În fiecare an, la 6 august, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte praznicul împărătesc al Schimbării la Faţă a Domnului Iisus Hristos. Momentul este relatat în Sfânta Scriptură de la evangheliştii Matei (capitolul XVII, de la 1 la 9) şi Luca (capitolul IX, de la 28 la 36). Aflăm că Domnul a plecat pe Muntele Taborului împreună cu ucenicii Petru, Ioan şi Iacob, pentru a se ruga.
În timpul rugăciunii s-a petrecut o minune: Faţa lui Iisus s-a luminat atât de tare, iar veşmintele Lui erau aşa de albe, încât ucenicii au căzut la pământ, iar Petru, neştiind ce să spună, a cerut să nu mai plece de acolo, atât de bine le era sufleteşte. Faptul acesta vine să confirme ceea ce Domnul le spusese cu câteva zile mai înainte apostolilor: „Sunt unii din cei care stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere“. Era vorba despre înnoirea trupească şi duhovnicească pe care a promis-o celor care vor crede în El şi Îl vor iubi.
Sfinţii Părinţi traduc pe înţelesul nostru minunea aceasta ca pe o degustare a bucuriei Împărăţiei Cerurilor, de care vor avea parte cei care fac voia lui Dumnezeu.