de Anda Postolache
Crăciunul este la fel peste tot dacă ai în suflet credinţa şi bucuria că această sărbătoare rememorează an de an minunea Naşterii Pruncului Iisus. Cum se simt românii de marele praznic, atunci când nu sunt în România? Se pare că la fel ca acasă, când merg la biserică şi păstrează tradiţia ortodoxă.
Rostul Bisericii este să adune oamenii
Înalt Prea Sfinţitul Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, ne-a povestit despre ortodoxia trăită pe alte meleaguri decât în România: „Noi trăim aici religios ca şi acasă. În fond, acesta este şi rostul Bisericii în diaspora, de a le oferi credincioşilor un loc ca acasă, pentru ca aceştia să regăsească atmosfera de credinţă, de limbă şi de neam pe care au avut-o în ţară. Biserica îi ajută pe oameni să nu se înstrăineze, să-şi cultive identitatea şi să crească duhovniceşte, pentru a face faţă exigenţelor şi greutăţilor vieţii. Numai înrădăcinaţi în credinţă şi în Sfânta Tradiţie putem birui nenumăratele încercări prin care trecem cu toţii, indiferent unde am trăi în lume. Încercăm să promovăm aici toată tradiţia noastră ortodoxă, mistică prin excelenţă, care răspunde nevoilor profunde ale omului contemporan. Niciodată acesta n-a avut atâta nevoie de interiorizare ca astăzi, pentru că trăieşte într-o lume atât de materialistă şi de secularizată. Dovada sunt şi stresul, şi depresiile de tot felul de care suferă cei mai mulţi astăzi. Numai prin rugăciune şi participarea la Sfintele Slujbe, credinciosul se poate echilibra”.
Credinţă descoperită departe de ţară
Dar cum sunt occidentalii faţă de conaţionalii noştri ajunşi în ţările lor şi cum se raportează ei la sacralitate? Iată ce răspunde Înalt Prea Sfinţitul Serafim: „Occidentalii sunt tot mai mult în căutarea misticului şi a spiritualităţii pe care Ortodoxia ni le oferă cu prisosinţă. Ceea ce am putea spune că este puţin deosebit la Crăciun aici este că în seara Ajunului vin foarte mulţi credincioşi la biserică atât pentru slujbă, cât şi pentru colinde. Acest lucru se explică prin faptul că în Occident sărbătoarea Naşterii Domnului se ţine mai cu seamă în Ajun, ziua Crăciunului fiind rezervată membrilor familiei, care se adună pentru a fi împreună. Oricum, de Crăciun şi mai ales de Paşti, avem de trei-patru ori mai mulţi credincioşi decât în duminicile de peste an. Vreau să subliniez faptul că mulţi credincioşi români au descoperit cu adevărat Biserica şi s-au ataşat de ea în modul cel mai conştient aici, ajutaţi, fără îndoială, de distanţa faţă de casă şi de nevoia firească a comuniunii cu fraţii lor”.
În ziua Praznicului Naşterii Domnului, Înalt Prea Sfinţitul Părinte Serafim va săvârşi Sfânta Liturghie în catedrala din Nürnberg, iar a doua zi, la Parohia Sfântul Arhidiacon Ştefan din Augsburg, unde românii vor sărbători cu anticipaţie hramul parohiei. A treia zi va reveni la Nürnberg, pentru Sfânta Liturghie.
Reuniune la agapele frăţeşti
Pretutindeni în lume, românii sărbătoresc ziua de Crăciun conform obiceiurilor străbune. Când Sfânta Liturghie a Naşterii Domnului se încheie, conaţionalii noştri din parohiile ortodoxe de pe cele cinci continente au obiceiul de a participa cu toţii la agape frăţeşti, organizate cu meticulozitate de femeile ortodoxe ale parohiei. După 40 de zile de post se întorc la tradiţionala masă de Crăciun, cu preparate specifice, iar ceremonialul începe cu două-trei zile înaintea marii sărbători. Pentru că agapele sunt foarte bine organizate, mesele acestea festive au o ţinută impecabilă, cu un meniu din care nu lipsesc friptura de porc, sarmalele în foi de varză cu mămăliguţă, cârnaţii proaspeţi şi afumaţi, caltaboşii, toba, şunculiţa şi, nu în ultimul rând, piftia.
Meniul, stropit cu ţuică fiartă şi cu vin de butuc
Chiar dacă sunt departe de ţară, românii din diaspora nu uită niciodată să îşi înceapă masa cu o cănuţă cu ţuică fiartă, în care pun zahăr şi boabe de piper, iar friptura şi cârnaţii le sting cu vin roşu adus din podgoriile româneşti. La aperitiv mulţi preferă salata de boeuf, care, chiar dacă nu e o reţetă românească, este nelipsită din meniul de Crăciun. Un alt lucru omniprezent pe mese de Sărbătorile de iarnă sunt murăturile asortate, precum cele din putina din beci a bunicii. Desertul este un adevărat festin, pentru că toate credincioasele din parohie au obiceiul de a face cozonaci specifici zonei din care provin, cu stafide, cu brânză, cu mac, cu nucă sau cu rahat. În locul pâinii feliate din magazinele ultramoderne se preferă colacii de casă, româneşti.
Pentru românii din Australia şi Noua Zeelandă, praznicul Naşterii Domnului este la fel de frumos şi de aşteptat, chiar dacă acolo sărbătoarea se petrece fără zăpadă. Comunitatea din Auckland, Noua Zeelandă, îşi va prăznui hramul bisericii în ziua de 20 decembrie, de Sfântul Ignatie Teoforul. Arhiepiscopul acestor români, Prea Sfinţitul Mihail Filimon, va săvârşi Sfânta Liturghie în prima zi de Crăciun în catedrala din Melbourne (foto sus), ce poartă hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.
A doua zi de Crăciun, la 26 decembrie, românii din Australia vor avea încă un prilej de sărbătoare: se împlinesc 40 de ani de la înfiinţarea primei parohii româneşti din această parte a lumii. Parohia a fost organizată la vremea începutului ei chiar în jurul bisericii care este acum catedrală episcopală. Momentul va fi marcat de o slujbă arhierească de mulţumire pentru binefacerile primite de comunitate de la Dumnezeu în aceşti 40 de ani.
Crăciunul pentru conaţionalii din ţările scandinave
În Episcopia Europei de Nord (Suedia, Norvegia şi Danemarca), românii au parte şi ei de slujbe frumoase de marele praznic al Naşterii Domnului. În plus, parohia din Kristianstad, Suedia, are hramul Sfântul Arhidiacon Ştefan, Întâiul Mucenic. De asemenea, parohia românilor ortodocşi din Copenhaga îşi sărbătoreşte hramul la 26 decembrie, a doua zi de Crăciun, când este pomenit şi Sfântul Nicodim de la Tismana.