de Simona Lazăr

Profetul Zaharia (prăznuit la 5 septembrie) este unul dintre personajele biblice care face trecerea dinspre Vechiul spre Noul Testament, fiind profet al neamului lui Israel. Numele de Zaharia era dat copiilor născuți la bătrânețe - ca destin, Zaharia a fost nu doar un fiu născut din părinți vârstnici, dar el însuși avea să aibă primul și unicul prunc la bătrânețe. Fiul său și al soției sale, Elisabeta, a fost Sfântul Ioan Botezătorul. Iar locul unde avea să se întâmple asta este Ein Karem (Ain Kareem) care în traducere înseamnă „fântâna viei” sau „izvorul viei”, aflat la 7 km sud-vest de Ierusalim. Asupra acestui loc aparte de pe ruta pelerinilor creștini în Țara Sfântă ne vom opri în cele ce urmează.

Arhanghelul Gavriil vestește nașterea a doi prunci

Zaharia locuia, împreună cu soția sa, Elisabeta (verișoară - mai vârstnică - a Fecioarei Maria), în Ein Karem (grafiat și Ain Kareem, Ain Karim, En Kerem ș.a.), un sat aflat nu departe de Ierusalim. Făcând parte din neamul preoțesc, acesta slujea în Templul din Ierusalim, era cinstit de către evrei pentru înțelepciunea sa, dar purta o mare tristețe: el și Elisabeta îmbătrâniseră fără a avea copii. Să ne amintim că o situație similară o întâlnim și la Ioachim și Ana, sfinții părinți ai Fecioarei. Într-o zi, pe când slujea în Templu, Zaharia primește vizita Arhanghelului Gavriil, care îl anunță că Elisabeta va prinde sămânță și un fiu i se va naște. Să ne amintim iarăși că, la puțină vreme, același arhanghel o va vizita și pe tânăra Maria, (bine)vestind-o că va purta în pântece pe Mântuitorul neamurilor și că va rămâne grea, neprihănită fiind, prin „umbrire” de către Dumnezeu. Iar acestea nu sunt simple coincidențe! Așa cum fusese vestit, doi prunci se vor naște. În miezul verii, la Ein Karem, vine pe lume Sfântul Ioan Botezătorul. O jumătate de an mai târziu, la Betleem, se va naște vărul acestuia, Iisus - Mesia și Mântuitorul. Un amănunt interesant este acela că Zaharia - spre deosebire de Maria, în cazul ei - nu a dat crezare vorbelor lui Gavriil, motiv pentru care a fost pedepsit să fie mut până la împlinirea veștii, adică până la nașterea fiului său, Ioan. Cert este însă că acești doi prunci sunt legați printr-un destin implacabil. Sfântul Ioan vestește - asemeni tatălui său - timpul mântuirii, îl botează pe Iisus Hristos și, în cele din urmă, are el însuși un final martiric, capul fiindu-i tăiat la ordinul lui Irod Antipa, iar comemorarea acestui moment biserica ortodoxă tocmai a marcat-o în ziua de 29 august.

Popas pentru pelerini

Acela care se învrednicește ca, de la Ierusalim, să meargă în Ein Karem trebuie să știe că acolo va afla trei locuri care amintesc de locuirea profetului Zaharia și de episoade distincte din viața sa și a familiei sale. Cel dintâi este chiar casa celor doi părinți ai Sfântului Ioan Botezătorul. Pe locul acesteia, a fost ridicată o biserică purtând hramul Înaintemergătorului Domnului Hristos și înglobează și locul nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, care poate fi recunoscut ușor, fiind străjuit de candele care nu se sting niciodată. Ca și la Betleem, în Biserica Nașterii Domnului, pentru a atinge acel loc, marcat în pardoseala de marmură, pelerinul trebuie să îngenuncheze și să atingă cu mâna și cu fruntea piatra rece. Se spune că acea marmură este încărcată, de peste 2000 de ani, cu harul Sfântului Ioan Botezătorul și că acela care o atinge cu fruntea va fi purificat de păcate, cum însuși Mântuitorul a fost curățat în momentul Botezului. Harul sfântului a apărut încă din clipa nașterii sale și a dăinuit (și) în acel loc peste milenii.

Prorocirea unui tată pentru fiul său

Aminteam că, neîncrezător în vestea primită de la Arhanghelul Gavriil, Zaharia a fost pedepsit să rămână mut, până la nașterea fiului său. Reprimind darul vorbirii, el avea să facă o prorocire dublă, atât în ceea ce îl privește pe Ioan, cât și referitoare la Iisus, iar cuvintele sale sunt reproduse în toate limbile lumii creștine și expuse pe table, pentru a fi citite de pelerini. Evident, textul există și în limba română și îl reproducem aici: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său... Iar tu, pruncule (n.r. - Sfântul Ioan), proroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, ca să pregătești căile Lui, să dai poporului Său cunoștința mântuirii întru iertarea păcatelor lor, prin milostivirea Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, ca să lumineze pe cei care șed în întuneric și în umbra morții și să îndrepte picioarele noastre pe calea Păcii”. Biserica este înglobată astăzi într-o mănăstire franciscană, despre care se crede că datează din secolul al XI-lea, dar care nu e decât continuatoarea unei posibile mănăstiri bizantine din secolele IV-VII. Iată, deci, câtă istorie și credință e inclusă în acest loc!

Stâlpul casei și izvorul

Din locuința Prorocului Zaharia, la Ein Karem, a mai rămas până la noi un stâlp - reazăm, simbolic, al credinței în Mântuitorul (ce avea să vie). Acest stâlp este păstrat într-o mănăstire rusească, numită „Muntele” și supranumită „Moskovia” de locuitorii arabi din regiune. Mănăstirea a fost construită între anii 1847 și 1871, iar stâlpul casei lui Zaharia este principala sa relicvă. Se zice că mănăstirea ar fi fost vizitată de scriitorul rus Lev Tolstoi și restaurată recent, în anii 2000, după vizita președintelui rus Vladimir Putin acolo. La mică distanță de această mănăstire se află valea unui izvor cu apă limpede, despre care se zice că ar fi fost locul unde s-au întâlnit și au vorbit cele două verișoare - Maria și Elisabeta - amândouă purtând prunci sfinți în pântece. Este și motivul pentru care acest izvor poartă numele de „Izvorul Fecioarei”. Iar dincolo de acesta, pe versantul unui deal aflat față în față cu cel al mănăstirii rusești se găsește o a treia biserică, de rit catolic, care onorează vizita pe care Fecioara Maria a făcut-o verișoarei sale. Este și motivul pentru care aceasta este cunoscută și sub numele de „Biserica Vizitei”. Se zice că aici tânăra Maria ar fi cântat cunoscutul imn „Magnificat”, cel mai vechi dintre „imnele mariane”.

Biserica Vizitei

După tradiție, biserica ar fi fost pentru prima dată construită de Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare, și ar fi avut un timp de glorie în perioada bizantină, cercetările arheologice scoțând la iveală o cisternă, ziduri de incintă și rămășite ale capelei ridicate de Sfânta Elena. Ulterior, Biserica Vizitei a fost reconstruită de cruciați și ruinată în veacurile următoare. Abia în 1862, franciscanii, care primiseră în custodie complexul ruinat al bisericii cruciaților, aveau să înceapă reconstrucția, iar așa cum o știm azi datează din 1955.