de Georgiana Mihalcea
Mulți creștini ortodocși poartă brățări ori metanii de rugăciune. Acestea nu sunt simple accesorii sau bijuterii, ci ne amintesc de legătura noastră cu Dumnezeu, care se consolidează prin rugăciune continuă. Sunt ajutoare de nădejde pentru noi în războiul spiritual pe care îl ducem zilnic împotriva Diavolului. Din păcate, mulți poartă metania fără să-i înțeleagă cu adevărat originile și scopul. Şi, din acest motiv, vom încerca să-i explicăm adevărata semnificație.
Nu este un fel de amuletă cu puteri magice
O metanie (ori o brățară) este concepută pentru a ajuta creștinii ortodocși în rugăciune. Nodurile sale sunt realizate complex, constând în șapte sau nouă cruci interconectate. Se găsesc în diverse forme și dimensiuni, întotdeauna cu un număr fix de noduri sau mărgele (de exemplu 33, 40, 50, 100, 200, 300 etc.) Cea mai comună este cea de 100 de noduri. Brățările au 33 sau 40. Este important să nu interpretăm greșit adevărata lor semnificație. Ele sunt folosite numai în rugăciune, menite să ne ajute la concentrare și să ținem evidența numărului de rugăciuni spuse. Nu sunt dispozitive de calmare sau un alt mod recreativ de a trece timpul. Și, cel mai important, nu sunt un fel de amulete cu puteri magice sau de exorcizare.
Culoarea negru simbolizează doliul pentru păcatele noastre
Cele mai multe metanii au o cruce împletită sau atașată pentru a marca „sfârșitul”, altele pot avea un ciucure la capătul acestei cruci. Mai mult, au un fel de marker după fiecare 10, 25 sau 50 de noduri. Unele sunt făcute din lână sau din mătase, altele din mărgele sau floarea uscată a unei plante numite „Lacrimile Maicii Domnului”. Metania de rugăciune este în mod tradițional făcută din lână neagră (300 de noduri la cele călugărești mari sau 33 la cele ale mirenilor), o amintire a faptului că suntem oi ale Păstorului Bun, Hristos Domnul, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii (cf. Ioan 1:29). Cea mai răspândită culoare este negru, simbolizând doliu pentru păcatele noastre, dar și pocăința. Ciucurele are rolul de a ne usca lacrimile vărsate din cauza întristării pentru păcatele noastre (sau, dacă nu avem lacrimi, pentru a ne aminti să plângem). Se mai poate spune că reprezintă slava Împărăției Cerești, în care se intră doar prin Cruce. Mărgelele (dacă sunt colorate) sunt în mod tradițional roșii, simbolizând sângele lui Hristos și al martirilor. Și, desigur, crucea însăși vorbește despre jertfa și victoria vieții asupra morții, smerenia asupra mândriei, sacrificiul de sine asupra egoismului, lumina asupra întunericului. În cele din urmă, modul de a lega nodurile simbolizează cele șapte ceruri sau cele nouă rânduri de îngeri.
În secolul al III-lea călugării foloseau pietricele
Multe detalii despre originea metaniei de rugăciune s-au pierdut de-a lungul timpului. Cu toate acestea, din punct de vedere istoric, metania ortodoxă apare odată cu ascensiunea monahismului în Egipt în secolele III-IV. Legătura acesteia cu monahismul i-a făcut pe mulți să creadă că numai călugării pot sau ar trebui să o folosească. Cu toate acestea, ele sunt impor- tante în viața de rugăciune a tuturor creștinilor ortodocși, nu doar a celor chemați să fie călugări sau călugărițe. Poate că una dintre cele mai timpurii dovezi a fost pur și simplu strângerea de pietricele sau semințe mici și mutarea lor dintr-un loc (sau recipient) în altul, în timp ce un călugăr își făcea numărul de rugăciuni. Folosirea metaniei înnodate a făcut posibil ca monahii să cultive rugăciunea neîncetată în afara chiliilor lor.
Sfântul Antonie cel Mare lega câte un nod pe o fâșie de piele când se ruga
Există câteva mărturii diferite legate de originea acestui obiect în Sfânta Tradiție a Bisericii. Cele mai notabile se referă la Sfântul Antonie cel Mare (251-356 d.Hr.), „părintele tuturor monahilor (călugărilor)”. El a început prin a lega o fâșie de piele cu un simplu nod de fiecare dată când se ruga („Doamne să ai milă”), dar Diavolul venea și dezlega nodurile pentru a-i încurca numărătoarea. Apoi a conceput o modalitate - inspirată de o viziune pe care a avut-o despre Maica Domnului - de a lega nodurile, astfel încât acestea să formeze în mod constant semnul crucii. Iată motivul pentru care metaniile și brățările de rugăciune sunt încă legate astăzi cu ajutorul nodurilor care conțin fiecare șapte cruci interconectate. Iar Diavolul nu le-a putut dezlega. O altă poveste despre originea acestui obiect de cult vine de la Sfântul Pahomie cel Mare (292-348) - un părinte pustnic din Tebaida și „întemeietorul monahismului cenobitic” -, care a fost vizitat de un înger, iar acesta l-a instruit să încorporeze folosirea metaniilor de rugăciune pentru a-i ajuta pe călugării care nu știau să citească.
Sfântul Grigorie Sinaitul: „Dacă te rogi cu buzele, dar mintea rătăcește, de ce beneficiezi?”
Când purtăm o metanie sau o brățară de rugăciune la mână, aceasta ne amintește de obligația noastră de a stărui în rugăciune (Coloseni 4:2) și de a ne ruga fără încetare (Tesaloniceni 5:17). La fel ca Regele David, trebuie să-L binecuvântăm pe Domnul în orice moment și să avem lauda Lui continuu în gura noastră (Psalmul 33-34:1). Atingerea acestui scop devine posibilă doar prin practica liniștii sau isihasmului (tradiție ortodoxă de rugăciune). Cu toate acestea, o mare problemă care ne afectează pe toți este tendința de a fi distrași de la cele sfinte din când în când. Sfântul Grigorie Sinaitul (1280-1346 d.Hr.) a spus odată: „Dacă te rogi cu buzele, dar mintea rătăcește, de ce beneficiezi? După cum lucrezi cu trupul tău, tot așa trebuie să lucrezi cu intelectul tău, ca să nu arăți drept în trup, în timp ce inima ta este plină de orice formă de nedreptate și necurăție”. Metaniile ori brățările de rugăciune ajută mintea să rămână concentrată și să elimine distragerile. Ca săbii spirituale, ele ne ajută să luptăm împotriva Diavolului și a ispitei (Efeseni 6:11-18).
Se ține întotdeauna în mâna stângă
Ca parte a regulii de rugăciune privată pe care fiecare dintre noi o stabilește cu îndrumarea duhovnicului, de obicei spunem rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” (Rugăciunea lui Iisus sau Rugăciunea Inimii) de un anumit număr de ori. Cu o brățară de rugăciune, putem urmări obiectivul și ne concentrăm asupra cuvintelor pe care le rostim. Și, atenție, nu trebuie făcut în grabă! Există două moduri prin care ne putem ruga folosind acest obiect. În orice moment al zilei când avem timp liber, fără să fim văzuți de nimeni, pe ascuns, ținem metania de rugăciune cu mâna stângă și trecem din nod în nod cu degetul mare. De fiecare dată șoptim și medităm la „Rugăciunea lui Iisus” sau la altă rugăciune scurtă (precum „Preasfântă Maica Domnului, mântuiește-ne!” sau „Doamne, miluiește-ne”). O altă modalitate este să ținem metania cu mâna stângă între degetul mare și arătător și trecem de la un nod la altul. La fiecare nod facem simultan semnul crucii cu mâna dreaptă și rostim Rugăciunea lui Iisus sau altă rugăciune scurtă în locul ei. După ce s-au terminat cu toate nodurile, continuăm aceeași procedură, de câte ori ne-a sfătuit duhovnicul.
„Nu ar trebui să fim ostentativi în afişarea metaniei“
Metaniile nu sunt nici podoabe, nici brățări pe care să le purtăm în scop estetic, ci ajutor în rugăciune. „Este bine să stăm, cu capul plecat, într-o poziție umilă în timpul rugăciunii sau să îngenunchem, pentru a ne concentra. Când nu este folosită, e bine să purtăm metania de rugăciune în jurul încheieturii mâinii stângi. În acest fel, ne servește ca un memento constant pe tot parcursul zilei să ne rugăm fără încetare. Nu o purtați într-un loc prea vizibil, cum ar fi la gât sau la un buzunar, pentru că smerenia este esențială. Nu ar trebui să fim ostentativi în afișarea metaniei pentru ca alții să o vadă”, ne-a explicat preot paroh Claudius-Costin Stănescu, Blejești, Teleorman.