de Nicoleta Ghighilicea

După un an de la incendiul ce a avut loc la Maternitatea Giuleşti din Bucureşti, unde au fost arşi 11 bebeluşi, copiii salvaţi de medicii de la Spitalul „Grigore Alexandrescu” sunt sănătoşi, iar urmele tragediei par să nu se mai vadă. În tot acest timp, părinţii i-au adus la biserica acestui spital, ca să primească Sfânta Împărtăşanie de la acelaşi preot care s-a îngrijit de sufletele lor şi i-a botezat atunci când viaţa lor era în mare pericol. Părintele Tudor Peiu (foto) ne explică de ce este atât de important botezul pentru creştin-ortodocşi, mai ales în cazul nou-născuţilor.

Rânduială de urgenţă, pentru bebeluşii intubaţi
- Părinte Tudor, anul trecut aţi botezat de urgenţă copiii care au fost aduşi de la Maternitatea Giuleşti. De ce aţi luat această decizie?
- Când am văzut că este o situaţie cu care nu ne mai confruntasem până atunci, am întrebat dacă pruncii sunt botezaţi. Am primit acordul părinţilor şi, pentru că era la o zi după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, când noi prăznuim hramul bisericii - Sfinţii Mucenici Brâncoveni - am hotărât să le pun nume legate de cele două praznice. Însă, mai mult decât orice, atunci era o luptă pentru supravieţuire. Era o situaţie nemaiîntâlnită. Managerul spitalului şi specialistul în arsuri nu cunoşteau ca în medicina mondială să fi fost un asemenea caz: copii născuţi prematur, arşi şi intoxicaţi cu fum încins.

- Când ar trebui botezaţi pruncii?
- Noi credem că această Sfântă Taină este poarta de intrare în viaţa care îl urmează pe Hristos şi că aceasta este veşnică. Avem Cuvântul Evangheliei, pe care noi, ca şi creştini, îl vedem ca fundament al existenţei noastre: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu va putea să intre în Împărăţia Cerurilor”. Având această credinţă în Biserica Ortodoxă, putem să intervenim în situaţii de urgenţă maximă. Dacă pruncul este în pericol să moară imediat după naştere şi familia este conştientă de iminenţa morţii, poate fi chemat preotul să îl boteze chiar în primele minute de viaţă. Cei mai mulţi copii se botează după 40 de zile, când mamele ies din starea de lăuzie şi li se face molifta. Dar nu este o practică sigură şi strictă a Bisericii. În unele zone ortodoxe, cum este Grecia, copiii sunt botezaţi la 1 an, iar în altele, la 3 ani.

- Există situaţii în care un copil poate să fie botezat de orice creştin?
- În cazuri excepţionale, cum este şi situaţia dintr-un spital de copii, se poate face rânduiala de urgenţă, când pruncul, chiar şi când este intubat, este botezat cu apă prin stropire, invocându-se harul Duhului Sfânt. Dacă moare, este considerat creştin. Dacă trăieşte, este adus la biserică şi se face întreaga slujbă, mai puţin partea de afundare propriu-zisă. A doua situaţie de excepţie este când nu există nici măcar apă. Oriunde s-ar afla, un creştin-ortodox (preot sau mirean) poate săvârşi Taina Sfântului Botez spunând: „Se botează robul lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh”, turnând pe capul său puţin praf sau pământ.

Ritualul primirii Duhului Sfânt
- Care sunt părţile principale ale slujbei Sfântului Botez?
- Ca să se pregătească de botez, părinţii trebuie să aleagă un naş creştin-ortodox, care va rosti mărturisirea de credinţă în numele pruncului, după ce preotul, în tinda bisericii, rosteşte aşa-numitele lepădări de Satana - exorcisme - şi confirmări ale unirii cu Hristos. Apoi se fac rugăciuni de pregătire a preotului ca să săvârşească această Sfântă Taină şi pentru sfinţirea apei. Urmează ungerea copilului cu ulei sfinţit, ce ne aminteşte de ungerea pe care o primeau profeţii şi chiar împăraţii. După aceea, pruncul este afundat în baia botezului, ce şterge păcatul strămoşesc al lui Adam şi Eva şi toate păcatele de până atunci. Copilul nu are păcate în mod conştient, dar el are în sine păcatul, ce înseamnă desprinderea de Dumnezeu prin cei dinainte de noi. Pe urmă este uns cu Sfântul Mir, ce simbolizează darurile pe care le primim de la Dumnezeu şi la care trebuie să răspundem. Slujba se încheie cu tunderea copilului, ce arată că pruncul este încredinţat Bisericii, şi apoi cu împărtăşirea. Toate cele trei Taine pe care copilul le primeşte la această slujbă - Botezul, ungerea cu Sfântul Mir şi Sfânta Împărtăşanie - sunt lucrări ale Duhului Sfânt, puterea lui Dumnezeu.

- Ce se schimbă în fiinţa unui prunc după Botez?
- Harul lui Dumnezeu devine lucrător în el, pentru că noi invocăm Duhul Sfânt care se pogoară asupra pruncului. Botezul ne dă puterea de a lupta împotriva păcatului. După aceea, în măsura împlinirii poruncilor lui Dumnezeu, dobândim virtuţile creştine capitale - credinţa, nădejdea, dragostea -, dar şi ceea ce numim roade ale Duhului Sfânt: bunătate, blândeţe, dreptate, înţelepciune, dragoste, răbdare. Acesta este efectul botezului: primim şansa să ne pregătim pentru veşnicie, prin participare la viaţa cu Hristos. De aceea, pentru noi, moartea unui prunc nu este un prilej de a-l plânge, ci de a ne vedea păcatele, că suntem mai de plâns decât pruncii care nu au nicio vină, dar sunt chemaţi la Domnul dintr-o raţiune care depăşeşte raţiune omenească.

„Noi nu ne putem ruga decât pentru cei creştinaţi“

- Este moartea copiilor nebotezaţi un păcat ce apasă greu asupra părinţilor?
- Părinţii creştin-ortodocşi trebuie să ia aminte când copiii sunt în pericol, pentru că după moarte nu se mai poate face nimic. De aceea nu pun în termenii aceştia, că este un păcat, ci este o lipsă de participare la viaţa Bisericii. Este şi o durere a noastră, a Bisericii, pentru că acei oameni nu ştiu şi nu au curajul să se apropie de un preot să-i spună păsul lor. Noi, ca Biserică, nu ne putem ruga decât pentru cei creştinaţi, botezaţi, cei care au intrat în viaţa lui Hristos.

„Toate cele trei Taine pe care copilul le primeşte la această slujbă - Botezul, ungerea cu Sfântul Mir şi Sfânta Împărtăşanie - sunt lucrări ale Duhului Sfânt, puterea lui Dumnezeu“