de Mariana Borloveanu
- Ridicarea la Cer este sărbătorită la 40 de zile după Înviere
Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos este celebrată la 13 mai de toţi creştinii ortodocşi, care comemorează Ridicarea la Cer, la 40 de zile după Înviere, când cu aceeaşi dumnezeiască putere cu care a înviat şi a părăsit mormântul, S-a înălţat de pe pământ la Cer.
Menţionarea biblică a locului „minunii”
„Şi i-a dus afară (pe Apostoli) până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la Cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.“ (Luca 24, 50-52)... „Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor. Şi privind ei, pe când El mergea la Cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe; Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la Cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la Cer. Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă.“ (Faptele Apostolilor 1, 9-12).
Sărbătoare şi pentru românii de la Montreal
Înălţarea Domnului este cinstită şi de comunitatea românilor din Montreal, care după numele acestei zile au ales şi hramul bisericii. Aceşti semeni ai noştri, care nu doresc să-şi piardă identitatea, credinţa şi tradiţiile, au făcut din lăcaşul sfânt o aşezare de permanentă convieţuire a românilor de dincolo de ocean. Biserica „Înălţarea Domnului” din Montreal mai are şi un al doilea hram „Sfânta Cuvioasă Parascheva”, care vine să întregească evlavia credincioşilor din comunitate. O altă perspectivă spirituală este reliefată în paginile revistei parohiale locale „Iconostas”, care relevă experienţa duhovnicească pilduitoare a trăitorilor credinţei ortodoxe. Pe lângă programul liturgic, biserica vine în sprijinul copiilor cu „Şcoala duminicală”, prin care li se oferă acestora posibilitatea de a se exprima româneşte. Deşi contextul cotidian al diasporei are variate valenţe existenţiale, credincioşii ortodocşi cinstesc această importantă sărbătoare religioasă cu evlavia şi respectul care se cuvine unui astfel de praznic.
Această zi mai este numită, conform tradiţiei populare, „Paştele Cailor” - datorită abundenţei vegetaţiei din luna mai, se crede că aceasta este singura dată din an în care caii se satură de păscut iarbă. Este ziua soroacelor, când toate termenele se încheie şi se anulează toate înţelegerile.
Potrivit tradiţiilor populare, în ziua Înălţării Domnului se celebrează „Ispasul”, un creştin despre care se spune că a fost prezent la momentul Înălţării şi la ridicarea sufletelor morţilor spre Cer. Sărbătorit în această zi cu totul specială, Ispas este venerat precum un stăpân, fiind considerat un om foarte vesel, iar din acest motiv, la Înălţare, toată lumea trebuie să fie cu zâmbetul pe buze. În ziua acestei sărbători se spune că sufletele morţilor se pot rătăci în drumul lor spre Cer şi pot deveni strigoi, provocând anumite rele atât oamenilor, cât şi animalelor. Din acest motiv, la Ispas se practică obiceiuri specifice, de apărare, precum culegerea şi sfinţirea plantelor alungătoare de duhuri rele: leuştean, nuc, alun sau paltin. În ziua de Înălţare atât oamenii, cât şi animalele se ating cu leuştean, pentru ca nimic din ceea ce este rău să nu se poată apropia.
Potrivit tradiţiei, locul de pe care Mântuitorul Iisus Hristos s-a înălţat la Cer la 40 de zile de la Înviere se află pe Muntele Măslinilor. Acolo, la marginea unui sat arăbesc, s-a construit „Capela Înălţării Domnului”, locul în care creştinii şi musulmanii şi-au găsit lăcaş de rugăciune. Deşi nu este menţionată în Coran, Ridicarea la Cer este recunoscută în islamism. Capela a fost folosită pe post de moschee timp de mai bine de 300 de ani. În anul 1620, musulmanii au devenit posesorii de drept ai lăcaşului de pe Muntele Măslinilor, şi au ridicat alături de capelă o moschee şi un minaret. În capelă se păstrează şi astăzi o piatră care are imprimată o urmă de picior, despre care se crede că aparţine Însuşi Mântuitorului. Lângă uşa de la intrare se află un clopot, ce anunţă venirea şi dorinţa de a intra a celor care vor să se roage. Cea mai mare parte a clădirii aparţine perioadei cruciate, iar forma octogonală şi domul sunt doar adăugiri ale musulmanilor. Pe pereţii din exterior se află decoraţiuni subţiri din marmură, împodobite cu flori şi ramuri împletite, dar şi cu patrupede înaripate.
În ziua Înălţării Domnului, creştinii se salută cu „Hristos S-a Înălţat!” şi „Adevărat S-a Înălţat!”.