de Mariana Borloveanu

Duminica Floriilor este Ziua intrării lui Iisus în Ierusalim înainte de Patimi, aceasta fiind primul praznic împărătesc cu dată schimbătoare din cursul anului bisericesc. Sărbătoarea este cunoscută şi sub denumirea de Duminica stâlpilor. Această zi sfântă pune în lumină destinul tragic şi paradoxal al Ierusalimului, locul unde Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, urmând însă ca tot aici să învie, biruind puterea morţii. În vechime, Duminica Floriilor era numită şi Duminica aspiranţilor sau a candidaţilor la botez. În această zi, catehumenii mergeau cu mare solemnitate la episcop, cerându-i să fie admişi la botez, iar acesta le dădea să înveţe Crezul sau Simbolul Credinţei. Se numea, de asemenea, şi Duminica graţierilor, pentru că, în cinstea ei, împăraţii acordau graţieri unora dintre condamnaţii la moarte.

Se invocă spiritele morţilor şi se dau plăcinte de pomană
Duminica Floriilor este precedată de Sâmbăta lui Lazăr. În această zi, Mântuitorul Iisus Hristos îşi arată din nou minunile, înviindu-l pe Lazăr la patru zile după ce acesta murise. După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor la intrarea în Ierusalim. Ajunul sărbătorii este şi un important moment pentru a invoca spiritele morţilor, purtând şi numele de Moşii de Florii. În această zi se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate. Pentru a întâmpina spiritul morţilor, despre care se crede că se întorc la casele lor pentru a trece împreună cu familia sărbătorile pascale, femeile obişnuiesc să facă tot felul de plăcinte ce sunt împărţite săracilor. Astfel, se consideră că nu se va mai întâmpla nimănui ceea ce a păţit mama lui Lazăr, care a murit de dor de plăcinte.

În sâmbăta dinaintea sărbătorii se sfinţeşte salcia
Salcia este mereu înflorită în această perioadă a anului, o expresie a fertilităţii şi a reînvierii naturii. În sâmbăta dinaintea Floriilor se strâng ramuri înmugurite, se leagă în snopi şi se duc la biserică pentru a fi sfinţite de preot. După sfinţire, acestea sunt luate acasă de credincioşi, pentru a împodobi cu ele icoanele, uşile, ferestrele, intrările în gospodării, fântânile şi streşinile caselor. Tinerele mlădiţe sunt aduse în biserică şi se spune că aduc cu ele sensuri şi simboluri ce trebuie ştiute. Acestea umbreau odinioară porţile întunecate ale lipsei de speranţă, ale morţii, ale Infernului, iar acum devin ramuri de bucurie ale vieţii celei veşnice, luate din „copacul îndumnezeitor şi binecuvântat”. Credincioşii duc simbolic la biserică aceste ramuri de salcie şi flori pentru a le sfinţi, deoarece, începând cu această zi, toate florile şi toţi pomii încep să înflorească. La slujba de Florii, slujitorii Bisericii ţin în mâini şi câte o lumânare aprinsă, aceasta fiind simbol al biruinţei vieţii împotriva morţii.

Deniile purifică sufletul prin reculegere şi rugăciune
În seara de Florii încep în biserici frumoasele slujbe ale Deniilor din Săptămâna Patimilor. Acestea sunt slujbe specifice perioadei de şase săptămâni a Postului Mare. Ele reunesc în biserici o mulţime de credincioşi, mai ales în Săptămâna Mare. Au rolul de a purifica sufletul prin reculegere şi rugăciune, pentru a putea trăi profund bucuria Învierii Mântuitorului. Cuvântul „denie” vine de la slavonul „vdenie” şi înseamnă „priveghere” sau „slujbă de noapte”. Altfel spus, este slujba utreniei şi se săvârşeşte seara, în ajun.
Cele mai importante Denii sunt cele de joi şi de vineri, numite Denia Mare şi Denia Mică. În timpul primei - a celor 12 Evanghelii - se citesc 12 fragmente extrase din cele patru Evanghelii. Un alt element specific este scoaterea Sfintei Cruci în mijlocul bisericii.

Obiceiuri din bătrâni

- Despre cel care se împărtăşeşte în Duminica Floriilor se spune că orice dorinţă îşi pune când se apropie de preot, aceasta se împlineşte într-un viitor apropiat;
- Bolnavii, dar şi cei care se aşteaptă la cumpene mari ale vieţii, împletesc cingători sau înnoadă mătănii în timpul slujbei, fiecărui semn corespunzându-i o Evanghelie şi o rugăciune;
- Se spune că e bine să te încingi cu aceste ramuri de salcie, ca să nu te doară mijlocul;
- În sudul Transilvaniei şi Munteniei se aruncă mlădiţe de salcie sfinţită peste semănăturile de grâu sau cânepă, pentru a fi apărate de fulger şi de grindină;
- Fetele care îşi pun busuioc sfinţit sub pernă în noaptea de Florii îşi visează ursitul;
- Pentru a ne apăra de boli e bine ca, atunci când facem baie, în apă să punem şi câteva flori sfinţite de Florii;
- Cine se va spăla pe cap în seara de Florii va albi;
- Peste pomii fructiferi sau butucii de vie se răsfiră ramuri înmugurite de salcie sfinţită şi rodul va fi mai bogat;
- În vreme de furtună se pun pe foc muguri din sălcia de la Florii, pentru a împrăştia norii şi grindina;
- Cu ramurile de salcie, apicultorii înconjoară în ziua de Florii stupii şi mierea va curge din belşug;
- Se spune că aşa cum este vremea în ziua de Florii, tot aşa va fi şi în ziua de Paşte.