de Anda Postolache
- Muceniţa, celebrată de creştinii ortodocşi la data de 14 octombrie
Viaţa plină de sfinţenie a Cuvioasei Parascheva şi mai ales purtarea în multe ţări a moaştelor sale, până când ea însăşi a dorit să se aşeze la Iaşi, îndreptăţesc ideea de pelerinaj. Sufletul creştinului se simte mai împăcat când face jertfa de a sta ore în şir la rând, pe frig, ploaie ori pe soare, pentru a ajunge să se roage şi să sărute rămăşiţele pământeşti ale Sfintei.
Moaşte şi la Bucureşti
Mii de oameni se strâng în fiecare toamnă, la 14 octombrie, în capitala moldavă pentru a se închina Cuvioasei. Dar, în acelaşi timp, şi în alte biserici cu acest hram are loc prăznuirea celei care s-a născut la Epivat (în Turcia de azi). Cei care nu vor putea ajunge la Iaşi pot merge şi la o altă biserică sau mănăstire cu hramul Cuvioasei Parascheva. Cu gândul, vom face şi noi un pelerinaj la mai multe lăcaşuri dedicate Sfintei. În Bucureşti, una dintre bisericile închinate Sfintei deţine şi un fragment din moaştele sale.
Lăcaş de cult pentru 1.000 de oameni
În Bucureşti, cel mai impresionant lăcaş de cult cu hramul Sfintei Vineri, aşa cum este numită în popor Cuvioasa Parascheva, se află în cartierul Drumul Taberei. Biserica a fost sfinţită în 2007 şi este poate cea mai mare din Capitală. În ea încap peste 1.000 de credincioşi. A fost ridicată în memoria celei dărâmate de Ceauşescu în 1987, Sfânta Vineri Herasca. Recent, s-a pus însă piatra de temelie în apropiere de biserica martirizată şi se va construi în scurt timp, preotul paroh fiind acelaşi de atunci, părintele Gheorghe Bogdan. Revenind la biserica din Drumul Taberei, creştinii au posibilitatea să se închine la racla în care se află un veşmânt al Sfintei Parascheva, precum şi la moaştele (părticele) Sfinţilor Pantelimon, Teodor Stratilat şi Ioan Iacob.
Sfânta Vineri Nouă, renăscută din propria-i cenuşă
Un istoric plin de meandre are biserica bucureşteană a Sfintei Parascheva de pe Bulevardul Nicolae Titulescu, unde se păstrează şi o parte din moaştele Cuvioasei aduse de la Iaşi. Istoria parohiei începe în 1854, când a fost zidită biserica de negustorul Nicolae Eftimiu, aşezată iniţial în Calea Griviţei, pe atunci Uliţa Târgoviştei. După moartea ctitorului ei, în anul 1888, dar şi în anul 1910, biserica a trebuit refăcută, iar mult mai târziu a fost demolată de CFR, întrucât Gara de Nord trebuia extinsă. În 1931 s-a început construirea unei capele, cu banii de pe exproprierea celei dărâmate, dar în 1944 a fost şi aceasta distrusă de bombardamente. În 1937 s-a cumpărat însă şi un teren în Bulevardul Nicolae Titulescu pe care, la 14 octombrie 1940, s-a pus piatra de temelie a bisericii actuale, numită Sfânta Vineri Nouă. Este zveltă, cu o cupolă înaltă. Pictura în frescă desfăşurată pe ample suprafeţe a fost restaurată în 1987 de părintele Sofian Boghiu. Pe frontispiciu se află un monumental mozaic cu Sfânta Parascheva, hramul principal al bisericii. În anul 1999, la 14 octombrie, în cadrul unei ceremonii fastuoase, au fost aşezate în cele două racle din argint părticele din moaştele Sfintei Parascheva şi ale sfinţilor Nicolae, Haralambie, Grigorie Teologul, precum şi ale Sfinţii ucişi în Rait şi Sinai.
Mănăstiri cu hramul Cuvioasei
Celor care doresc să ajungă la o mănăstire cu hramul Cuvioasei Parascheva le sugerăm câteva: Mănăstirea Dervent, judeţul Constanţa, Mănăstirea Gura Motrului, judeţul Mehedinţi, Mănăstirea Nera, judeţul Caraş-Severin, Mănăstirea Samurcăşeşti, judeţul Ilfov, Mănăstirea Sub Piatră, judeţul Alba, Schitul Cuvioasa Parascheva, judeţul Neamţ, Schitul Pătrunsa, judeţul Vâlcea.
Născută în veacul al XI-lea pe pământ turcesc, lângă Istanbulul de azi, Sfânta se trage din părinţi de neam bun şi foarte credincioşi. Când avea doar 10 ani, copila a auzit la biserică textul Evangheliei ce spune: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie“ (Marcu, 8, 34). Aceste cuvinte au sădit în inima sa dorul dumnezeiesc de desăvârşire şi a împărţit toate hainele săracilor, fără să ţină seama de mustrările părinţilor. A intrat de tânără în mănăstire, trăind viaţa sfinţeniei, iar la 25 de ani, Domnul a luat-o la El. Trupul său neputrezit s-a găsit după 200 de ani printr-o minune, iar moaştele sale au fost aşezate în Biserica Sfinţilor Apostoli din Epivat, fiind duse apoi la Târnovo (Bulgaria), la Belgrad (Serbia) şi la Constantinopol. Din 1641, racla cu moaştele Sfintei se află la Iaşi, de când voievodul Vasile Lupu al Moldovei le-a primit în dar de la Patriarhia Ecumenică.