de Anda Postolache
În Postul Paştelui avem o bogăţie de slujbe bisericeşti cum nu întâlnim în nicio altă perioadă a anului. Fie că sunt cele trei feluri de Liturghie, fie că sunt rugăciuni pentru cei adormiţi sau pentru pocăinţa noastră, a celor vii, ori sunt denii, toate au în ele însumată învăţătura de credinţă din Sfânta Scriptură, din tradiţia Apostolilor şi din scrierile şi tipicul lăsat de Sfinţii Părinţi ai Bisericii din vechime şi din zilele noastre.
Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul
Prima săptămână din Postul Mare ne aşază în faţă multe modele de pocăinţă prin intonarea Canonului Sfântului Andrei Criteanul, o rugăciune cu câteva sute de strofe. Această slujbă este rânduită a se citi în primele patru zile din Postul Paştelui, împărţită în mod corespunzător celor patru seri, iar întregul Canon al Sfântului Andrei Criteanul, care este destul de lung (în jur de patru ore), se ţine în întregime în mijlocul săptămânii a cincea din post (anul acesta la 6 aprilie).
Deniile
Tot la capitolul slujbe speciale din acest post intră şi deniile, care sunt specifice numai Bisericii Ortodoxe. Cuvântul „denie” vine de la slavonul „vdenie” şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Denia este slujba utreniei sau slujba „de dimineaţă”, care se săvârşeşte însă seara. Se deosebeşte de priveghere, care înseamnă tot slujbă de seară.
Denii se fac în săptămâna a cincea a Postului Paştelui, miercurea şi vinerea, adică denia Canonului cel Mare şi denia Acatistului Născătoarei de Dumnezeu. De asemenea, acestea se fac şi în Săptămâna Patimilor. Încep a se săvârşi încă din ziua Floriilor, în fiecare seară în acea săptămână, până vineri, inclusiv. Cele mai importante însă sunt cele de joi şi de vineri seara, cunoscute şi sub denumirile de denia mică şi denia mare. Cea de joi seara are ca elemente specifice citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor şi scoaterea solemnă a Sfintei Cruci în mijlocul bisericii. Cea de vineri seara se deosebeşte de celelalte denii prin cântarea Prohodului şi înconjurul bisericii cu Epitaful (o cusătură sau pictură cu scena punerii în mormânt a Domnului).
Trei feluri de Liturghie
În acest post, Liturghiile se săvârşesc după altă rânduială, deoarece în această perioadă, care ne pregăteşte pentru primirea cu sufletul zdrobit a patimilor Domnului şi pentru pocăinţa noastră, nu este potrivită bucuria Sfintei Liturghii, care înseamnă mulţumire, strălucire. Dar pentru ca să nu fim lipsiţi în zilele săptămânii (de luni până vineri) de Trupul şi de Sângele Mântuitorului, adică de Sfintele Taine care să ne întărească prin împărtăşirea cu ele, Părinţii Bisericii au hotărât ca într-o slujbă solemnă, sobră, fără fast - Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite - credincioşii să se împărtăşească astfel cu Sfintele Taine sfinţite duminica trecută şi păstrate. În sâmbetele din Postul Mare se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în primele cinci duminici se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. În duminica Floriilor se slujeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în Săptămâna Patimilor, joi şi sâmbătă, din nou Liturghia Sfântului Vasile.
Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul
O altă rugăciune care se spune numai în Postul Paştelui este rugăciunea de pocăinţă a Sfântului Efrem Sirul: „Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie, robul Tău. Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin!”.
Cântările sunt tânguitoare
În biserică se cântă mai trist, mai sobru, tânguitor. O cântăre din Postul Mare spune: „Cămara ta, Mântuitorule,/ O văd împodobită/ Şi îmbrăcăminte nu am să intru în ea./ Luminează-mi haina sufletului meu/ Şi mă mântuieşte”. Hainele preoţilor sunt negre, broderiile de pe mese, tetrapoadele de la uşa altarului şi de pe iconostasele mici sunt cernite, toate exprimând aceeaşi atmosferă în care predomină reţinerea în gesturi, în manifestări şi în fapte. Aşteptarea creşte din ce în ce mai mult, ducându-te cu sufletul către Jertfa din Vinerea Mare şi apoi la Învierea Domnului cea luminoasă şi mult aşteptată de a treia zi. Specifice Postului Paştelui sunt şi pomenirile din fiecare sâmbătă pentru cei adormiţi (sărindarele).
Fiecare duminică din acest post are o semnificaţie aparte, în aşa fel încât toate formează o scară duhovnicească, de la Izgonirea lui Adam din Rai până la Înviere. Duminica I este a Ortodoxiei (biruinţa dreptei credinţe asupra ereziilor), duminica a II-a este a Sfântului Grigore Palama, a III-a este dedicată Sfintei Cruci, a IV-a duminică este a Sfântului Ioan Scărarul, iar a V-a ne aminteşte de Maria Egipteanca. În cea de-a VI-a duminică prăznuim Intrarea Domnului în Ierusalim.
De reţinut! De luni până vineri este indicată ajunarea până seara (fără mâncare şi apă) sau post negru pentru o zi sau două. Sâmbăta şi duminica este dezlegare la ulei şi vin, iar de sărbătorile Bunei Vestiri (25 martie) şi Florii (anul acesta la 17 aprilie) se poate mânca şi peşte.