de Mariana Borloveanu
În cea din urmă zi a lunii ianuarie, Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu Anania a trecut la cele veşnice, la vârsta de 90 de ani, în urma unei îndelungate şi grele suferinţe. Pentru Biserica Ortodoxă din România, cel care a fost mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Bartolomeu Anania, va rămâne o proeminentă personalitate a spiritualităţii şi culturii române. Încă de copil a avut un spirit justiţiar, implicându-se în revoltele tinerilor şi trăind experienţa tristă a închisorilor comuniste. Opera sa este cel mai de preţ dar care ne-a rămas de la marele cărturar, o operă încununată de o pregnantă activitate caritabilă şi de misiune.
Un împătimit al studiului
Valeriu Anania, pe numele său de mirean, s-a născut la 18 martie 1921, în comuna Glăvile, din judeţul Vâlcea. După şcoala primară şi-a continuat studiile la Bucureşti, urmând cursul, apoi Seminarul Teologic şi cursurile liceelor „Dimitrie Cantemir” şi „Mihai Viteazul”. În 1936 a intrat în „Frăţia de Cruce”, o organizaţie legionară a tineretului şcolar din vremea aceea, despre care spunea: „În «Frăţia de Cruce» din seminar nu se făcea politică, nici antisemitism, ci doar educaţie, şi nu am avut de învăţat decât lucruri bune: iubire de Dumnezeu, de neam şi de patrie, corectitudine, disciplină în muncă, cultivarea adevărului, respect pentru avutul public, spirit de sacrificiu”.
A fost arestat între anii 1941 şi 1942, rămânând pe veci cu stigmatul de „legionar”. La 2 februarie 1942 s-a călugărit la Mănăstirea Antim din Bucureşti, dându-i-se numele de călugărie Bartolomeu. În luna martie a aceluiaşi an a fost hirotonit ierodiacon, slujind la mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş. S-a înscris la Facultatea de Medicină din Cluj, de unde a fost exmatriculat peste doi ani, în urma participării la o grevă studenţească. În anul 1947 era deja stareţ al Mănăstirii Topliţa. Ulterior şi-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi la Academia Andreiană din Sibiu.
Misiune şi misionarism
Datorită inteligenţei şi perseverenţei sale, a avut funcţii precum: inspector patriarhal, asistent universitar la Institutul Teologic Bucureşti, decan al Centrului de Îndrumare Misionară şi Socială a Clerului Curtea de Argeş şi director al Bibliotecii Patriarhale din Bucureşti până în anul 1958, când a fost arestat şi condamnat sub acuzaţia de activitate legionară.
În timpul detenţiei de la Aiud a aflat de la fratele său, tot condamnat, că îşi pierduse mama. Această veste l-a bulversat foarte rău. După eliberare, în 1964, a fost trimis în Statele Unite, participând la diverse conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor şi Honolulu, fiind ales membru în delegaţia Bisericii Ortodoxe Române care a vizitat bisericile vechi, orientale, din Egipt, Etiopia şi India (1969). Reîntors în ţară, a ocupat funcţia de director al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române până în anul 1982, când s-a retras la Mănăstirea Văratec, unde a scris „Diortosirea şi adnotarea Sfintei Scripturi”, după Septuaginta, lucrare care a încununat întreaga sa activitate de scriitor şi care a fost desăvârşită după alegerea ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului la 21 ianuarie 1993.
La 25 martie 2006 a fost instalat Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.
„Nu există moarte pentru că există Învierea”
Mii de credincioşi s-au rugat la căpătâiul ierarhului. Oameni simpli şi călugări de pretutindeni s-au rugat zi şi noapte pentru ca trecerea să-i fie uşoară şi să poată pluti uşor spre întâlnirea cea mare, cea pe care o aştepta de mult. Acest moment mi-a amintit de o discuţie pe care am avut-o, la sfârşit de mai 2000, la înmormântarea Mitropolitului Nestor Vornicescu. Bartolomeu Anania spunea: „Moartea nu există, motiv pentru care nu trebuie să ne temem de ea. Nu există moarte pentru că există Învierea. Moartea este doar o sincopă. Moartea nu există, pentru că nu moare în om sufletul şi destinul sufletului. La final, în marea trecere, omul îşi pune sufletul în mâna Domnului”. Până la urmă, adevărul este că, sub semnul acestei supreme mărinimii, noi toţi vom trece în cealaltă lume, în numele Domnului.
În urma trecerii la cele veşnice a vrednicului de pomenire Înalt Prea Sfinţitul Părinte Mitropolit Bartolomeu, Patriarhia Română a decis că Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va conduce Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, în calitate de Locţiitor de Mitropolit şi Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului, în calitate de Locţiitor de Arhiepiscop, până la alegerea şi întronizarea chiriarhului canonic.
„Doamne, tinde-Ţi patrafirul
peste faţa mea de lut,
sufletu-mi neghiob şi slut
să-l albeşti cu tibişirul
când amurgu-şi toarce firul
peste-un pic de gând tăcut.
Să-Ţi vorbesc, ne-aud vecinii,
iar osanda e păcat;
eu stau pe un colţ plecat
şi să-mi scriu povara vinii,
pe când Tu, la vremea cinii,
să-mi şopteşti că m-ai iertat“
(versuri de Valeriu Anania)
De reţinut! Bartolomeu Anania a fost 18 ani Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.