de Mariana Borloveanu

- La 1 ianuarie, după miezul nopţii, în lăcaşele de cult se ţine prima slujbă din noul an

Acum, mai mult decât oricând, putem să ne tămăduim trupul şi sufletul prin moliftele care se fac într-un interval atât de scurt, Ajunul Crăciunului şi Anul Nou, astfel încât la trecerea dintre ani să fim purificaţi spiritual prin intermediul acestor inegalabile rugăciuni. Nimeni în lumea asta nu doreşte să cadă pradă întunericului şi a lucrurilor necurate. Prin aceste sfaturi duhovniceşti, preluate de la marii noştri asceţi, dorim să venim în ajutorul tuturor celor care caută drumul spre vindecarea trupească sau sufletească. În mod minunat, persoana stăpânită de cel rău poate fi salvată prin puterea lui Dumnezeu o dată cu citirea „Moliftelor Sfântului Vasile cel Mare” de către preot sau episcop.

Liturghia se săvârşeşte de zece ori pe an
Pentru a vorbi despre părintele nostru Vasile cel Mare, înainte de toate trebuie făcută cuvenita precizare că a trăit între anii 330 şi 379, în vremea Sfântului şi marelui împărat Constantin. S-a născut în Cezareea Capadochiei, din părinţi dreptcredincioşi şi înstăriţi. A fost cel dintâi Ierarh care a întemeiat, pe lângă biserică, azile şi spitale, în acest fel venind în ajutorul celor săraci şi neputincioşi. Pe cei înstăriţi îi îndemna pretutindeni să facă danii şi să îi ajute pe cei nevoiaşi.
A trecut la cele veşnice la vârsta de 49 de ani, în ziua de 1 ianuarie. L-au plâns atât credincioşii, cât şi necredincioşii, pentru că toţi l-au iubit şi l-au cinstit pentru bunătatea şi înţelepciunea sa. În cei zece ani în care a fost Arhiepiscop al Cezareei Capadochiei, părintele Vasile a făcut atât de multe fapte bune, încât, pe bună dreptate, Dumnezeu a rânduit ca acesta să intre în istorie cu numele de Sfântul Vasile cel Mare.
În Biserica Ortodoxă, Liturghia Sfântului Vasile Cel Mare se săvârşeşte de zece ori pe an: în ziua prăznuirii Sfântului Vasile (1 ianuarie), în Ajunul Botezului Domnului, în primele cinci duminici din Postul Mare şi-n joia şi sâmbăta din Săptămâna Patimilor şi în Ajunul Crăciunului.

„Molitva”, în limba slavă înseamnă „rugăciune”
Aceste rugăciuni de dezlegare se rostesc numai de preot, în ziua Sfântului Vasile sau în situaţii cu totul speciale, în cazul unor neputinţe grele. În general, ele nu se citesc separat de o altă slujbă, citirea lor făcându-se în biserică, după Sfânta Liturghie sau după Vecernie. Aşa cum spuneam, moliftele fac parte dintr-un întreg al Bisericii, care implică atât sfinţirea, cât şi binecuvântarea şi exorcizarea. Încă de pe vremea lui Origen s-a făcut referire la faptul că exorcizarea nu se referă doar la oameni posedaţi, ci şi la locuri bântuite de Satana şi de lucrarea lui. Acesta este şi motivul din cauza căruia, în orice casă, este obligatoriu să se facă sfeştanie. Sfeştania este pentru locuinţă ceea ce este spovedania pentru om. Dacă prin mărturisirea păcatelor şi dezlegarea acestora de preot omul se curăţă, îşi limpezeşte sufletul şi îşi împrospătează harul primit prin Taina Sfântului Botez, tot aşa, prin stropirea cu apă sfinţită şi prin rugăciunile speciale ale preotului, casa sfinţită se curăţeşte de tot răul şi de toată lucrarea cea rea, din cauza fie a păcatelor celor care locuiesc în ea, fie a oamenilor răuvoitori, fie a duhurilor rele. Sfinţirea locului respectiv ţine fără-ndoială de alungarea diavolului şi se face spre liniştea celor care locuiesc permanent acolo.
În Ortodoxie există, pe lângă asemenea rugăciuni de exorcizare, în egală măsură şi rugăciuni de laudă, de cerere, de mulţumire sau pentru diferite trebuinţe. Toate acestea sunt la fel de importante şi fiecare îşi are rostul său. Este bine ca oamenii să ştie că, în afară de „Moliftele Sfântului Vasile cel Mare”, mai există şi „Moliftele Sfântului Ioan Gură de Aur”, precum şi „Moliftele Sfântului Ciprian”.

Îndrăcirea poate veni de la blesteme sau de la vrăji
Aşa cum spuneam, „Moliftele Sfântului Vasile” se citesc în biserică în prima zi a anului, după Sfânta Liturghie, chiar în ziua în care îl prăznuim pe acest Sfânt. Aşadar, începem anul cu lepădarea de diavol şi unirea cu Mântuitorul Hristos, cu dezlegarea de toate legăturile malefice, pe care în anul care a trecut le-au pus asupra noastră diavolii, duşmanii sau chiar noi înşine. Nimeni nu poate veni la aceste dezlegări dacă nu este bine pregătit. Înaintea „Moliftelor Sfântului Vasile” se impune un post foarte drastic şi o curăţenie trupească şi sufletească desăvârşită. Îndrăcirea poate avea loc ca urmare a păcatelor săvârşite de acea persoană ori moştenite. Un alt motiv poate fi şi blestemul arhieresc, preoţesc sau blestemul părinţilor trupeşti. Această nenorocire poate apărea la o persoană şi pentru că trăieşte într-un loc unde s-au săvârşit păcate grele sau s-a chemat acolo numele celui rău, fie prin înjurături, fie prin vrăji. Familia demonizatului trebuie să se roage permanent pentru acesta, citind acatiste şi paraclise către Maica Domnului, către Mântuitorul Hristos şi către toate Puterile Cereşti. Persoana bântuită trebuie obligatoriu să participe la Sfânta Liturghie şi la Sfântul Maslu. Abia după aceea i se pot citi cele trei rugăciuni de exorcizare ale Sfântului Vasile cel Mare (cel mai bine ar fi ca moliftele să se rostească lângă racla unui sfânt, într-o mănăstire). Acesta, smuls din ghearele diavolului, devine închinător al lui Hristos, Dumnezeul lumii, venindu-şi în sine, asemenea aceluia care „pierdut a fost şi s-a aflat”.

Foarte important! Nu încercaţi să citiţi singuri „Moliftele Sfântului Vasile“, pentru că aceste slujbe se citesc numai de preoţi, care sunt protejaţi de harul primit la hirotonie!