de Mariana Borloveanu
Mulţi sfinţi sunt sărbătoriţi cu mare cinste în lumea creştină, dar Sfântul Mare Mucenic Gheorghe se bucură de mare evlavie la popoarele de pretutindeni. Pe toate continentele întâlnim biserici ce poartă hramul Sfântului, imaginea sa fiind întotdeauna asociată cu credinţa în Biserica creştină.
Rugăciunea de pe steagul trimis de Ştefan cel Mare la Mănăstirea Zografu
În lupta pe care creştinii au dus-o împotriva balaurului vremii, adică a păgânilor otomani şi împotriva diavolului, rugăciunea scrisă pe steagul lui Ştefan cel Mare trimis la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos este o dovadă de netăgăduit a cinstirii Marelui Mucenic: „O, luptătorule şi biruitorule, Mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzeşte-l pe el neatins în lumea aceasta şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin!”.
Minunea din chilia de la Muntele Athos
Toţi românii care ajung pe Sfântul Munte fac tot ceea ce le stă în putinţă pentru a merge la Chilia Sfântul Gheorghe de la Colciu, un schit al Mănăstirii Vatopedi. Printre toate muncile fizice şi duhovniceşti ale călugărilor de aici, Dumnezeu le trimite şi consolări menite să-i întărească în credinţă. În Chilia Sf. Gheorghe se afla o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Kazan, acum aflându-se în biserică. La început, aceasta era într-una dintre chiliile monahilor şi stătea pe o masă, între două candele, dar chilia a luat foc şi întreaga pardoseală a ars, împreună cu tot ceea ce se afla în cameră. Când părintele Dionisie, cel mai preţuit monah de la schit, a deschis uşa, a găsit o încăpere plină de fum în mijlocul căreia icoana dintre cele două candele era neatinsă. Bătrânul este considerat ca unul dintre ultimii exponenţi ai „vechii şcoli” de viaţă duhovnicească de pe Sfântul Munte.
Lăcaşul de cult cu hramul său este cel mai vechi monument din Salonic
Cunoscută şi sub numele de Rotonda, Biserica Sfântul Gheorghe este o clădire impunătoare, de formă circulară. Aceasta a fost mai întâi mausoleu roman, după care biserică creştină şi moschee. Rotonda este o adevărată comoară a oraşului Salonic. Face parte dintr-un ansamblu de alte clădiri-ruine ale oraşului. Să ajungi la Biserica Sfântul Gheorghe, mai întâi trebuie să te încarci sufleteşte, trecând pe sub Kamara. Acesta este un fel de arc de triumf, ceea ce a rămas din arcul triumfal al lui Galeriu. În curtea bisericii se află singurul minaret din Salonic, prevăzut cu un foişor, de unde preoţii musulmani cheamă credincioşii la rugăciune. După ce a servit drept lăcaş de cult pentru trei religii diferite, Rotonda este acum doar un muzeu, în curtea căruia se află valoroase mozaicuri bizantine şi pietre de mormânt evreieşti.
Mormântul şi o parte din moaşte se găsesc la Lodd
În apropiere de Tel Aviv se află oraşul Lodd, o aşezare antică, datată încă din perioada greco-romană. Această aşezare a fost construită pe ruinele anticului oraş Lida, fiind părăsită o dată cu captivitatea babilonică şi reînfiinţată imediat după întoarcerea evreilor din exil. Dacă în perioada elenistă oraşul se afla dincolo de graniţele Iudeii, în perioada macabeilor, acesta a redevenit oraş israelian. Gheorghe din Lodd este unul dintre cele mai cinstite lăcaşuri închinate unui martiriu şi se ridică în partea nord-estică a vechii basilici creştine. Încă de la intrare, un impresionant basorelief îl înfăţişează pe Sfântul Gheorghe în timp ce omoară balaurul. În dreapta altarului se păstrează la loc de cinste lanţurile cu care Sfântul a fost legat înainte de a fi omorât. Se coboară apoi pe nişte trepte de piatră, ce duc în subsolul în care se află mormântul Sfântului şi o parte din moaştele sale.
Fiind crescut şi educat într-o familie creştină, Sfântul a urmat mai târziu cariera militară. În timpul împăratului roman Diocleţian (284-305), acesta s-a înrolat în armata romană, unde, în scurtă vreme, a devenit renumit pentru forţa, priceperea şi dârzenia sa în luptă. Astfel, Sfântul a fost ridicat la rang de ofiţer în garda imperială, ajungând comandant în armata împăratului. În anul 1222, regele Angliei, Richard Inimă de Leu, l-a ales pe Sfântul Gheorghe ca patron spiritual al casei regale şi al întregii ţări. Regele Edward al III-lea a înfiinţat „Ordinul St. George”, iar Crucea Sfântului Gheorghe a devenit mai târziu drapelul Angliei. Este considerat şi ocrotitorul altor ţări precum Grecia, Georgia, Palestina, Portugalia, Rusia sau Etiopia.