de Simona Lazăr

Grecia ortodoxă e foarte generoasă cu bisericile și mănăstirile închinate Profetului Ilie. De fapt, a botezat cu numele lui nu doar așezăminte religioase, ci și vârfuri de munte. Atât în Grecia continentală, cât și (mai ales) în cea insulară, există cel puțin o biserică ori o culme de piatră numită Profitis Ilias. Vom trece în revistă, în această pagină, trei dintre ele, dând astfel imbold atât călătorilor, cât și pelerinilor, să le caute și să urce până la ele.

Pe Muntele Olimp

Acolo unde era altădată sălașul zeilor antici, sunt fixate altarele noii credințe, cea întru Hristos. Exemplar este cazul Muntelui Olimp, unde, în locul templului închinat lui Zeus (mai marele zeilor), pe vârful Profitis Ilias, la 2.803 metri, găsim Biserica Sfântului Proroc Ilie, ctitorită în secolul al XVI-lea de Sfântul Dionisos. Acesta din urmă a mai ctitorit, mai jos, pe panta montană care coboară către mare, o mănăstire care azi îi poartă muntele și, de asemenea, o bisericuță în care încape un singur slujitor, într-o peșteră în care s-a retras la bătrânețe. În apropierea bisericii din vârf de munte se află și două cabane, care servesc drept sălaș pelerinilor care se încumetă să urce până acolo. Cât privește biserica de pe Olimp, ar trebui spus că, acum, acolo se slujește doar ocazional, iar biserica este într-un plan național de restaurare. În urmă cu 500 de ani, materialul de construcție la îndemână era piatra, folosită atât pentru ziduri și podea, cât și pentru acoperiș, stratificată și fără vreun material de legătură. Acoperișul este susținut de o structură de lemn, care a fost înlocuită recent, pentru a putea susține greutatea zăpezii. Pe est și sud, atriumul este protejat de un perete natural, iar biserica are două intrări, protejate de vânt, pe nord și sud. În micul altar străjuiesc icoane ale Sfântului Proroc Ilie, ale lui Iisus Pantocrator și ale Maicii Domnului și există un loc special amenajat pentru a se aprinde o lumânare. Accesul la biserica de pe Olimp este dificil și doar cei cu pregătire specială își pot permite să urce.

Pe insula Santorini

Datorită poziției sale deosebite, mănăstirea închinată Sfântului Ilie, în Santorini, promite celui care ajunge acolo o experiență inedită. Mănăstirea Profitis Ilias este situată în partea de sud-est a insulei, lângă satul Pyrgos, pe vârful muntelui cu același nume. Este construită la o înălțime de aproximativ 567 de metri deasupra nivelului mării, ceea ce face să fie cel mai înalt punct de pe întreaga insulă și, prin urmare, un loc cu o priveliște extraordinară! Ridicată în anul 1711, se aseamănă cu o cetate și reprezintă un exemplu de arhitectură religioasă cicladică, cu diferite structuri de tip medieval venețian. Deși se află la o distanță relativ mare de orice localitate (și se ajungea, pe vremuri, cu dificultate aici), mănăstirea adăpostea și principala școală a insulei, unde erau educați copiii localnicilor. Se preda aici limba, literatura și istoria greacă, precum și religia. Mănăstirea deținea, însă, și o corabie, cu care desfășura o prosperă activitate comercială, ajutând la economia insulei. În urma cutremurului din 1956, și mănăstirea a fost avariată, fiind restaurată în deceniile următoare. Astăzi, mănăstirea are un muzeu, cu o colecție de obiecte ecleziastice, cărți rare scrise de mână și icoane și sculpturi bizantine uimitoare. Pe muntele Profitis Ilias sunt nu mai puțin de patru biserici și capele, cu clopotnițe impresionante, în stil cicladic.

În Corfu

Ca să ajungi la Mănăstirea Sfântului Ilie, în Corfu, trebuie să alegi drumul dinspre sau către Spartylas (depinde pe care parte a insulei te afli), pentru că se află exact în mijlocul lanțului muntos care se arată ca o coloană vertebrală a insulei. Mănăstirea se găsește în punctul cel mai înalt, acolo unde se află și stația de observare meteorologică și unde - spun toate ghidurile turistice - descoperi cea mai frumoasă panoramă, în orice direcție ai întoarce privirea. Mănăstirea de pe munte a fost ridicată cu mai puțin de o jumătate de secol în urmă, dar înglobează iconostasul de piatră al uneia mai vechi încă. De câteva decenii, după reconstrucție, mănăstirea este locuită de un număr redus de monahi - adeseori, doar unul - care se rânduiesc pentru un număr limitat de ani, deoarece condițiile de trai, în vârful muntelui, în bătaia vântului, nu sunt deloc ușoare. Cu un deceniu în urmă, pe când vizitam Corfu, am ajuns la așezământul monahal unde am aflat ca viețuitor un român - de altfel, se pare că românii, dintre toți călugării de pe insulă, se numără printre aceia care își aleg cel mai des „ascultarea” de a trăi și a se ruga acolo, asigurând totodată și ghidajul, pentru turiști, și serviciul religios, pentru pelerini. Asta explică de ce, între odoarele de preț, regăsești și moaște ale „noilor sfinți români”, și cărți (traduse în engleză și greacă) despre aceștia. În dialectul local, mănăstirea corfiotă  se numește „Ai La”. Aici, în fiecare an, pe 20 iulie, când este prăznuit Sfântul Proroc Ilie, este o mare sărbătoare la care vin atât locuitorii de pe insulă, cât și turiștii. El este sărbătorit ca „sfânt al munților” și, de aceea, ziua de 20 iulie este considerată și „Ziua Munților”, motiv pentru care evenimentul depășește cu mult pragul religios și prilejuiește o întâlnire a tuturor iubitorilor înălțimilor, ale montagniarzilor.

Ales de Dumnezeu

Sfântul Ilie este considerat protopărintele monahismului creștin. El este cel care l-a văzut pe Dumnezeu în isihie și este adeseori reprezentat în peștera sa (hrănit de un corb). Cea mai frecventă icoană este însă aceea în care îl vedem în carul său de foc. Această imagine arată că el a fost ridicat la Cer, cu trupul, după ce și-a încheiat misiunea de a-i face pe cei care se rugau lui Baal (un zeu păgân) să se roage la Dumnezeu. Pentru a reuși să-și ducă sarcina la bun sfârșit, el îi spune regelui Ahab: „Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, în fața căruia stau astăzi! Nu, nu va fi în acești ani nici rouă, nici ploaie, decât prin cuvânt din gura mea!”. Vechiul Testament spune că la cuvintele lui o secetă groaznică s-a abătut asupra pământului, bucatele nu s-au mai făcut pe pământul pârjolit, oameni și animale mureau de foame. Astfel, Sfântul Ilie credea că poporul lui Israel va fi întors la credința adevărată. Timp de trei ani și jumătate s-a întâmplat așa, după care urgia s-a potolit. Înlăturându-l pe Baal, Sfântul Proroc Ilie este ridicat în carul lui de foc și se arată la Schimbarea la Față a Mântuitorului, pe Muntele Tabor.