de Georgiana Mihalcea
În viața noastră de zi cu zi, întâlnim ispitele la tot pasul și, depinde de fiecare dintre noi cum ne raportăm la ele. Dumnezeu ne-a înzestrat cu liberul arbitru și avem ocazia să facem alegeri în fiecare clipă. Am stat de vorbă cu preotul Cristian Zamfir (medalion), slujitor la Mănăstirea Sfântul Alexandru - Catedrala Episcopală din Alexandria, despre sursele și rolul acestora în devenirea noastră ca buni creștini, despre lupta constantă cu tentațiile și, mai ales, despre puterea sufletească pe care o putem dobândi la capătul acestui drum.
„Fericirea nu se traduce prin a avea, ci e legată de a dărui”
- Sfântul Marcu Pustnicul definea ispita drept „o mișcare fără imagini a inimii”. Ce înseamnă acest lucru?
- Sfântul Marcu Pustnicul arăta că aceasta este universală, întrucât „a nu avea experiența momelii răului e propriu firii dumnezeiești, nu celei pământești”. Sfântul Isaac Sirul se referă, pentru această chestiune, la nuanțe sau intensități ale ispitei diavolești și subliniază că diavolul are putere de ispitire numai asupra celor pe care îi îngăduie Dumnezeu. Motivele acestei îngăduințe sunt: lenevia, mândria, îndoiala și risipirea minții omenești. Lucrând cu îngăduința lui Dumnezeu, diavolii ne pun la încercare numai pe măsura puterii celor ispitiți, nu după pofta lor. Referitor la aceeași problemă, Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că Dumnezeu îngăduie ca diavolul să tâlhărească sufletul omului ca el să facă experiența răului și să-l urască și, totodată, pentru a-și cunoaște mai bine dispoziția sufletului și a conștiinței sale. Ispitele vin asupra omului de la diavol, de la lume și de la propria sa fire.
- Suntem unii mai puternici decât alții în fața tentațiilor?
- Se poate face o clasificare: unii sunt mai puternici, alții mai puțin puternici în fața tentațiilor actuale, care, din nefericire, sunt foarte multe în zilele noastre. Având în vedere situația generală a lumii de azi, încercările repetate ale oamenilor de a-și găsi lumina, fie materială, fie spirituală, într-o perioadă de intensă secularizare, consider că locul maxim folositor pentru toți, indiferent de vârstă, sex sau ocupație, de la mic la mare, a fost, este și va fi Biserica lui Hristos. Aș vrea să fim conștienți că Biserica este locul cel mai înălțător dintre toate cele în care am putea fi în căutarea sensului vieții noastre. Aici putem vorbi și despre un contrast, după cum vedem societatea românească nu duce lipsă de oferte, de tentații, dar poate nu știm să facem o selecție corectă: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos” (I Corinteni, 6, 12). Acum depinde de cum vedem puterea unora față de alții în fața tentațiilor, ispitelor chiar. Putem face deosebirea prin ochiul exigent al spiritualității șlefuit de generații de sfinți pentru a putea vedea deslușit realitatea actuală într-o lume în continuă mișcare și alergarea după avuții și carieră, denaturând parcă firea umană. La polul opus, se află reperele spiritualității, și anume: fericirea nu se traduce prin a avea, ci e legată de a dărui; devenirea nu trebuie să se rezume doar la realizarea unei cariere strălucite, ci trebuie să treacă dincolo de orizontul profesional, adică să cultivăm mila și bunătatea față de semeni.
- De unde vin ispitele în viața noastră?
- După cum știm, Sfântul Maxim Mărturisitorul sublinia că Dumnezeu îngăduie ca diavolul să tâlhărească (ispitească) sufletul nostru pentru ca omul să facă experiența răului și să-l urască pentru a-și cunoaște mai bine dispoziția sufletului și a conștiinței sale. Potrivit acestui sfânt, sunt mai multe motive ale ispitei: în primul rând, pentru ca omul, prin încercare, să dobândească puterea de a deosebi virtutea de păcat; apoi pentru a dobândi prin luptă și durere virtutea în mod sigur; pentru ca, înaintând în dobândirea și lucrarea virtuții, să dobândească și smerita cugetare; pentru ca, din experiența ispitelor, să urască păcatele pe care ele le declanșează cu ură desăvârșită; pentru ca ajungând la biruința păcatelor, omul să nu-și uite slăbiciunea și nici puterea celui care l-a ajutat.
„Puterea vrăjmașului nostru se ascunde în mândrie”
- Care ar fi cel mai des întâlnite ispite în perioada actuală?
- Trăim vremuri în care putem spune că suntem ispitiți la tot pasul, adică, parcă răul este lângă noi tot timpul: suferințe, nenorociri, boli de tot felul, războaie, ură, durere, dezbinare, crime, certuri, crize economice și multe alte manifestări ale răului, care amăgesc oamenii și lumea întreagă. Viața prezentă nu este altceva decât pregătirea pentru cea viitoare. Trebuie să ne întărim cu credință și nădejdea în milostivirea lui Dumnezeu.
- Ne fac aceste încercări mult mai puternici în credința noastră?
- Urcușul duhovnicesc presupune o adevărată luptă pe plan spiritual cu noi înșine, cu diavolul și atracția manifestată de materie asupra trupului material. Nu a fost sfânt al lui Dumnezeu care să nu fi trecut printr-o sumedenie de încercări și ispite, ca biruindu-le, să propășească pe calea binelui până la capăt. În opinia Sfinților Părinți, ispitele sunt considerate probe la care este supus cineva spre verificarea credinței, nădejdii, dragostei și răbdării. Dumnezeu îngăduie să fim ispitiți cu scopul de a nu mai greși, de a nu ne mai înălța cu gândul și să ne cunoaștem neputința.
- După o perioadă de cădere în păcat, ce putem face pentru a ne redobândi smerenia?
- Simplu: să-L urmăm pe Hristos! Temelia vieții duhovnicești este smerenia. Puterea vrăjmașului nostru se ascunde în mândrie. Cu mândria îi ispitește pe toți oamenii pentru a cădea în păcat. Venirea Mântuitorului și întreaga sa activitate desfășurată pe pământ dau mărturie despre desăvârșita Sa smerenie. Însuși Mântuitorul a așezat smerenia ca temelie a fericitei vieți duhovnicești: „Fericiți cei săraci cu duhul, că acelora este Împărăția cerurilor” (Matei 5, 3).
„Antidotul fricii este iubirea”
- Vine frica de la diavol?
- Frica este cea mai puternică armă în mâinile satanei ca să subjuge un suflet creștin. Toate fricile pe care le simte omul sunt ispite diavolești. Antidotul fricii este iubirea. Trebuie să lăsăm toate fricile în urmă și să îmbrățișăm Lumina Adevărului care este însuși Iisus Hristos. Să vă temeți de frică! Să adorați Iubirea și Lumina!
- Cum trebuie să ne pregătim pentru atacurile din partea diavolului care ne amenință?
- Încrederea este arma spirituală, face parte din scutul credinței și armura creștinului. Credința vie îndepărtează spiritele rele. Sfântul Marcu Pustnicul spune că în momentul când diavolul vede că mintea se roagă în inimă, atunci stârnește ispite mari și răutăcioase. Sfântul Grigorie de Nyssa ne spune că: „Demonii sunt mistuiți de invidie și gelozie când oamenii sunt gata să atingă înrudirea cu Dumnezeu, în timp ce ei au căzut din legătura lor cu binele”. Sfântul Ioan Scărarul ne învață că acest duh rătăcitor poate fi izgonit prin rugăciune și prin trezvie, iar armele curăției generale sunt credința, rugăciunea, postul și răbdarea. „Nu v-a cuprins ispita care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu, El nu v-a îngădui să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va aduce și scăparea din ea, ca să puteți răbda” (I Corinteni, 10, 13).