La un kilometru şi jumătate de oraşul Suceava, în localitatea Scheia, se află o biserică ctitorită de Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt în 1488, având hramul Sfântului Prooroc Ilie.
Veche de cinci secole Aşadar, ctitoria marelui Ştefan are deja cinci secole de existenţă, dar timpul pare că nu şi-a pus amprenta pe ea. Referindu-se la năvălirea polonezilor în anul 1497, cronicarul Grigore Ureche spune: „Leşii umblau prin păduri de aflau prăzi şi jafuri, nesocotind de bună seamă nici Mănăstirea Sfântul Ilie”. Între nenorocirile abătute asupra acestor locuri şi, implicit, asupra Mănăstirii Sfântul Ilie de lângă Suceava, amintim şi expediţiile turcilor împotriva lui Petru Rareş din anul 1538, ce au provocat mănăstirii destule distrugeri frescelor interioare, celei votive, ovalului feţei ctitorilor şi simbolului creştinătăţii. De asemenea, războaiele turco-polone de la sfârşitul secolului al XVII-lea au dus şi ele la pustiirea mănăstirii. În secolul al XVIII-lea a fost relativ linişte pentru călugării sântileni, cum erau numiţi aceştia. În această perioadă, aici a fost înfiinţată o şcoală clericală.
Istorie zbuciumată În 1792, un incendiu a distrus în întregime acoperişul bisericii, catapeteasma fiind salvată, iar dintr-un document reiese că în 1795, în chiliile mănăstirii, era instalată o fabrică de argăsit pieile. Mănăstirea a fost desfiinţată însă în 1783, din ordinul autorităţilor habsburgice, lăcaşul devenind biserică de parohie. La începutul secolului al XIX-lea sunt necesare noi reparaţii la biserică. În anul 1823 nu exista gard împrejmuitor al bisericii, drumul trecând pe sub peretele ei. Dintr-un document din anul 1826 reiese că au căzut tencuielile zugrăvite, mai ales pe partea de miazănoapte, iar clopotniţa din lemn de brad era într-o stare avansată de deteriorare şi se cerea să fie făcută alta. În 1833 s-a început înălţarea zidului împrejmuitor din piatră, iar în anul 1844 s-a refăcut turnul clopotniţă din lespezi de piatră. Alături de Biserica Pătrăuţi (construită în 1487), Milişăuţi (ridicată în 1487, dar distrusă în 1917) şi Mănăstirea Voroneţ (1488), Biserica Sfântul Ilie îndeplineşte toate trăsăturile arhitecturale caracteristice epocii Sfântului Ştefan cel Mare.
Monument istoric Arhitectul Gheorghe Bratiloveanu scria despre acest monument istoric: „Ceea ce ne impresionează în mod deosebit la Biserica Sfântul Ilie este desăvârşita armonie a picturii cu arhitectura. Se disting aici monumentalitatea, cât şi echilibrul aerat al scenelor, precum şi relieful sobru al personajelor. Ceea ce remarcăm la ansamblul pictural de la Biserica Sfântul Ilie este împărţirea astfel a spaţiului, încât scenele se percep şi se înţeleg uşor, compoziţiile sunt de dimensiuni relativ mari, accesibile ochiului de la distanţă”. În interior, un loc de cinste îl ocupă scenele din viaţa Sfântului Ilie, ceea ce constituie caracteristica hramului bisericii.
Păstrează manuscrise şi frontispicii valoroase Biserica a fost pictată în întregime în exterior, dar acum se mai păstrează fragmente de pictură pe latura sudică din dreptul pronaosului. Aici este reprezentată Scara Sfântului Ioan, încadrată în benzi verticale, cu motive decorative vegetale. Într-un sobor de sfinţi apare portretul Mitropolitului Varlaam, care binecuvântează Moldova. La Biserica Sfântul Ilie din Suceava au fost create şi păstrate o seamă de manuscrise împodobite cu chenare şi frontispicii artistice de către călugări iscusiţi, printre care amintim pe egumenul Isaia. Multe minee, manuscrise din secolul al XVI-lea, se păstrează azi în Biblioteca Universităţii din Cluj, iar altele la Biblioteca Mănăstirii Sfântul Ioan din Suceava. Dintre acestea amintim „Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea”, de Dimitrie Cantemir, din 1698.
Minunea Sfântului Ilie Sfântul Prooroc Ilie a trăit cu aproape 850 de ani înainte de Hristos şi era un om plin de râvnă pentru împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. În Samaria, unde trăia, era rege Ahab, care îşi luase soţie pe Izabela, fata regelui Sidonului. Femeia adusese cu ea şi obiceiul închinării la idolul Baal, iar pentru frumuseţea ei regele a devenit şi el idolatru, obligând tot poporul să facă la fel. Ahab a omorât preoţii adevăratului Dumnezeu şi a pus în locul lor 450 de preoţi idoleşti. Sfântul Prooroc Ilie a demonstrat care este adevăratul Dumnezeu şi cui trebuie să se închine oamenii. S-a rugat mult şi apoi a chemat preoţii falşi să pună lemne pe altarul de jertfă. Dacă lemnele lor vor fi aprinse de idolul lor, atunci oamenii să se închine aceluia. Dacă vor fi aprinse la rugăciunea lui, atunci poporul să se închine Lui Dumnezeu. S-au rugat acei preoţi mult şi bine, lemnele nu s-au aprins. Iar Ilie a pus multă apă pe lemne şi a ridicat mâinile la Dumnezeu. Focul lui s-a aprins, iar poporul, cutremurat de minune, a revenit la credinţa cea dreaptă.
Aşadar, ctitoria marelui Ştefan are deja cinci secole de existenţă, dar timpul pare că nu şi-a pus amprenta pe ea. Referindu-se la năvălirea polonezilor în anul 1497, cronicarul Grigore Ureche spune: „Leşii umblau prin păduri de aflau prăzi şi jafuri, nesocotind de bună seamă nici Mănăstirea Sfântul Ilie”. 
Biserica a fost pictată în întregime în exterior, dar acum se mai păstrează fragmente de pictură pe latura sudică din dreptul pronaosului. Aici este reprezentată Scara Sfântului Ioan, încadrată în benzi verticale, cu motive decorative vegetale. Într-un sobor de sfinţi apare portretul Mitropolitului Varlaam, care binecuvântează Moldova. La Biserica Sfântul Ilie din Suceava au fost create şi păstrate o seamă de manuscrise împodobite cu chenare şi frontispicii artistice de către călugări iscusiţi, printre care amintim pe egumenul Isaia. Multe minee, manuscrise din secolul al XVI-lea, se păstrează azi în Biblioteca Universităţii din Cluj, iar altele la Biblioteca Mănăstirii Sfântul Ioan din Suceava. Dintre acestea amintim „Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea”, de Dimitrie Cantemir, din 1698.