de Simona Lazăr
Adeseori, citind Viețile Sfinților, descoperim legături, puțin știute de credincioși, între unii dintre sfinții din calendar. Așa cum este și aceasta dintre Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din Salonic, Izvorâtor de Mir (martirizat în anul 306 d.Hr. și prăznuit la 26 octombrie) și Sfântul Mucenic Lup, pe care îl vom sărbători în ziua de 23 august. Care este această legătură și în ce fel cel din urmă avea să ajungă și el să fie ridicat în rândul sfinților?
Moarte mucenicească prin tăierea cu sabia
Istoria religiei ne arată că Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a avut un slujitor numit Lup, care și-a urmat stăpânul și în credința sa, hotărând să își închine viața lui Hristos. Fost guvernator al Salonicului, în vremea Împăratului Galeriu, Sfântul Dimitrie nesocotește ordinul celui din urmă, de a-i prigoni și ucide pe creștini. Ba, mai mult, devine el însuși creștin. Avea să fie ucis de soldații lui Galeriu, împuns cu sulițele, chiar în temnița în care a fost aruncat de împărat. Slujitorul său, Lup, va intra în celulă, pentru a-l lua și a-l înmormânta. Atunci, acesta face două lucruri: își înmoaie veșmântul în sângele stăpânului său și ia cu el inelul acestuia. Cu veșmântul înmuiat în sânge și cu inelul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Lup avea să aducă vindecare multor oameni care sufereau de boli grele și să aducă alinare celor nevoiași. La doar câțiva ani după începerea lucrării sale - era de-acum pe tron împăratul Maximian - este prins și torturat, urmând a-și da ultima suflare. Atunci, nefiind botezat, Lup se roagă să primească Sfântul Botez, pentru a nu părăsi lumea ca păgân și a avea posibilitatea să se întâlnească cu stăpânul său, căruia îi urmase și îi continuase faptele și minunile. Atunci, zic mărturiile sfinte, o ploaie s-a pornit din cer și el a fost botezat, astfel. Moartea avea să îi vină de la sabia unui soldat.
A sfărâmat zeii păgâni din templu
După unele surse, Sfântul Mucenic Lup ar fi trăit ceva mai devreme, în timpul domniei lui Aurelian, și ar fi fost robul unui stăpân de sclavi, dar își găsise „libertatea” în credința sa în Hristos. Se mai zice că el i-ar fi sfărâmat pe zeii păgâni din templu, iar pe unii dintre ei i-ar fi aruncat în apa unui lac adânc, prin aceste fapte ale sale atrăgându-și mânia închinătorilor la idoli și la zeii cei vechi. Se zice că aceștia au vrut să îl omoare mai întâi cu săbiile, năpustindu-se asupră-i. Dar, ca prin minune, nu făceau decât să se taie între dânșii. Iar el sta neclintit, rostind în continuare cuvântul Domnului, cu glas tare, care acoperea larma lor. Tot mai furioși, pentru că nu-l puteau atinge și nu îi puteau opri propovăduirea înțeleptelor daruri ale lui Dumnezeu, stând departe de el, au început a-l ținti cu arcurile, dar săgețile li se întorceau împotrivă, iar pe dânsul nici că-l atingeau. De aici încolo, istoria vieții acestui sfânt e similară cu varianta prezentată mai înainte. Fiind el nebotezat, se roagă să reverse asupra lui potop de apă. Ceea ce se și întâmplă și astfel primește Sfântul Botez. Odată botezat, Sfântul Lup nu se mai opune prigonitorilor săi, ci el însuși merge către ei, „ca un mielușel la tăiere”. Aceștia încearcă să îl întoarcă din credința lui, să îl facă să se închine vechilor zei, dar el nu se lasă nici măcar atunci când este bătut cu bețele (după regula decimării, din armata imperiului). În cele din urmă, Lup a cunoscut moartea mucenicească prin tăierea capului cu sabia. Se zice că la locul mormântului său și-n ziua de azi rugăciunea la Sfântul Mucenic Lup poate aduce alinare și vindecare, fiind înmormântat cu multă dragoste de cei care l-au urmat în credința lui întru Hristos și care au păzit multă vreme locul de veci, până la încetarea prigonirii creștinilor de către păgâni. În fine, dintr-o altă variantă, aflăm despre Sfântul Mucenic Lup că ar fi viețuit, la sfârșitul secolului al III-lea și începutul celui de-al IV-lea în cetatea Novae, la sudul Dunării, vizavi de locul unde se află azi orașul românesc Zimnicea. Novae a fost inițial una dintre puținele fortărețe legionare romane mari de la granița imperiului, care făceau parte din liniile de apărare (limes Moesiae) de-a lungul Dunării, în nordul Bulgariei de azi.
Sfântul Irineu, Episcopul Lugdunumului
Prăznuit tot în ziua de 23 august, Sfântul Sfințit Mucenic Irineu a fost ucenicul Sfântului Policarp, unul dintre ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul. Irineu a trăit în Asia Mică, la începutul secolului al II-lea. El a propovăduit credința în Hristos în toată Europa, până a ajuns în Galia (Franța de azi), oprindu-se la Lugdunum (Lyon). În acest oraș, avea să fie ales să ocupe scaunul episcopal, după moartea Sfântului Pontin, devenind îndrumătorul spiritual al orașului. În acea perioadă, datorită unor diferențe care existau între creștinii din Asia Mică și cei din Europa occidentală, cu privire la data sărbătoririi Paștelui, episcopul Romei a propus excomunicarea celor dintâi. Dar Sfântul Sfințit Mucenic Irineu s-a opus din toate puterile, considerând că mai puternică trebuia să fie, în acele vremuri încă tulburi pentru creștini, păstrarea unității acestora.
Troparul Sfântului Mucenic Lup
Mucenicul Tău Doamne, Lup, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; ca având puterea Ta pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-te pururea de strălucirile cele neînserate şi stând înaintea Luminii Celei Dumnezeieşti, luminează sufletul meu al celui ce laud pomenirea ta cea strălucită şi purtătoare de lumină, ostaşule al lui Hristos, viteazule pătimitor.
Sfinte Mucenice Lup, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Intrând în vitejeştile lupte ale mucenicilor, ai mărturisit pe Dumnezeu, cum că S-a arătat pe pământ şi firea omenească a îndumnezeit-o, prea înţelepte; şi pe idoli i-ai pierdut prin puterea Duhului.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Umplându-ţi-se inima de apele vieţii, ca un râu Dumnezeiesc, ai uscat curgerile înşelăciunii; şi cu credinţa ai adăpat cugetele oamenilor, care odrăslesc roadă cerească.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!