de Mariana Borloveanu
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023 ca Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice și Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești. În acest context „Biserica este chemată să gândească noi forme și metode pastorale actuale, apropiindu-se mai mult de nevoile și așteptările bătrânilor, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh. Concomitent, trebuie lucrat și la creșterea și educarea tinerilor spre a nu marginaliza persoanele vârstnice, a nu le abandona și izola în centre de asistență socială, deoarece tinerii și persoanele în vârstă au nevoie unii de ceilalți. Mai precis, bătrânii au nevoie de o mângâiere și de un cuvânt de încurajare, iar tinerii au nevoie de înțelepciunea, răbdarea și puterea de rugăciune a bătrânilor. Vârstnicii, prin maturitatea lor duhovnicească, pot ajuta mult la păstrarea valorilor creștine în cultura noastră, pentru armonia societății și a familiei. Prin urmare, Biserica va ajuta persoanele vârstnice să depășească lipsa de încredere, tristețea și izolarea, care îi împiedică pe bătrâni să participe activ și cu speranță la viața comunității”.
„Ne preocupă, în mod deosebit, starea de abandon social și dezinteresul față de bătrâni”
Această preocupare a Bisericii Ortodoxe Române pentru bătrânii singuri, vine în ajutorul celor îndepărtați de întregul sistem social, căutându-se modalități pragmatice de colaborare și de ajutorare a acestora: „Grija pentru bătrâni, pentru copii și pentru săraci arată gradul de civilizație și profunzimea trăirii creștine a unui popor. Din acest punct de vedere, ne preocupă, în mod deosebit, starea de abandon social și dezinteresul față de bătrâni (părinţi şi bunici), pe care le constatăm, adesea, în societatea de astăzi. Comunitatea umană tradițională s-a preocupat dintotdeauna de persoanele vârstnice, considerându-le pe acestea nu o povară, ci un izvor de binecuvântare şi înţelepciune, dar și de iubire milostivă, prin participarea lor la educaţia copiilor şi a tinerilor. Astfel, Sfânta Scriptură ne vorbeşte despre respectul pe care comunitatea evreiască îl arăta bătrânilor. În Vechiul Testament, respectul pentru bătrâni a fost transformat într-o poruncă pe care toți aveau datoria să o împlinească: «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta» (Ieşire 20, 12), sau: «Înaintea celui cărunt să te ridici, să cinstești fața bătrânului şi să te temi de Domnul Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru» (Leviticul 19, 32). Cel care nu-și respecta părinții vârstnici era văzut ca un blasfemiator: «Ca un hulitor este cel care părăseşte pe tată şi blestemat de Domnul este cel care mânie pe mama sa» (Eccleziasticul 3, 16)”, se arată în mesajul Patriarhiei Române.
O viață ce a culminat cu bucuria de a-L vedea pe Pruncul Iisus
În cadrul evenimentului în care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca 2023 să fie Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice a fost prezentată icoana reprezentativă a tematicii originale. Personajele din icoană aparțin Vechiului Testament, fiind vorba de Sfântul și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu, și de Sfânta Prorociță Ana. Cei doi sfinți au avut zile îndelungate, învrednicindu-se a trăi vreme de peste o sută de ani, o viață ce a culminat cu bucuria de a-L vedea pe Pruncul Iisus. Tradiţia spune că Dreptul Simeon a murit la vârsta de 360 de ani. „Dreptul Simeon devine model şi ocrotitor al persoanelor vârstnice pentru că era învățat, drept, temător de Dumnezeu, răbdător, plin de credință și nădejde”, a precizat Preafericitul Părinte Patriarh, în cea dintâi zi a acestui an.
„Vârsta a treia trebuie înțeleasă şi ca fiind perioada în care ne apropiem de sfârșitul călătoriei pământești”
Preafericitul Părinte Patriarh face o pertinentă legătură între rugăciune și înțelepciunea celor mai în vârstă, motivând astfel orientarea către Dreptul Simeon, ca reper al înțelepciunii și a temeinicei rugăciuni: „Dreptul Simeon nu era doar un om învățat, ci și un permanent rugător, luminat de Duhul Sfânt pentru a-L recunoaște pe Mesia în Pruncul Iisus: «Omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui» (Luca 2, 25). Dreptul Simeon Îl va putea purta în brațele sale pe Cuvântul lui Dumnezeu înomenit și Îl prezintă ca fiind «Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel» (Luca 2, 32). Înțelegem, în acest sens, de ce Dreptul Simeon devine model şi ocrotitor al persoanelor vârstnice: era învățat, drept, temător de Dumnezeu, răbdător, plin de credință și nădejde. Slăbiciunea trupească a bătrâneții este acoperită de tăria înțelepciunii, de bogăţia cunoașterii, de frumuseţea blândeții şi a bunătăţii. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Slăbiciunea trupului nu vatămă cu nimic tăria credinţei. Podoabă a Bisericii e cărunteţea gârbovă unită cu credinţa întraripată. De ea se bucură în mod deosebit Biserica». Bătrânețea trebuie înțeleasă şi ca fiind vârsta la care ne apropiem de sfârșitul călătoriei pământești, când Domnul Iisus Hristos ne conduce la casa Tatălui ceresc” (cf. Ioan 14, 2).
Anul comemorativ al imnografilor şi cântăreţilor bisericeşti
Anul 2023 fiind considerat și Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești, se cuvine să ne oprim o clipă și asupra acestui aspect. Dacă anul 2022 a fost consacrat rugăciunii și isihasmului, ca lucrare duhovnicească de propovăduire a rugăciunii neîncetate a minții și a inimii, anul acesta privim rugăciunea, însoțită sau susținută de cântarea bisericească, psalmodierea însăși devenind rugăciune comunitară. Aceasta își are obârșia în Psalmii Vechiului Testament, așa cum afirmă și Sfântul Andrei Criteanul, unul dintre marii imnografi ai Bisericii, zicând: „David, oarecând, a însemnat cântarea, scriind-o ca într-o icoană”. Imnurile liturgice au fost cântate pe teritoriul țării noastre încă de la începuturile creștinismului, iar arta sau meșteșugul cântării a fost predat de către mari dascăli și compozitori atât în școlile domnești, precum școala Sfântul Sava de la București, sau în școli mănăstirești, așa cum a fost școala de la Mănăstirea Putna. Părintele Dumitru Stăniloae spunea despre limbajul imnografic că: „Dumnezeu este atât de mare, că singură poezia poate încerca să-L exprime”. Profunzimea teologică și spirituală a textelor liturgice este dată de adăparea lor permanentă din Sfintele Scripturi și din scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii care au meditat îndelung și profund la Cuvântul lui Dumnezeu. „Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești devine, astfel, un prilej de comemorare a celor ce s-au ostenit prin munca lor, inspirați de Dumnezeu, să compună cântări bisericești și să le interpreteze, spre înaintarea noastră în cunoașterea lui Dumnezeu”, mai spune Preafericitul Părinte Patriarh.