de Anda Postolache
- La 15 februarie, creştinii ortodocşi încep să postească înaintea Învierii Domnului
Postul Sfintelor Paşti începe anul aceasta la 15 februarie şi se încheie la 27 martie, în Duminica Floriilor. Acesta se continuă cu încă şapte zile de post şi mai aspru în Săptămâna Patimilor. Postul în sine ia sfârşit în dimineaţa de Înviere, după ce luăm „pasca”, la sfârşitul Sfintei Liturghii. Preotul Iulian Nistea vorbeşte despre starea sufletească pe care o trăim în această perioadă.
Făţărnicia nu îşi are locul
Cum să fie un creştin în tot Postul Paştelui? Să fie trist, să arate că este într-o perioadă de reculegere sufletească sau să fie bucuros că întâmpină Învierea Domnului cum se cuvine? Răspunsul ni-l dă însuşi Mântuitorul, care ne cere să nu fim făţarnici ca fariseii şi să nu arătăm lumii că postim. Trebuie să afişăm aceeaşi normalitate în ceea ce priveşte exteriorul, ca în orice altă perioadă a anului. Un bun creştin posteşte, se roagă mai mult, este mai reţinut în anumite manifestări, dar nu se laudă.
„Imnurile amintesc căderea noastră, dar şi putinţa de ridicare”
Preot Iulian Nistea, slujitor la Biserica Sfinţii Arhangheli din Paris, trece în revistă câteva dintre schimbările pe care le observăm în lăcaşurile noastre de cult în Postul Mare. De asemenea, el vorbeşte despre starea sufletească, numind-o „tristeţe radioasă”.
Părintele spune: „Muzica din Biserică se cântă pe tonuri mai triste şi mai tânguitoare. Imnurile amintesc cu deosebire căderea noastră, dar şi putinţa de ridicare cu ajutorul lui Dumnezeu, slăbiciunea firii noastre şi putinţa de a o depăşi cu harul lui Dumnezeu. Slujbele sunt mai lungi, mai dese şi cuprind rugăciuni şi ritualuri unice, cum ar fi cea a Sfântului Efrem Sirul, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul sau Liturghia Darurilor mai-înainte sfinţit. Veşmintele preoţilor şi odoarele în care este înveşmântată Biserica sunt de culoare închisă, neagră sau violet/purpuriu închis”.
„O invitaţie la a investi în cele spirituale”
„Postul de bucate şi de abstinenţă în viaţa sexuală, precum şi reducerea privitului la televizor, de exemplu, sunt o invitaţie la a investi, mai mult decât de obicei, energia fizică în cele spirituale, prin transformarea şi transfigurarea ei, prin milostenie - din banii ce ar trebui să ne rămână în plus de pe urma postului -, prin lecturi din Biblie şi din alte cărţi duhovniceşti - din timpul rămas prin faptul că ne uităm mai puţin le televizor. Toate acestea creează deci o întreagă atmosferă în viaţa noastră. Tot aşa cum, dacă avem invitaţi acasă, creăm ambianţa dorită punând o anumită muzică, aprinzând lumânări -, atmosferă care să ne conducă la o stare sufletească pe care Biserica o consideră de mare folos: tristeţea radioasă, strălucitoare sau luminoasă. Sintagma aceasta spune că suntem trişti pentru că vedem toată slăbiciunea noastră, deasa noastră aplecare către rău, păcătoşenia noastră iar, pe de altă parte, ştim că Dumnezeul nostru este iubire şi că este un Dumnezeu înţelegător, milostiv şi iubitor de oameni, care vrea mântuirea, iar nu pierzarea noastră şi care, pentru asta, s-a făcut om şi a pătimit pentru noi şi încă pătimeşte pentru fiecare dintre noi, până la sfârşitul timpurilor”, consideră părintele amintit.
„Dumnezeul nostru este iubire, este înţelegător, milostiv şi iubitor de oameni şi vrea mântuirea, iar nu pierzarea noastră şi, pentru asta, s-a făcut om şi a pătimit pentru noi şi încă pătimeşte pentru fiecare dintre noi, până la sfârşitul timpurilor”
Importantă este străduinţa din inimă curată În Postul Mare sunt reguli mai aspre. În vechile pravile se spune că în primele două zile se ţine post negru. Sâmbăta şi duminica se pot consuma alimente preparate cu ulei şi se poate gusta şi un pahar cu vin. Marţi şi joi avem voie bucate fierte fără grăsime, iar miercuri şi vineri doar hrană uscată. Este adevărat că, în zilele noastre, nu prea mai pot oamenii să ţină astfel de post, dar fiecare încearcă după puterile sale şi este importantă străduinţa din inimă curată. Avem dezlegare la peşte de Buna Vestire (25 martie) şi de Florii (28 martie). Copiii până în 7 ani, gravidele şi femeile care alăptează, precum şi bătrânii şi bolnavii sunt scutiţi de post. Este bine să aveţi o legătură strânsă cu duhovnicul şi să existe binecuvântare în toate. Se înţelege că, în acest post, mai mult ca oricând, este bine să ne spovedim măcar o dată, cu menţiunea că preoţii vor fi foarte ocupaţi în ultima săptămână şi să încercăm să ne achităm de această sarcină mai din timp.