Main menu

header

15-05-1de Anda Postolache

- Pelerinii care vizitează Moscova rămân uimiţi de frumuseţea Bisericii „Vasili Blajenîi“

În renumita Piaţă Roşie a Moscovei, Catedrala „Vasili Blajenîi” („Fericitul Vasile”) este cea mai veselă între monumentalele construcţii ce se ridică în centrul capitalei ruseşti, prin multele culori care o împodobesc. Ceea ce o face însă unică sunt cele nouă altare şi tot atâtea turle ale sale.

În amintirea victoriei asupra tătarilor
Ridicată între 1555 şi 1561, din ordinul ţarului Ivan cel Groaznic, pentru a-i celebra victoria asupra tătarilor din Hanatul de Kazan, Catedrala „Vasili Blajenîi” continuă să fie de atunci un punct de atracţie pentru toţi cei care ajung la Moscova. Deşi e cunoscută sub numele de „Sfântul Vasili Blajenîi cel nebun pentru Hristos”, care a fost înhumat în interiorul lăcaşului, clădirea a fost iniţial construită spre a purta numele „Catedrala Mijlocirii Maicii Domnului” sau „Catedrala Pokrovskaya”. Hramul principal este Sfânta Treime. Ţarul a dorit ca aceasta să fie deosebită prin construirea a opt paraclise, fiecare cu catapeteasma sa, iar al nouălea, dedicat Sfântului Vasili, unindu-le pe toate sub cea mai înaltă turlă. Acesta măsoară 60 de metri în înălţime.

O stea cu opt colţuri
Întreaga construcţie este din cărămidă roşie, iar turlele au diverse culori, încheindu-se sub forma bulbilor de ceapă, în spirală, după tradiţia orientală. Culorile domurilor (turlelor) au şi un simbolism religios aparte, nu sunt la întâmplare. Astfel, patru sunt dispuse în punctele cardinale, celelalte patru, în nord-est, sud-est, nord-vest şi sud-est, iar cea de-a noua se află chiar în centru. Privită de deasupra, catedrala se vede ca o stea cu opt colţuri, numărul acesta amintind de Învierea Domnului, numită şi „A opta zi” sau „Ziua veşniciei”.

Nouă iconostase cu 400 de icoane
Cele nouă paraclise interioare sunt unite între ele prin nişte coridoare, atmosfera de rugăciune fiind sporită de clarobscurul anume creat prin ferestrele de dimensiuni mici. Pasajele de trecere sunt zugrăvite cu elemente florale şi steluţe în culori vii.
Privitorii sunt impresionaţi de cele nouă iconostase ale catedralei, care însumează laolaltă 400 de icoane, aparţinând diferitelor şcoli de pictură bisericească din secolele al XVI-lea şi al XIX-lea. Dar catedrala nu a avut o istorie prea liniştită, fiind şi ea martoră a diferitelor frământări sociale şi politice prin care a trecut Moscova, o dată cu întreaga Rusie.

Napoleon dorea s-o ia în Franţa
O legendă spune că împăratul Napoleon ar fi admirat atât de mult acest lăcaş, încât ar fi dorit să îl ia cu el la Paris, dar, dându-şi seama că din punct de vedere tehnic acest lucru este imposibil, a dispus incendierea lui. Bolşevicii au închis catedrala în 1918, ducând preoţii slujitori la închisoare, iar clopotele şi obiectele de cult au fost confiscate. Despuiată de frumuseţile sale, clădirea a rămas pustie ani la rând, dar măcar nu a fost demolată. Însă, în anul 1930, Lazăr Kananovici, arhitectul Pieţei Roşii, i-a propus lui Stalin să o dărâme. Se spune că aveau macheta întregii zone şi arhitectul a dărâmat pur şi simplu cu mâna macheta catedralei, arătând cum va fi dată la o parte din piaţă. Dar Stalin a stat câteva minute pe gânduri, apoi a spus: „Lazăre! Pune-o la loc!”. Şi nu a fost demolată, dar a rămas în continuare lipsită de slujbe.
După căderea comunismului şi-a găsit menirea de lăcaş luminos şi iubit de credincioşii moscoviţi şi atrage mii de pelerini la marile sărbători şi în fiecare zi. Turiştii care ajung în Piaţa Roşie şi poposesc la catedrală primesc o adevărată porţie de blândeţe şi de linişte, dar şi o lecţie de istorie a răbdării tuturor încercărilor istoriei prin credinţă. Mai presus de toate însă rămân cu amintirea unei biserici copleşitor de frumoasă.

Sfântul „nebun pentru Hristos“

Sfântul Vasili Blajenîi, ale cărui moaşte se află într-o raclă de argint în cel de-al nouălea paraclis al catedralei, este unul dintre cei mai veneraţi sfinţi ai locului. A trăit în perioada 1468-1552 şi, făcând parte dintre sfinţii „nebuni pentru Hristos”, poporul îl venerează pentru modul simplu de vieţuire pe care l-a dus şi pentru profeţiile sale, care s-au împlinit.