de Mariana Borloveanu
La doar 15 km de Marea Neagră, în localitatea Basarabi-Murfatlar, se află un complex rupestru, săpat într-o stâncă de cretă acum mai bine de 1.000 de ani. Dacă ajungeţi în acest loc unic, veţi găsi un labirint de încăperi, în care au fost descoperite mai multe bisericuţe, un cimitir şi chiar vetre de foc. Scrise parcă într-o limbă misterioasă, cu litere greceşti, chirilice sau glagolitice, inscripţiile care se mai păstrează pe pereţi sunt încă nedescifrate.
Un miracol al creştinătăţii existent în Dobrogea
Bisericile de cretă de la Murfatlar se află printre lăcaşurile cu cele mai preţioase vestigii creştine din Europa. Valoarea acestui complex rupestru este dată, înainte de toate, de multitudinea inscripţiilor şi desenelor. Din păcate, multe dintre acestea au fost distruse de intemperii, deoarece creta este uşor degradabilă, iar această minune a creştinătăţii de pe pământ apostolic şi-a mai pierdut din valoare. Păşind însă în ceea ce a mai rămas din aceste încăperi care le-au fost lăcaş de închinare primilor creştini din Dobrogea, veţi găsi impresionante repere spirituale ale ansamblului vechi de peste un mileniu.
Traversarea dintr-un lăcaş în altul se face prin tavan
Zărită de la o depărtare apreciabilă, construcţia, oarecum atipică, structurată pe trei niveluri, creează vizitatorilor o mulţime de semne de întrebare. Ajungând acolo şi încercând să descifraţi ceea ce se observă la tot pasul, veţi trăi o adevărată enigmă.
Masiva peninsulă, situată în partea de nord-vest a dealului de cretă, este un bloc paralelipipedic, ce cuprinde trei biserici importante, suprapuse, denumite de cercetători într-un limbaj specific: B2, B3 şi B4. Acestea comunică între ele prin intermediul unor galerii, ce pot fi străbătute cu dificultate. Complexul rupestru este conceput pe verticală, deschiderea aflându-se în biserica de la intrare, iar locul de pătrundere a necesitat adăugarea unor trepte intermediare, deoarece nivelul de călcare a fost săpat mult mai adânc decât cel al pragului. În tavanul naosului din primele două biserici pot fi zărite deschizături care fac trecerea către bisericuţele de mai sus.
Un porumbel uriaş în pronaos
Biserica B4 este cea mai mare dintre cele trei. Lumina este destul de slabă, constând doar în raza care pătrunde dinspre intrare. Chiar şi aşa se poate distinge destul de bine minunea străjuită de cinci coloane ale naosului şi intrarea în altar, care este marcată de trei arcade foarte frumos ornamentate. În pronaos se mai pot vedea trei stâlpi, iar unul dintre aceştia este de-a dreptul impresionant prin inscripţiile runice săpate în cretă, alături de dragoni împletiţi în spirale, siluete umane şi mai multe cizme. Toate acestea culminează cu imaginea unui porumbel uriaş, înconjurat de cruci malteze şi alte simboluri mai mult sau mai puţin definite.
Chipuri umane, în rugăciune
Toate cele trei biserici au aceeaşi tipologie - pronaos, naos şi altar, dar şi alte încăperi alăturate, precum cavoul din biserica de jos. Toate acestea comunică între ele printr-un adevărat labirint de galerii.
Bisericile de cretă ale complexului rupestru de la Basarabi-Murfatlar sunt unice prin complexitatea şi distribuirea lor arhitecturală şi aduc foarte mult cu sutele de vestigii asemănătoare din Cappadochia, de unde ar fi fost luat acest model. Sfinţii săpaţi în cretă din lăcaşurile cappadochiene se regăsesc şi în aceste biserici din Dobrogea, prin reprezentarea unor chipuri umane, cu mâinile ridicate spre cer, în semn de rugăciune.
Cizma, un motiv misterios al complexului rupestru
Pe pereţii bisericilor de cretă de la Murfatlar există o succesiune de motive grafice, care simbolizează, după cum am văzut, o multitudine de aspecte ale vieţii spirituale de acum 1.200 de ani. Toţi cei care au trecut în vizită pe acolo, de-a lungul timpului, au lăsat semne ale existenţei lor, prin inscripţii sau desene cu valoare de simbol, un adevărat univers care a creat o punte între viaţă şi moarte. În simplitatea lor, oamenii de atunci au scrijelit ceea ce i-a marcat mai mult. Dintre aceste motive, cel al cizmei a fost îndelung studiat de specialiştii în domeniu. Cei mai mulţi au ajuns la concluzia că acest semn ar fi un mod de a marca acele locuri sfinte, ca fiind identice cu cel de la Sinai, acolo unde Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Descalţă-te, că acesta este loc sfânt!”. În acest context, toate încălţările capătă conotaţie de simbol. Aşa se explică prezenţa atâtor desene ale încălţămintei, cizme, sandale sau opinci - fiecare pelerin şi-a marcat trecerea prin aceste tipuri de biserici scrijelind semne ale încălţămintei purtate.
În acest adevărat labirint spiritual (atât la propriu, cât şi la figurat), în încăperile mici, cu lumină difuză, se disting multe elemente cu valoare de simbol. Şi dacă motivul cizmei îşi are misterele sale, există şi altele, cu valenţe clare, precum arcul cu săgeată, care în simbolistica creştină înseamnă alungarea lui Adam din Rai, sau diferite reprezentări ale cailor, care ne conduc la ideea prezenţei unor populaţii nomade în zona respectivă. Astfel, se conturează clar ideea că aceste biserici de cretă au constituit un loc de pelerinaj pentru creştinii de pretutindeni.