de Georgiana Mihalcea
Timp de secole, femeile creștine și-au acoperit capul în timpul slujbelor din biserică. În zilele noastre feminismul consideră că această practică ar fi opresivă, chiar discriminatorie, insistând că femeile trebuie să arate și să se comporte exact ca bărbații. Cu toate astea, acest obicei le ajută pe femei să-și hrănească natura feminină dată de Dumnezeu prin cultivarea smereniei și ascultării. În zilele noastre multe dintre ele nu mai respectă această tradiție, fie că nu îi cunosc semnificația, fie că se lasă influențate în mod eronat de curentul modernist.
Scrisoarea către Corint
Pasajul principal din Scriptură care vorbește despre acoperirea capului femeilor este Epistola I Corinteni 11:2-16. În această scrisoare către Corint, Sfântul Apostol Pavel vorbește despre o serie de probleme care apar în comunitatea bisericească. Scrisoarea conține mai multe secțiuni în care dezbate șapte probleme majore cu copiii săi spirituali. Pasajul în cauză se încadrează în a treia categorie: teologie și practică euharistică. Acest lucru ne spune că avem de-a face cu închinarea în mod specific, mai degrabă decât cu alte aspecte ale vieții de zi cu zi. Aceasta este o distincție-cheie, deoarece diferențiază Ortodoxia de Islam, care cere ca femeile să își acopere capul (și, în unele cazuri, tot corpul, cu excepția ochilor) în toate momentele în care se află în public. Desigur, o femeie ortodoxă poate alege să poarte un văl în public, dacă aceasta este dorința ei. Dar Credința nu cere acest lucru și nici nu este impusă în modul în care vedem în Islam. Acum să aruncăm o privire asupra pasajului în sine și să-l examinăm mai îndeaproape.
Sfântul Pavel: „Este o slavă pentru ea”
În Epistola I către Corinteni 11:2, Sfântul Pavel îndeamnă clar poporul să urmeze tradițiile (orale și scrise) pe care le-a transmis. Femeia să își acoperă capul - este una dintre aceste tradiții și a fost o practică iudaică acceptată în Vechiul Testament (Numeri, 5:18; Geneza 24:64-65). Ea s-a transmis în tradiția creștină, așa cum putem vedea în scrisoarea Sfântului Apostol Pavel, în scrierile Părinților Bisericii și în iconografia noastră. „Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos. Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat. Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este capul lui Hristos. Orice bărbat care se roagă sau proroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său. Iar orice femeie care se roagă sau proroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă. Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl. De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei pentru îngeri. Totuşi, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul” (Epistola I Corinteni 11, 4-5 a Sfântului Apostol Pavel). A cere acest lucru unei femei nu este o opresiune sau sexism, ci, mai degrabă, un compliment. Încă din cele mai vechi timpuri femeile creștine au ales să se supună Bisericii și să nu permită ca frumusețea lor să distragă atenția altora în timpul slujbelor. Sfântul Apostol Pavel scrie că această formă de evlavie aduce onoare femeii, deoarece părul ei este „o slavă pentru ea”, un act de supunere și de smerenie în fața lui Dumnezeu. Orice femeie care se supune lui Dumnezeu în acest fel este cu adevărat un exemplu pentru cei din jurul său.
Sfântul Ioan Gură de Aur: „A fost legiferată de natură, adică de Dumnezeu”
În zilele de început ale Bisericii, purtarea capului acoperit era o practică unanimă în rândul femeilor creștine. Mai mulți părinți ai Bisericii menționează acest lucru în scrierile lor, printre care Tertulian din Cartagina, Clement din Alexandria, Hippolit al Romei, Ioan Gură de Aur, Augustin din Hipona și mulți alții. Tertulian din Cartagina spunea: „La fel au înțeles și corintenii înșiși. De fapt, în această zi, corintenii își acoperă fecioarele. Ceea ce au învățat apostolii, ucenicii lor aprobă”. Clement al Alexandriei susținea că: „Femeia și bărbatul trebuie să meargă la biserică îmbrăcați decent, căci aceasta este dorința Cuvântului, deoarece se cuvine ca ea să se roage acoperită”. În tradiția apostolică, operă atribuită lui Ipolit, el afirmă: „Și toate femeile să aibă capul acoperit cu o pânză opaca...”. Sfântul Ioan Gură de Aur a adus explicații destul de clare: „Acoperirea capului a fost legiferată de natură. Când spun natură, mă refer la Dumnezeu. Căci El este cel care a creat natura. Rețineți, așadar, ce rău mare vine de la răsturnarea acestor limite! Și nu-mi spune că acesta este un păcat mic”. Într-o predică din timpul sărbătorii Înălțării Domnului, el spune: „Îngerii sunt prezenți aici. Deschideți ochii credinței și uitaţi-vă la această priveliște. Căci dacă chiar aerul este plin de îngeri, cu atât mai mult Biserica! Auziți-l pe Apostol învățând aceasta, când le cere femeilor să-și acopere capul cu un văl din cauza prezenței îngerilor”. O ultimă mărturie pe care o vom prezenta aici sunt spusele lui Augustin din Hipona: „Nu se cuvine, nici măcar la femeile căsătorite, să-și descopere părul, deoarece apostolul le poruncește femeilor să-și țină capul acoperit”.
Icoanele stau mărturie
Folosim icoanele ca ghiduri vizuale către Credință. Ele ne dezvăluie viețile creștinilor care au venit înaintea noastră și despre viața lui Hristos Însuși. Ne învață și despre evlavie și modestie. Icoanele ortodoxe înfățișează aproape întotdeauna femei creștine purtând capul acoperit, inclusiv Maica Domnului. Acesta este, credem, cel mai demn exemplu de urmat pentru femeile creștin-ortodoxe. Singurele două creștine care apar în icoane fără a avea capul acoperit sunt Sfânta Maria Egipteanca și Eva, prima femeie. Prima pentru că hainele pe care le-a luat cu ea în deșert s-au transformat în zdrențe și nu avea decât mantia adusă de Sfântul Zosima. Și cea din urmă, Eva, este înfățișată fie cu frunze de smochin, fie cu haine de piele, pentru că, până când a mâncat din fructe, a rămas „goală și nerușinată” cu Adam în Paradis.