de Georgiana Mihalcea

Perioada Pascală, cele 50 de zile după Înviere, este plină de semnificații spirituale și religioase. Pe lângă canoanele bisericești, există multe obiceiuri pe care oamenii din anumite regiuni ale țării le practică fie că sunt sau nu cuprinse în rânduiala ortodoxă. Mulți oameni se întreabă, de exemplu, dacă trebuie să îngenunchem sau nu zilele acestea în Biserică. Preotul Constantin Dina (medalion), protoiereu la Protoieria Videle, județul Teleorman, ne-a oferit un răspuns argumentat la această nelămurire.

„Exprimă sentimentul nostru de respect, de smerenie și de supunere față de El”

- Ce simbolizează îngenuncherea în timpul slujbelor săvârșite în Sfânta Biserică?

- Îngenuncherea în lăcaşul de cult, însoţită de cele mai multe ori de metanii, este o formă de cinstire a lui Dumnezeu și de exprimare a sentimentului nostru de respect, smerenie și supunere față de El. Prosternarea (îngenuncherea) în fața lui Dumnezeu, ca expresie a cinstirii Lui, este un act de cult și este foarte mult practicată în viața credincioșilor de rând, dar în mod cu totul deosebit în viața clericilor și a viețuitorilor din mănăstiri.

- Când ar trebui să facem acest gest?

- Credincioșii îngenunchează în Biserică chiar în momentul în care intră în ea și își rostesc rugăciunile în fața sfintelor icoane, a Mântuitorului, a Maicii Domnului și a sfinților. După aceea, îngenunchează la diferite momente din timpul slujbelor și, mai ales, la Sfânta Liturghie, atunci când se citește Sfânta Evanghelie, la Vohodul Mic, adică la ieșirea cu Sfânta Evanghelie, la Vohodul Mare sau la ieșirea cu Cinstitele Daruri, la rostirea Crezului, în timpul epiclezei sau a rugăciunii de transformare a darurilor de pâine și de vin în Trupul și Sângele Domnului, în timpul cântării sau rostirii Rugăciunii Domnești și în alte momente din slujbele divine.

- Mulți oameni se întreabă dacă acest gest trebuie făcut și în perioada postpascală, până la Rusalii. Care este adevărul?

- Vom începe cu vechile canoane. În privinţa îngenuncherii sau a facerii de metanii, rânduielile tipiconale fac precizări importante, arătând când trebuie și mai ales când nu trebuie să îngenunchem. Între acestea intră și cele legate de ziua de Duminică. Astfel, canoanele: 20 al Sin I Ecumenic, 66 al Sin Trulan, 15 al Sfântului Petru al Alexandriei și 91 al Sfântului Vasile cel Mare, ca și Tipicul cel Mare la capitolul 2, pagina 7, preluate apoi de Liturghier, interziceau îngenuncherea și mai ales metaniile atât pentru preot, cât și pentru credincioși, în zi de Duminică.

Canonul 91 al Sfântului Vasile cel Mare

- Să înțelegem că este vorba despre canoane mai vechi, ce nu mai sunt de actualitate în zilele noastre?

- Este bine să știm care era în trecut și care este astăzi sensul îngenuncherii. În Biserica veche, îngenuncherea era interzisă în zi de Duminică, fiindcă acest act de cult era considerat ca expresie a pocăinței, a părerii de rău și a plângerii pentru păcatele săvârșite, ceea ce era în totală contradicție cu starea de bucurie pe care o crea sărbătoarea săptămânală a Învierii Domnului - Duminica. În vremea noastră, această interpretare și-a mutat punctul de greutate spre altceva. Îngenuncherea reprezintă pentru credincioșii din ziua de azi mai mult un act prin care își exprimă nu atât pocăința sau păcătoșenia, ci, mai ales, smerenia în fața lui Dumnezeu și stăruinţa sau persistenţa în rugăciune, stări sufleteşti de care trebuie să fim însoțiti ori de câte ori ne rugăm. În felul acesta, îngenuncherea nu mai contravine caracterului sărbătoresc al Duminicii.

- Sfântul Ierarh Vasile cel Mare arătă, în canonul 91, că perioada „Sfintei Cincizecimi” nu este o vreme de întristare, ci una de bucurie pentru prezența vie a Mântuitorului în viața noastră. De ce alte aspecte trebuie să ținem totuși cont?

- Prescripția canonică poate rămâne valabilă în viața credincioșilor din parohie cel mult în Săptămâna Luminată, în duminicile din perioada Penticostarului, deci de la Paşte la Rusalii şi în intervalul dintre Crăciun și Bobotează. Canonul 91 al Sfântului Vasile cel Mare, după ce vorbeşte de obligativitatea de a serba ziua Dumincii, ca zi a Învierii Domnului, se referă şi la perioada Cincizecimii. Alături de canonul 20 al Sinodului I Ecumenic, acesta precizează obligativitatea ca, în zi de Duminică, ca şi în toată perioada Cincizecimii, rugăciunile să se facă în Biserică, stând în picioare. Pe baza acestor documente, singurele care amintesc lămurit pe lângă Duminică şi de perioada Cincizecimii, pentru care este valabilă aceeaşi prevedere, s-a creat obiceiul de a nu se îngenunchea la slujbe în această perioadă. Practica sau obiceiul acesta nu au mai fost întărite de sinoadele ulterioare şi în special de cel Trulan care dă autoritate tuturor hotărârilor de până aici. În consecinţă, putem spune că a nu îngenunchea la slujbe, în această perioadă, este un lucru potrivit cu atmosfera de bucurie pe care o degajă sărbătoarea Învierii pe toată perioada cât durează acest praznic, adică până în miercurea săptămânii a şasea după Paşti. Dar nu putem spune că prin îngenuncherea în această perioadă săvârşim un păcat, o fărădelege sau o împietate.

„La Rusalii are loc nașterea Bisericii”

- Ce e o metanie și când se face?

- Metaniile care însoţesc îngenuncherea sunt o formă de exprimare a stării de pocăinţă şi constituie, de asemenea, un act de cult. Ele sunt o îndeletnicire permanentă a clericilor și călugărilor, dar şi a credincioşilor mai zeloşi şi se practică mai ales în perioada Postului Mare când sunt indicate chiar de cărțile de cult sau rânduielile liturgice, însoțind momente importante din timpul slujbelor sau rostirea diferitelor rugăciuni, așa cum este de exemplu Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: „Doamne și Stâpânul vieții mele...” sau Vohodul din Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, săvârșită în perioada Postului Mare.

- Cincizecimea este ultimul dintre praznicele împărătești legate de Sfintele Paști. Ce semnificație are această mare sărbătoare?

- Duminica Cincizecimii este sărbătoarea anuală a Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, eveniment pe care ni-l istorisesc Faptele Apostolilor cap. 2, versetele 1-4. Ea cade totdeauna la zece zile după Înălţare sau la cincizeci de zile după Paşti, ea fiind sărbătoarea întemeierii Bisericii în chip văzut de către Mântuitorul Iisus Hristos, deoarece în această zi, în urma cuvântării Sfântului Apostol Petru s-au convertit la creştinism circa 3.000 de suflete (Faptele Apostolilor 2, 41). Cincizecimea are o semnificație unică, la Rusalii are loc nașterea Bisericii, a tuturor ca „fii și frați” în Hristos, pentru că Dumnezeu trimite „Duhul înfierii” (Romani 8,15) prin care se dobândește moștenirea fiască, accesul la împărăția cerurilor, la lumea spirituală a valorilor creației, întrucât spiritual pătrundem lumea la un nivel corespunzător condiției umane: „Duhul toate le cercetează, chiar și adâncurile lui Dumnezeu” (I Cor. 2,10).

„Rugăciunea «Împărate Ceresc» nu se citeşte în perioada dintre Paşte şi Rusalii“

- Ce rugăciune nu se rostește în această perioadă?

- Rugăciunea „Împărate Ceresc” este componentă a slujbei Cinzecimii (Ziua Sfintei Treimi). Amintim că această rugăciune nu se citește în perioada dintre Paști și Rusalii: în perioada pascală ea este înlocuită cu citirea (sau cântarea) întreită a Troparului Paștilor, iar această absență semnificativă subliniază dorinţa cu care Biserica așteaptă în fiecare an Pogorârea Duhului Sfânt. Și iată că în ziua Cinzecimii, după șapte săptămâni de absență specifică, se aude din nou rugăciunea „Împărate Ceresc” cântându-se de multe ori, începând cu Vecernia Mare (penultimele stihiri la stihoavne), iar apoi de două ori la Utrenie (după Psalmul 50 și înainte de Doxologia Mare). Din această zi, „Împărate Ceresc” se citește în fiecare zi, până în prima zi de Paște.