de Georgiana Mihalcea

Mulți credincioşi caută să-și dezvolte o viață spirituală mai profundă, mai personală, deoarece rugăciunea este o parte integrantă a credinței-ortodoxe și a relației noastre cu Dumnezeu. O modalitate care vă poate ajuta să vă întăriți latura evlavioasă și să o susțineți pe termen lung este să aveți în casă un loc special pentru rugăciune. Va fi, cu siguranță, un mic „colț de Rai”, de liniște, de aprofundare a relației cu Divinitatea.

Inima spirituală a căminului

În casele creștine, colțul de rugăciune este locul rezervat închinării în tihnă, personală și familială. În țările ortodoxe îl găsim sub diverse denumiri: „colțul din față”, „colțul frumos”, „colțul sfânt”, „colțul icoanei”, „locul lui Dumnezeu” sau „chiotul”. Oricare ar fi numele ales, această zonă este inima spirituală a căminului, acel memento constant că e timpul să vă rugaţi. Ar trebui să fie un sanctuar pentru întreaga familie, un loc în care să vă puteți odihni și să vă reînnoiți spiritual pe măsură ce vă întâlniți cu provocările lumii în care trăiți. Și poate cel mai important, conectează soții între ei, dar și copiii cu părinții și cu familia extinsă, e lăcașul de mulțumire, de recunoștință și de taină ale celor mai apăsătoare probleme ale vieții.

Trebuie să fie orientat spre est

Primul lucru pentru a crea un colț de rugăciune este să găsiți un spațiu ideal în casa sau apartamentul dumneavoastră. Acesta ar trebui să fie într-o zonă ușor accesibilă, liniștită, astfel încât rugăciunea să decurgă fără distrageri. Asta înseamnă să nu aveți colțul de rugăciune într-un loc cu trafic intens, cum ar fi camera de zi sau zona de luat masa. În cele din urmă, dacă este posibil, ar trebui să vă orientați colțul de rugăciune spre est, la fel ca bisericile noastre. Într-un fel, casele noastre sunt bisericuțe, iar colțul de rugăciune este altarul nostru.

Opțiuni pentru spațiile mici de locuit

Nu toată lumea are o cameră liberă pe care să o poată folosi pentru rugăciune, de aceea venim cu câteva sugestii pentru cei care locuiesc în spații mai mici. În primul rând, puteți monta niște rafturi suspendate în colțul dormitorului sau al zonei de zi ori puteți achiziționa un separator pliabil pentru a crea un spațiu retras. O altă sugestie ar fi să așezați icoanele pe blibliotecă, pe birou sau pe noptieră. Orice soluție aţi găsi, Dumnezeu vă va înțelege circumstanțele.

Crucea va fi încadrată de icoana Mântuitorului și cea a Fecioarei Maria

După găsirea spațiului potrivit, următorul pas este alegerea icoanelor, cărților de rugăciune, candelei și a altor lucruri esențiale. „Pentru creștinii ortodocși, o icoană nu este doar o imagine. Este o reprezentare sacră, în afara tărâmului realității obișnuite. Ea servește ca o fereastră dinspre lumea noastră către lumea de Sus. Icoanele nu sunt niște simple obiecte pe care le transmitem din generație în generație, ci lucruri sfinte care unesc familia în timpul rugăciunii prin iertare și iubire reciprocă”, ne-a mărturisit preotul Claudius-Costin Stănescu, de la Parohia Blejești, Teleorman. Nu trebuie să confundaţi icoanele cu tablourile cu cei dragi, pentru că ele sunt destinate doar rugăciunii și comunicării cu Dumnezeu. Prin urmare, ar trebui să aveţi mare grijă atunci când le selectaţi pe cele pentru colțul vostru de rugăciune. Primele și cele mai importante icoane sunt: una cu Domnul Iisus Hristos (care trebuie așezată în partea dreaptă) și una cu Fecioara Maria, Maica Domnului (poziționată în stânga). În centru e bine să așezaţi o cruce.

„Puteți adăuga icoane ale sfinților patroni”

Dacă există spațiu pentru mai multe icoane în colțul de rugăciune, puteți adăuga și altele. Vă recomandăm să alegeți doar icoane care sunt speciale pentru dumneavoastră, dar nu uitați că a avea mai multe icoane nu vă face mai bun, deoarece scopul îl reprezintă calitatea, nu cantitatea. „Puteți adăuga icoane ale sfinților patroni. La botez, fiecare creștin-ortodox primește numele unui sfânt și menține o relație specială cu acel sfânt de-a lungul vieții. Pe acest sfânt îl numim patron. Pentru că le cerem sfinților noștri patroni să mijlocească pentru noi în mod regulat, este logic să-i avem în casele noastre în icoane care să-i reprezinte”, ne-a sfătuit preotul Claudius-Costin Stănescu. O altă sugestie ar fi icoanele Sărbătorilor anului bisericesc care comemorează evenimente majore din viața Domnului nostru Iisus Hristos și a Sfintei Maicii Sale. Puteți alege, de asemenea, și o icoană cu un sfânt local, român sau orice alt sfânt cu o semnificație aparte pentru familia voastră. Nu uitați că icoanele trebuie să fie sfințile înainte de a le achiziționa sau o puteți face la Biserica la care mergeți de obicei. Când le așezați, țineți cont de faptul că trebuie să respectați ierarhia. Aveți grijă să nu plasați o icoană a unui sfânt local sau a unui sfânt patron într-un loc proeminent comparativ cu icoana lui Hristos, a Maicii Domnului, a Apostolilor sau a Sfintei Treimi. Păstrați totul simetric, pentru că atunci când pictogramele sunt atârnate fără o aranjare bine gândită, vă poate distrage atenția de la rugăciune.

Candela și tămâia

În fața icoanelor, o sursă de lumină ar trebui să ardă perpetuu. Sau cel puțin, ar trebui să ardă ori de câte ori sunteți prezent în spațiul de rugăciune. „Această lumină îl reprezintă pe Hristos, care este Lumina lumii”, ne-a explicat părintele Stănescu. Unele familii folosesc lumânări din ceară de albine care ard într-un dispozitiv special. În mod tradițional, majoritatea creștinilor-ortodocși așază o candelă cu ulei înaintea icoanelor din colțul lor de rugăciune. Acest obiect necesită o atenție semnificativă, deoarece vă îndreaptă gândurile către Dumnezeu de mai multe ori pe zi când trebuie să tăiaţi fitilul și să umpleţi lampa cu ulei. Un alt element esențial este tămâia, cum se practică în timpul slujbelor din Biserica Ortodoxă: „Să se ridice rugăciunea mea ca tămâia în ochii Tăi, iar ridicarea mâinilor mele să fie jertfa de seară” (Exod 30:1-10). Prin urmare, o folosiţi și pentru rugăciunea privată, cu familia voastră. Majoritatea arzătoarelor de tămâie sunt fabricate din alamă. Înainte de a aprinde cărbunele sau tămâia, puneți o cantitate mică de nisip fin în interiorul cădelniței. Acest lucru ajută la crearea izolației.

„Ori de câte ori primiţi ceva care a fost binecuvântat în Biserică, păstraţi-l în colţul de rugăciune“

Preotul paroh Claudius-Costin Stănescu, de la Parohia Blejești, Teleorman ne-a mărturisit că la amenajarea acestui spațiu, un ultim detaliu ar mai trebui adăugat - cărțile: „În primul rând, Biblia nu ar trebui să lipsează din această zonă dedicată rugăciunii. Apoi, e important să aveți cărți și liste de rugăciuni în colțul vostru de spiritualitate. Acestea vă ajută să știţi ce să spuneţi și pentru ce/cine să vă rugaţi. Multe cărți de rugăciuni le includ pe cele zilnice (dimineața, prânz și seara), precum și rugăciuni pentru anumite circumstanțe, cum ar fi boală, așteptarea unui copil, pregătirea pentru Sfânta Împărtășanie etc. Ori de câte ori primiți ceva care a fost binecuvântat în Biserică, păstrați-l în zona de spiritualitate personală: cruci, aghiazmă, mir, lumânările de la Botez și de la cununie”.