de Mariana Borloveanu
În fiecare an, la 25 ianuarie, creştinii ortodocşi îl prăznuiesc pe Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (cuvântătorul de Dumnezeu), cunoscut şi sub numele de Grigorie de Nazianz. Acest mare sfânt, părinte şi învăţător al Bisericii a lăsat cinci cuvântări teologice de mare folos, în care lămureşte taina cea adâncă a Sfintei Treimi. A vieţuit câţiva ani în pustiu, frământând în mintea sa întrebările cele mari ale învăţăturii creştine. Sfântul Grigorie Teologul este comemorat de Biserică şi la data de 30 ianuarie, împreună cu Sfinţii Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur.
„Cuvântător de Dumnezeu”
Acest Sfânt minunat s-a născut în Capadocia, în secolul al IV-lea, din părinţi creştini. A primit o creştere aleasă, cunoscând de tânăr învăţătura, iar după moartea tatălui său, Grigorie a urcat pe scaunul episcopal. La vremea când Biserica din Constantinopol era ameninţată de rătăcirile ereziilor, Sfântul Grigorie a fost chemat să lupte pentru apărarea Ortodoxiei, apoi a ajuns Patriarh al Constantinopolului. Sfinţenia familiei, precum şi prietenia sa cu Sfântul Vasile cel Mare, care la rându-i provenea dintr-o familie profund spirituală, i-au fost de mare ajutor în viaţa duhovnicească. Dar când era pe culmea faimei lumeşti, Grigorie, care iubea liniştea şi gândirea la cele înalte, a părăsit cetatea şi scaunul patriarhal şi s-a retras în satul Arianz, din Capadocia, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. Vestite sunt scrierile sale, mai ales cele cinci cuvântări teologice, în care lămureşte taina cea adâncă a Sfintei Treimi. La înmormântarea Sfântului Vasile cel Mare, a tatălui său, Grigorie, a fratelui său, Chesarie, a surorii sale, Gorgonia, Sfântul Grigorie Teologul a rostit cuvinte de mare înţelepciune şi profundă părere de rău. A scris impresionante versuri şi a întocmit Filocalia împreună cu Sfântul Vasile. Pentru gândirea sa profundă, Biserica l-a numit „cuvântător de Dumnezeu”. A scris poeme teologice, istorice şi autobiografice, notabile prin inspiraţia vie din epocă, meditaţia filozofică asupra vieţii, apropiată de cea a poeţilor elegiaci necreştini.
Viaţa pustnicească vindecă toate rănile
Prin propriile sale trăiri, Sfântul Grigorie ne pune în lumina de a fi străini lumii acesteia, pentru că, de fapt, a fi călător către Ierusalimul ceresc, prin aţintirea continuă către Dumnezeu, este temelia vieţii duhovniceşti şi, implicit, a oricărei slujiri adevărate. Creştinul care va conştientiza mesajul teologic al Sfântului va fi mai aproape de tot ceea ce implică pacea interioară pe care ne-o dă smerenia şi va înţelege că pustnicia este altarul cel mai de preţ al rugăciunii. La temelia vieţii Sfântului Grigorie Teologul au stat rugăciunile din pustie, pentru că el considera că viaţa pustnicească vindecă toate rănile, fie ele trupeşti sau sufleteşti. „Nimic nu mi se pare atât de frumos ca viaţa pustnicească! Să-ţi încui simţurile, să ajungi în afară de trup şi de lume, să te adânceşti în tine însuţi, să nu te apropii de nimic din cele omeneşti, decât atât cât e de neapărată trebuinţă, să vorbeşti cu tine însuţi şi cu Dumnezeu, să trăieşti mai presus de cele văzute, să porţi în tine însuţi totdeauna curate chipurile cele dumnezeieşti, să primeşti Lumina în locul luminii, Lumina cea dumnezeiască în locul celei omeneşti, să culegi prin nădejde, chiar de pe acum, roadele bunătăţilor veacului ce va să fie!”, mărturiseşte prin toată viaţa sa Sfântul Grigorie Teologul.
Atingerea moaştelor aduce multe minuni
Moaştele Sfântului Grigorie Teologul au fost aduse din Nazianzul Capadociei în Biserica „Sfinţilor Apostoli” de la Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului de iubitorul de Hristos şi preacucernicul împărat Constantin Porfirogenetul. Capul Sfântului se află la Mănăstirea Vatopedi, în Sfântul Munte Athos. O raclă cu alte moaşte ale Sfântului Grigorie Teologul se află şi la Mănăstirea Schimbarea la Faţă din Slatina, judeţul Suceava. Toţi cei care se închină la ele trăiesc miracolul vindecării, fiind ajutaţi în rezolvarea multor probleme de tămăduire trupească şi sufletească.
Cei mai mari învăţători şi păstori ai bisericii din toată istoria creştinătăţii, Sfinţii noştri părinţi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur se prăznuiesc în fiecare an în ziua de 30 ianuarie. Viaţa sfântă şi învăţăturile lor ne ajută să păşim pe cea mai înaltă treaptă a Ortodoxiei. Şi pentru că, pe lângă darul tălmăcirii Sfintelor Scripturi, s-au învrednicit şi de înalta treaptă a arhieriei, ei sunt cunoscuţi şi sub numele de Sfinţii Trei Ierarhi. Temeinica lor dragoste pentru Hristos i-a ajutat să înfrângă toate încercările ereticilor de a abate biserica de pe drumul cel adevărat. Prăznuirea lor se face în aceeaşi zi, pentru a pune capăt dezbinărilor dintre credincioşi.