Sfânta Maria, Fecioara zămislită prin rugăciuni şi post 

   „Naşterea ta de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, şi, dezlegând blestemul, a dat binecuvântare şi, stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică…”, spune sugestiv troparul (n.r. - scurtă cântare bisericească de laudă) naşterii Sfintei Fecioare Maria.
Ioachim şi Ana, părinţii Împărătesei Îngerilor, celebraţi la 9 septembrie

    Naşterea Maicii Domnului sau „Sfânta Maria cea Mică”, cum se zice în popor, este considerată de Părinţii Bisericii drept momentul istoric în care a început practic mântuirea neamului omenesc din robia păcatului strămoşesc. La 8 septembrie nu prăznuim naşterea vreunui sfânt, ci a celei mai sfinte dintre sfinţi, Naşterea Împărătesei Îngerilor. Sfintele Evanghelii nu au prea multe referiri despre naşterea şi viaţa Sfintei Fecioare.

    Din scrierile apocrife şi din tradiţie aflăm că Ioachim şi Ana, originari din Nazaretul Galileii, ajunşi la o vârstă înaintată, se rugau la Dumnezeu neîncetat, cu inima sfâşiată, pentru a avea şi ei un urmaş. Tot atunci era credinţa la evrei că toţi cei căsătoriţi, care nu aveau copii, erau oameni nevrednici, iar din acest motiv Ioachim şi Ana erau defăimaţi şi li se refuzau jertfele aduse la Templu. Deşi cei doi se rugau fără încetare să aibă un prunc, rugăminţile nu le-au fost ascultate. Gândindu-se cum să capete încrederea lui Dumnezeu, Ioachim s-a retras în pustiu şi s-a rugat timp de 40 de zile. Între timp, Ana a făgăduit Domnului că, dacă îi va dărui un fiu, îl va da să slujească în biserică… 

Arhanghelul Gavriil a adus vestea cea bună
    Văzând Dumnezeu suspinele celor doi bătrâni, a trimis pe arhanghelul Gavriil acolo în munte la Ioachim, care i-a zis: „Bucură-te, Ioachime, şi te veseleşte; eu sunt îngerul lui Dumnezeu, Gavriil, şi am venit la tine să-ţi spun că vei avea o fecioară, care va naşte în fecioria sa pe Împăratul lumii. Lasă supărarea şi mergi vesel acasă că a auzit Dumnezeu rugăciunile tale”. Acestea zicând, îngerul s-a dus şi la Ana, spunându-i aceleaşi cuvinte.  După nouă luni, Ana a născut o fiică, pe care, după obiceiul Legii Vechi, la opt zile o duseră la preotul bisericii spre a-i pune numele. Cu chip tainic, i s-a dat pruncei acest nume de Maria, căci Maria înseamnă împărăteasă, ca aceea ce avea să fie Împărăteasa Îngerilor şi Doamna întregii lumi.

    Drept mulţumire, Sfinţii Ioachim şi Ana şi-au închinat odrasla lui Dumnezeu şi au dus-o la Templu (Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, sărbătorită la 21 noiembrie) pentru a vieţui în cinste şi neprihănire. „Şi aşa a venit pe lume aceea ce a fost, este şi va fi fiica Părintelui Ceresc, Mama Fiului şi mireasa Duhului Sfânt, Împărăteasa tuturor Sfinţilor, sprijinitoarea păcătoşilor, atotputernică ajutătoare şi rugătoare pentru toţi oamenii, Maica îndumnezeirii şi mântuirii noastre a tuturora, mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită decât serafimii, căreia, rugându-ne, îi zicem: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin!». Prin curăţia vieţii ei, dedicate în întregime lui Dumnezeu, Sfânta Fecioară Maria s-a făcut vrednică de a fi «vas ales din care să Se nască Fiul lui Dumnezeu, Fiul Omului»”, se povesteşte în scrierile părintelui Cleopa.

În fiecare casă trebuie să ardă o candelă
    În unele zone, femeile care-şi doresc copii trebuie să meargă în această zi la biserică, precum Ioachim şi Ana, deoarece se spune că Dumnezeu le poate îndeplini dorinţa. Acelaşi lucru trebuie să-l facă şi femeile însărcinate, pentru ca Maica Domnului să le ajute să nască uşor. La 8 septembrie, în fiecare casă de creştini trebuie să existe icoana Maicii Domnului, iar în această zi, candela trebuie să ardă neîncetat.