de Anda Postolache
- Tradiţia aruncării crucii în apă la Bobotează
În fiecare an, la 6 ianuarie, creştinii sărbătoresc Botezul Domnului, şi nu doar că îşi aduc aminte de minunata întâmplare când Iisus a fost botezat în Iordan de Înaintemergătorul Ioan şi s-au deschis cerurile, iar Tatăl a mărturist despre dumnezeirea Fiului, dar trăiesc aceleaşi momente prin sfinţirea apei de preoţi.
Duhul Sfânt se coboară şi sfinţeşte
În rânduiala liturgică a ortodocşilor există sfinţirea agheasmei mari, care se face o singură dată pe an, de ziua Botezului Domnului (Bobotează). Rugăciunile preoţilor sunt cutremurătoare la această slujbă, când este chemat harul Sfintei Treimi spre a se coborî peste apa aşezată anume în vase şi a o sfinţi. Duhul Sfânt sfinţeşte într-adevăr apa (poate fi păstrată oricât, nu se strică!), iar această agheasmă mare nu se ia decât opt zile de la Bobotează încolo, pe nemâncate, fiind mare păcat dacă se ia altfel. Doar anumite persoane, care nu au voie să se împărtăşească fiindcă au făcut păcate grele, pot fi dezlegate de preotul duhovnic să ia agheasmă mare după spovedanie, ca un fel de mângâiere şi ajutor în întărirea credinţei.
Binecuvântarea apelor
În tradiţia noastră mai există şi obiceiul ca acolo unde sunt râuri, lacuri sau marea aproape de biserică sau de oraş, iIerarhul aruncă în apă crucea cu care a sfinţit agheasma. Obiceiul de a arunca în apele curgătoare ori în mare sau ocean crucea la Bobotează este vechi în tradiţia creştină ortodoxă. El semnifică şi întăreşte momentul sfinţirii apelor şi al întregii firi prin venirea în lume a Mântuitorului, care a mântuit lumea prin jertfa de pe cruce.
Prea Sfinţitul Părinte Macarie al Episcopiei Române Ortodoxe a Europei de Nord spunea la praznicul din 2010 al Bobotezei: „Aruncarea şi scoaterea crucii din apă la Praznicul Botezului Domnului semnifică intrarea şi ieşirea lui Hristos din apa Iordanului pe care o sfinţeşte cu propriul Său trup. Apa fiind seva universului şi a tuturor elementelor cosmice, întregul univers primeşte sfinţirea, după cum arată şi una dintre cântările praznicului «Hristos S-a botezat», El iese din apă şi o dată cu el purifică o lume întreagă”.
La noi, crucea se aruncă în Dunăre, în Marea Neagră, dar şi în alte ape, iar tinerii curajoşi nu ţin cont că afară pot fi temperaturi de minus câteva grade şi aduc crucea, primind binecuvântarea Arhiereului, dar şi câte un dar, în special o icoană. Cei care aduc crucea din apă spun că se simt mai sănătoşi, că Dumnezeu îi ajută mai mult în anul respectiv, că trăiesc o mare bucurie.
Apa Iordanului începe să curgă la deal
Şi la Iordan se păstrează obiceiul aruncării crucii în apă. Acesta este efectuat, după slujbă, de Patriarhul Ierusalimului, care este înconjurat de o mulţime de preoţi şi de pelerini (care stau mai departe, pe mal, neavând voie lângă apă din cauza condiţiilor militare aspre). În acel moment sau chiar mai devreme uneori, apa Iordanului se întoarce înapoi, ca atunci când a fost botezat Domnul Iisus.
Maria Chirculescu, de la o cunoscută agenţie românească de turism religios, descria într-un articol momentul când Patriarhul aruncase crucea, iar apa Iordanului începuse să curgă la deal: „Ceea ce am remarcat imediat după aruncarea buchetului de busuioc cu cruce în apa Iordanului a fost o extraordinară lumină care a inundat întregul loc dintr-odată! Era ca şi cum cerurile se deschiseseră, era o luminozitate extraordinară…”
Sfântul Ioan Botezătorul, prăznuit a doua zi după Botezul Domnului, este cel care a botezat oamenii cu apă în Iordan, spunându-le că a venit vremea să se pocăiască de păcatele lor, în aşteptarea lui Mesia. Când a venit Însuşi Mesia la el şi i-a cerut să-L boteze, Ioan s-a smerit şi a spus: „Doamne, eu am nevoie să fiu botezat de Tine!” Dar Iisus i-a spus că trebuie să facă aşa ca să se împlinească toată legea şi dreptatea, chiar dacă El nu avea păcate. Sfântul Ioan Botezătorul a pregătit calea Domnului prin chemarea la pocăinţă şi botezarea oamenilor. Domnul a dat apoi tuturor oamenilor pământului şansa la mântuire prin botezarea cu Duh Sfânt şi trăirea de fiecare a vieţii plăcute de Dumnezeu.
La iniţiativa Patriarhului României, Preafericitul Părinte Daniel, care a propus ca 2011 să fie declarat „Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română”, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat acest lucru. În acest sens, Cancelaria Sinodului a elaborat un program-cadru cu caracter naţional bisericesc pentru realizarea, în anul 2011, a mai multor manifestări religioase şi culturale care au această temă. Se vor organiza conferinţe, dezbateri şi seri duhovniceşti despre taina botezului şi a cununiei, prezentându-se, pe larg, istoria şi semnificaţia lor teologică şi existenţială, precum şi pregătirea oamenilor în vederea primirii lor. De asemenea, se vor publica studii şi cărţi la nivel academic şi, în acelaşi timp, fiecare preot va dezvolta programe de învăţătură şi explicare a acestor taine ale Bisericii. Scopul constă în cunoaşterea cât mai amănunţită de orice creştin a semnificaţiei şi rostului botezului şi al cununiei.
De reţinut! Tradiţia presupune ca apa să fie binecuvântată nu doar cu o cruce din lemn, ci şi cu unele din gheaţă. La Patriarhia Română este adusă o cruce imensă din gheaţă, împodobită cu flori şi ramuri verzi, care simbolizează puterea Sfintei Cruci pe care Domnul a adus-o cu sine în lume şi ne-a lăsat-o apoi ca armă împotriva diavolului.