de Mariana Borloveanu
- La 22 iulie, Preafericitul părinte împlineşte 59 de ani
La ceas de mare bucurie spirituală, îi urăm „La mulţi ani!” Preafericitului părinte Daniel, care, la 22 iulie, împlineşte 59 de ani. Erudit de seamă şi cărturar desăvârşit, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a reuşit să dăruiască întregii comunităţi ortodoxe o rază de lumină spre calea mântuirii.
Mama sa şi-a dorit ca fiul ei să ajungă preot
Originar din Banat, mireanul Dan-Ilie Ciobotea avea să vadă lumina zilei în anul 1951, la 22 iulie, în localitatea Dobreşti, din judeţul Timiş, fiind cel de-al treilea copil al învăţătorului Alexie şi al Stelei Ciobotea. Crescut în casă de dascăli, micuţul a desluşit primele taine ale Abecedarului la Şcoala Primară din satul natal, urmând apoi cursurile gimnaziale de la şcoala din Lăpuşnic. Între anii 1967 şi 1970 a fost licean mai întâi la Buziaş şi apoi la Lugoj. Din puţinele mărturii pe care le avem despre aceste etape de viaţă ale Patriarhului Daniel, am aflat cu mare bucurie despre o dorinţă pe care mama sa, Stela, a făcut-o deseori cunoscută, aceea ca fiul său să devină preot. Vocaţia a fost, fără îndoială, incontestabilă.
Şi-a desăvârşit teza de doctorat cu preotul Stăniloae
De la Lugoj a plecat la Sibiu, spre a-şi continua studiile la Institutul Teologic Universitar. În perioada anilor 1974-1976, Dan-Ilie Ciobotea a frecventat cursurile de doctorat ale Institutului Teologic Universitar din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea preotului profesor doctor Dumitru Stăniloae, care, cu prilejul susţinerii tezei „Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală”, declara: „Spiritualitatea adevărată a preotului este să trăiască în aşa fel încât să poată răspunde şi întrebărilor omului de azi, dar să rămână şi preot adevărat. Cu o preoţime fără cultură teologică şi fără trăirea demnităţii şi misiunii sublime a preoţiei se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică”.
În perioada elaborării tezei de doctorat, Dan-Ilie Ciobotea a avut ca îndrumători şi pe alţi doi reputaţi profesori francezi, Gerard Ziegwald şi André Benoit.
La 15 iunie 1979 şi-a susţinut teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strassbourg, cu titlul „Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité”. Traiectul acestui stagiu de doctorat a fost impresionant - la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de Ştiinţe Umane din Strassbourg şi la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică, Germania.
A promovat viziunea unităţii spirituale a creştinilor
La numai un an după susţinerea tezei de doctorat, în 1980, a fost numit lector la Institutul Ecumenic de la Bossey din Elveţia, fiind şi profesor asociat la Geneva şi Fribourg. În această perioadă, ca şi în cea a cursurilor doctorale, a participat la numeroase întruniri ecumenice, printre care se numără: al treilea Congres Ortodox al Europei Occidentale de la Amiens, lângă Paris (1977), Colocviul despre Filioque de la Klingenthal Franţa (1978 şi 1979), Conferinţa Studenţilor Creştini de la Wellesley, SUA (1979) şi Conferinţa ecumenică de la Cambridge Boston, SUA (1979), la cele din urmă cu tema „Credinţa, ştiinţa, viitorul”. De asemenea, se pot aminti Reuniunea ecumenică asupra spiritualităţii creştine de azi de la Mănăstirea Valamo din Finlanda (1981), Reuniunea ecumenică „Iisus Hristos - Viaţa lumii” de la Niederaltaich, Germania (1982), Reuniunea ecumenică asupra rugăciunii pentru unitatea creştinilor de la Veneţia (1982) şi A şasea adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Vancouver (1983).
Părintele Cleopa i-a fost naş de călugărie
Pe fondul unor studii aprofundate legate de misiunea ortodoxă, este lesne de înţeles apropierea tânărului Dan-Ilie Ciobotea de cuvântul Evangheliei. Acest lucru a determinat hotărârea viitorului Patriarh de a intra în viaţa monahală. Sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Ilie Cleopa, care i-a fost şi naş de călugărie, în anul 1987 a devenit monah, cu numele Daniel.
Într-un interviu acordat de Preafericitul părinte Patriarh lui Jürgen Henkel, unul dintre cunoscătorii occidentali ai ortodoxiei, se pune mare preţ pe mesajul Evangheliei: „Prin predicile şi cuvintele mele am încercat mereu să desluşesc oamenilor cât mai clar mesajul Evangheliei. Trebuie să turnăm în forma potrivită conţinutul nu întotdeauna uşor al Evangheliei. De exemplu, când întâlnesc în cadrul predicii termeni teologici precum epicleză, încerc să-i explic de îndată. La întâlnirile cu oameni simpli, de la muncitori până la ţăranii de la sate, trebuie să reuşim să găsim limbajul potrivit. În România, oamenii se bucură când au prilejul să discute cu teologi, preoţi sau episcopi. Activitatea pastorală trebuie să ia în considerare în mod serios acest lucru” (sursa: Centrul de presă Basilica al Patriarhiei Române, Jürgen Henkel, în dialog cu Patriarhul ales al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea).
„Aici este esenţialul vieţii pe Pământ”
Activitatea ştiinţifică şi pastoral-misionară a Patriarhului Daniel a cunoscut multiple valenţe, care i-au conturat un profil spiritual aparte. Ajuns Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a pus, şi pune în continuare, mare preţ pe vindecarea sufletului: „Ce-ar putea da omul în schimb pentru sufletul său? Ce-i foloseşte lui dacă câştigă lumea aceasta, dar îşi pierde sufletul său? Aici este esenţialul vieţii pe Pământ. Dacă nu avem Biserică şi nu avem preot, riscăm să ne pierdem sufletul. Degeaba construim altceva dacă nu construim în primul rând casa pentru vindecarea sufletului de păcate, pentru luminarea lui.”