existența câmpului energetic. Un rus a descoperit, acum 65 de ani, un efect care-i poartă numele: efectul Kirlian. El a făcut radiografia unei mâini cu un câmp electric diferit față de cel normal, a observat un fel de descărcări electrice care reprezintă, de fapt, câmpul electric, bioenergetic, al organismului. Asta e dovedit, se vede: îl are omul, au plantele, au chiar și obiectele. Toate au un câmp energetic care este mai mult sau mai puțin colorat. Apoi au fost încercări pentru a dovedi realitatea acupuncturii. S-au folosit substanțe radioactive. S-a injectat technețiu radioactiv într-un punct al mâinii numit „Intestin gros 4”. După aceea s-a urmărit la aparate migrarea substanței, a trasorului radioactiv, pe traiectul meridianului până în organul corespondent. În zonele unde sunt puncte de acupunctură a apărut concentrație mai mare de substanță radioactivă. Acest lucru dovedește că acupunctura este o metodă de tratament energetic. Mai sunt și alte metode dar nu sunt la fel de puternice.

„Este foarte important în tratamentul oricărei boli participarea omului la biserică, la spovedanie și la împărtășanie“

„Dacă ar fi, de exemplu, la spitalele de psihiatrie mai mulți preoți să facă acolo ce rugăciuni trebuie, cred că s-ar goli jumătate din spitale în prima săptămână. Pentru că sunt boli care afectează psihicul, dar la origine au probleme spirituale“

„Dacă păcătuim în continuare, păcatul devine patimă“

- Cum privește acum doctorul și preotul Cornel Jupâneanț expresia din Evanghelie care spune „nu mai păcătui ca să nu îți fie ție mai rău”?

- Dacă nu tratăm omul la trup și la suflet cu ajutorul lui Dumnezeu, boala se va întoarce. Chiar dacă pe moment omul se simte bine prin tratamentul medicinei obișnuite. Peste ceva timp, boala se agravează sau apare o altă boala mai gravă decât cea inițială. Este similar cu ce spune Iisus Hristos în Scriptură: „Omul și-a curățit casa de diavol, dar a lăsat ușile și geamurile deschise, iar diavolul care a fost scos afară a venit cu încă șapte după el, instalându-se în casă. Casa este trupul nostru, este templul Duhului Sfânt unde stă sufletul nostru. Ușile și ferestrele sunt gura și ochii. Dacă nu ne păzim poate fi și mai rău. Când ne-am împărtășit și ne-am spovedit, casa este curată. Dar dacă păcătuim în continuare, păcatul devine patimă. Iar duhul dat afară se întoarce cu alte șapte duhuri. Înseamnă că ne îmbolnăvim nu numai de boala inițială, ci și de alte boli asociate. Luăm de exemplu patima alcoolului. Nu este un păcat când bei un pahar cu vin sau cu țuică. Dar dacă devine obișnuiță să bei atunci este păcat. Apoi păcatul se transformă în dependență și devine patimă. Alcoolul în exces atacă toate organele, dar începe cu ficatul, cu plămânii. Este foarte greu de scos patima din om. Un alt exemplu sunt drogurile, care sunt mult mai greu de combătut, atât medical, cât și spiritual.

„În medicina chineză sunt descrise bolile interne care provin din exacerbarea factorilor emoţionali“

- Cum vedeți relația dintre rugăciune și depresie sau în raport cu alte boli?

- Depresia vine ca urmare a unor cauze, este un sindrom. Este descrisă în psihiatrie. Mai întâi este tristețea, apoi apare depresia. Spiritual vorbind, când depresia este foate mare se poate trece la deznădejde când, aparent, viață persoanei în cauză nu mai are niciun sens. De aici se poate ajunge la sinucidere. Depresia poate fi cauzată de stările emoționale prin care trecem în viață: mânia, bucuria, concentrarea în gândire, tristețea, melancolia, frica. Rugăciunea ajută la calmarea acestor stări. Dar omul mânios nu se poate ruga din cauza intensității stării emoționale și ar fi bine să se roage alții pentru el în acel moment. În partea spirituală sunt păcatele care ne afectează corpul și mintea. În medicina chineză sunt descrise bolile interne care provin din exacerbarea factorilor emoționali. O bucurie extremă poate duce la depresie. La fel dacă te gândești prea mult la o problemă și nu o rezolvi. Un medic german, Ryke Geerd Hamer, oncolog și șef de clinică în München a cercetat peste 12.000 de cazuri. El a constatat că majoritatea cancerelor au ca și cauză o stare de șoc psihic, un conflict. Un conflict pe care pacientul îl are în familie, la locul de muncă, în societate sau cu el însuși. Aceasta e o psihosomatizare, când o problemă psihică se transformă în boală. Deasupra fizicului, a psihicului și a energeticului este nivelul spiritual, sufletul. Boala sufletului vine din păcat. În medicina spirituală, starea de sănătate este starea de pace. În Evanghelie, salutul lui Iisus Hristos e „pace vouă!”. În medicina spirituală iubirea este remediul: iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți. Trebuie să ajungem la stadiul ca pe cel care ne-a greșit să îl iubim ca pe noi înșine. Acest lucru ne ajută atât pe noi, cât și pe cei care ne-au greșit la păstrarea unei stări de sănătate mai bună. Prin faptul că nu îl acuzi, celălalt se întoarce la Dumnezeu sau la normalitate. Este foarte important acest lucru, dar este extrem de greu de făcut. Cu ajutorul lui Dumnezeu, prin rugăciune, orice e posibil. Singuri nu putem face nimic.