Situată într-un peisaj de vis, la poale de deal, la 6 km de Băile Govora şi la doar 18 km de Râmnicu-Vâlcea, Mănăstirea Govora oferă celor care îi trec pragul privilegiul de a respira aerul spiritual şi liniştea pe care le are acest lăcaş vechi de cult. Este un monument arhitectonic medieval de o rară frumuseţe, ridicat parţial în secolele al XIV-lea şi al XV-lea, sub domnia lui Vlad Dracul, fiind astfel şi una dintre cele mai vechi mănăstiri din Ţara Românească. Numele de Govora vine de la cuvântul rusesc „gavari” („a vorbi” sau „murmur de izvor”).
Trecut zbuciumat
Intrarea în incinta complexului monahal se face pe sub turnul clopotniţei, etajat pe patru niveluri, înalt de 15 metri, şi ale cărui ziduri sunt groase de aproape doi metri. Curtea mănăstirii este construită sub formă de fortăreaţă, având pe laturi chiliile, anexele şi zidul. Trecutul acestei mănăstiri este plin de evenimente, unele nu tocmai plăcute. Boierul Albu cel Mare a pustiit-o în vremea domniei lui Vlad Ţepeş (1448-1476), aşa încât mănăstirea a fost refăcută de Vlad Călugărul şi de Radu cel Mare între anii 1492 şi 1496. Matei Basarab a reparat-o în întregime la 1640. Tot el a instalat aici tiparniţa pe care i-o dăruise, la cererea sa, cu meşteri cu tot, mitropolitul cărturar Petru Movilă de la Kiev. Mai târziu, Constantin Brâncoveanu, prin stareţul Paisie, a renovat şi completat incinta cu clopotniţa şi cu clădirile de pe latura stângă şi de nord. Aflăm din istoricul mănăstirii că trapeza i-a fost adăugată abia în 1775.
Transformată în mănăstire de maici
Dacă de la începuturi la Mănăstirea Govora au trăit doar călugări, la 20 iulie 1959, comuniştii i-au modificat statutul şi au transformat-o în mănăstire de maici. Pentru aceasta au fost aduse aici 21 de călugăriţe de la Mănăstirea Bistriţa de Vâlcea, în frunte cu stareţa acestora, Evghenia Racoviţă (1959-1964). Restaurat integral între 1958 şi 1969, ansamblul Mănăstirii Govora a suferit deteriorări de pe urma cutremurelor din 1977 şi din 1986, după care au început alte lucrări de renovare. Biserica mănăstirii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, aşa cum se prezintă astăzi, este din timpul lui Constantin Brâncoveanu. Ridicată în mijlocul incintei, pe un plan treflat, având o singură turlă pe naos, are o cornişă de cărămidă. Pridvorul este deschis, fiind susţinut de opt coloane din piatră sculptată, cum au mănăstirile brâncoveneşti. Catapeteasma este din lemn de tei aurit, sculptată tot în stil brâncovenesc. Exteriorul este simplu, decorat doar prin brâul median pictat. Pictura bisericii este realizată în frescă, în stil brâncovenesc, şi datează din anii 1711-1712, fiind realizată de zugravi aparţinând şcolii de la Hurez, după cum aflăm din inscripţiile păstrate.
Aici s-a tipărit prima lege în limba română
Prin instalarea la Govora a tiparniţei de la Petru Movilă, Mănăstirea Govora se clasează între centrele vechi monahale care au promovat cultura românească. Amintim doar câteva dintre tipăriturile cele mai importante care au văzut lumina zilei la Mănăstirea Govora: „Psaltirea” (în 1637), „Pravila Mică” (în 1640) şi „Pravila de la Govora”, prima carte de lege în limba română, tradusă din slavonă de călugărul Moxa. Meşterul tipograf de la Govora era cuviosul Ieromonah Meletie Machedoneanu, venit de la Kiev, care ulterior a devenit şi egumenul mănăstirii. La Govora aveţi de vizitat şi muzeul în care sunt adăpostite multe valori de artă şi istorice: un epitrahil dăruit de Radu cel Mare, cu o broderie lucrată în fir de aur, argint şi mătase, în care sunt reprezentaţi Iisus, Maica Domnului, Sfântul Ioan şi alţi sfinţi, Icoana Maicii Domnului Hodrighita, Icoana Maicii Domnului Îndurerată.
Adormirea Maicii Domnului
Sărbătoarea de la 15 august, Adormirea Maicii Domnului, este cel mai mare praznic dedicat Născătoarei de Dumnezeu. Înainte de această zi, Biserica a rânduit un post de două săptămâni, pentru a o cinsti astfel pe cea mai curată dintre pământeni. După săvârşirea din această viaţă, Maica Domnului a fost mutată cu trupul şi cu sufletul la cer de Fiul ei iubit.