de Mariana Borloveanu

Încă din a doua jumătate a primului mileniu creştin, în Vinerea Luminată (cea dintâi de după Paşte), ortodocşii prăznuiesc Izvorul Tămăduirii, zi ce aminteşte de un izvor miraculos, cu mari puteri de vindecare. Un astfel de loc se află şi la Mănăstirea Dervent din Dobrogea.

Maica Domnului, mijlocitoare pentru Duhul Sfânt
Fecioara Maria este în mod fericit asimilată cu Izvorul Tămăduirii, prin ea izvorând Duhul Sfânt, astfel devenind posibilă Naşterea Mântuitorului. Prin mijlocirea apei, ea se revarsă peste oameni, ca binefăcătoare neobosită, fiind un nesecat izvor al dumnezeirii. Toţi cei aflaţi în suferinţă îşi găsesc vindecarea la Izvorul cel dătător de viaţă al Maicii Domnului, în acelaşi timp, harul vindecător al lui Hristos. În această zi se produc minuni.

Apa a ţâşnit din piatră seacă
Mănăstirea Dervent se află într-o adevărată oază de linişte şi binecuvântare din Dobrogea. La 200 de metri de lăcaş, la capătul unei alei pietruite, se află un izvor tămăduitor. Tradiţia spune că Apostolul Andrei, urmat de ucenicii săi, se afla în aceste locuri. Însetaţi fiind şi negăsind niciun strop de apă, Sfântul Andrei a lovit cu băţul în piatră şi în acel loc a apărut un izvor. Acesta mai curge şi astăzi, cu firul său subţire, dar tămăduitor. Apa este dulce şi, datorită proprietăţilor sale, este considerată „apă pură”, aceasta neschimbându-şi gustul, asemenea agheasmei. Cei care beau de aici se vindecă de boli grele şi se tămăduiesc sufleteşte. În fiecare an, după slujba privegherii de noapte, în faţa izvorului, se începe slujba Sfântului Maslu.

Mărturisirile celor vindecaţi
La Izvorul Tămăduirii de la Dervent vin oameni de pretutindeni pentru a-şi găsi vindecarea. Iată câteva dintre mărturiile celor care au simţit puterea tămăduitoare a acestui izvor:
O fetiţă din Uricani şi-a pierdut vederea într-un banal joc de artificii. Pentru că medicii nu-i dădeau nicio şansă de vindecare, părinţii au dus-o la spovedit şi, după ce a fost împărtăşită, au venit cu ea la Izvorul Tămăduirii de la Dervent. După ce fata a băut, cu toţii erau dezamăgiţi când au văzut că nu se întâmplă nimic. După Maslul de la izvor au înnoptat la o familie din sat, iar dimineaţa s-au trezit cu o mare bucurie: fetiţa vedea. Toţi cei din jur s-au minunat de cele întâmplate.

Simina B., din Brăila, spune că a fost foarte mulţi ani bolnavă, fiind diagnosticată cu neoplasm uterin. După ce a apelat la diferiţi medici din ţară, un bun prieten i-a povestit despre Mănăstirea Dervent şi despre minunea pe care a primit-o el însuşi. Simina a fost trei ani la rând la Slujba de Noapte şi la Maslul de la Izvorul Tămăduirii, iar astăzi este vindecată şi dăruieşte sticluţe cu apă tămăduitoare tuturor celor aflaţi în suferinţă.

Iulian G., din Bucureşti, afirmă că niciodată nu ar fi crezut că această apă are o putere miraculoasă. Acum opt ani se afla la pescuit în zonă şi, după o furtună puternică, a făcut pneumonie. Timp de cinci zile nu i-a scăzut febra cu medicamente. În cea de-a şasea zi, colegul său i-a propus să meargă împreună la mănăstire şi, după slujbă, a băut apă din Izvorul Tămăduirii. Până seara, febra i-a scăzut ca prin minune şi boala a cedat. De atunci, în fiecare an, vine împreună cu familia la Mănăstirea Dervent, când se prăznuieşte Izvorul Tămăduirii.

În Vinerea Luminată se sfinţeşte agheasma mică

O dată cu prăznuirea Izvorului Tămăduirii, în toate bisericile şi mănăstirile creştine, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte slujba de sfinţire a apei, agheasma mică. Tradiţia ne învaţă că sfinţirea ei în Vinerea Luminată îi dă puteri miraculoase. Pe lângă vindecările trupeşti şi sufleteşti pe care le aduce creştinilor, apa este binefăcătoare pentru tot ceea ce ne înconjoară, cu ea stropindu-se casele, fântânile şi grădinile din preajmă. Evanghelia ce se citeşte în Vinerea Luminată ne întăreşte convingerea că Biserica este locul în care găsim întotdeauna vindecare sufletească şi trupească.