de Adela Stăncescu
- Episcop la 20 de ani, martirizat pentru Hristos
Supus unor chinuri cumplite de împăratul roman Adrian pentru că răspândea creştinismul, Sfântul Elefterie a scăpat nevătămat de multe ori prin rugăciuni la Iisus Hristos. Mai mult, a reuşit să convertească sute de adversari, pe care i-a învăţat esenţa creştinismului: iubirea vrăjmaşului. Mucenicul este sărbătorit împreună cu mama sa la 15 decembrie, zi de bucurie şi pentru Biserica Sfântul Elefterie Nou din Bucureşti, unde se află şi moaştele Sfântului.
Hirotonit diacon la doar 15 ani
Elefterie, al cărui nume înseamnă „eliberare”, era din cetatea Romei şi a trăit în secolul al II-lea, în timpul împăratului păgân Adrian. Provenea dintr-o familie bogată, cu rang înalt, dar a rămas orfan de tată încă de când era mic. A fost crescut de mama sa, Antia, botezată de Apostolul Pavel, de la care aceasta a învăţat credinţa creştină. Chiar dacă nu l-a cunoscut direct pe Apostolul Neamurilor, Elefterie a aflat multe despre el de la mama sa. La slujbele religioase la care participa a fost remarcat de arhiepiscopul Romei, Anichit, un ucenic al Sfântului Apostol Pavel, care l-a învăţat Sfânta Scriptură. Prin înţelepciunea şi învăţătura sa, Elefterie reuşea să atragă mulţi oameni la credinţa creştină, aşa încât Anichit l-a hirotonit diacon când avea doar 15 ani, apoi preot la 18 ani. La 20 de ani, Elefterie a ajuns episcop al Iliricului. Pentru acele vremuri, în care creştinii erau persecutaţi, iar unii dintre ei se lepădau de Hristos din cauza chinurilor, el era un exemplu de tărie în credinţă. Prin rugăciunile sale a tămăduit rănile sufleteşti şi trupeşti ale credincioşilor şi a eliberat mulţi oameni de cursele diavolilor.
Persecutat de împărat
Minunile pe care le făcea şi numărul mare de oameni pe care îi creştina au ajuns şi la urechile împăratului, care l-a trimis pe un apropiat al său, Felix, să-l aducă forţat pentru a-l judeca. Dar Felix, când l-a auzit pe blândul Elefterie cum îl mărturisea pe Hristos, s-a convertit la creştinism, iar în drum spre Roma a fost botezat de episcopul Elefterie. Ajuns în faţa tiranului şi întrebat de ce nesocoteşte zeii romanilor şi a trecut la credinţa creştină, Sfântul a spus: „Eu mă lipesc de Domnul meu şi sunt unit pururea cu El şi Stăpânului meu Hristos îi slujesc”. Răspunsul său l-a mâniat pe împărat, care a dat poruncă să fie supus unor pedepse aspre. Mai întâi, mucenicul a fost întins pe un pat de aramă şi i s-a dat foc, apoi a fost pus pe un grătar încins, iar deasupra i s-a turnat untdelemn încins. De fiecare dată focul se stingea, iar Sfântul rămânea nevătămat. Pe urmă a fost aruncat într-o căldare plină cu untură şi cu smoală în clocot, dar el a ieşit cu bine tot prin rugăciuni.
Convertire prin rugăciune
Sfătuit de eparhul Coremon, împăratul a hotărât ca Elefterie să fie aruncat într-un cuptor încins plin cu ţepuşe. Pentru că era condamnat la moarte i s-a dat dreptul să aibă o ultimă dorinţă. Iar aceasta a fost o rugăciune către Dumnezeu, în care îi cerea ca aceia care îl urăsc să lase închinăciunea idolească şi să vină la credinţa creştină. Aşa a înţeles Coremon că iubirea vrăjmaşului este esenţa creştinismului şi a ales să meargă şi el pe această cale. Drept pedeapsă, tiranul l-a aruncat întâi pe el în cuptor, însă acesta a ieşit nevătămat prin rugăciunile Sfântului. Atunci a fost decapitat. Apoi a fost aruncat şi mucenicul în cuptor, dar focul s-a stins şi a ieşit sănătos, iar tiranul a poruncit să fie aruncat în închisoare, unde l-a lăsat zile la rând fără hrană.
Cel care îmblânzeşte leii
Pedepsele asupra mucenicului Elefterie nu s-au oprit aici. Uimit de puterea sa, despre care credea că este vrăjitorească, împăratul a poruncit să fie legat de un car şi tras de cai sălbatici, dar a fost eliberat de îngeri, care l-au dus într-un munte din apropierea Romei. Aici s-a împrietenit cu animalele sălbatice, cărora le rostea în fiecare zi pasaje din Scriptură. Leii şi urşii se îmblânzeau atunci când îl auzeau. Atunci, împăratul a trimis 500 de ostaşi ca să-l prindă, dar Sfântul Elefterie a reuşit să-i boteze pe toţi, aşa încât în ziua în care a ajuns la Roma avea în urma sa un alai de creştini, şi nu unul de ostaşi păgâni. Încă un motiv pentru a fi supus unor pedepse şi mai aspre. A fost aruncat în arena leilor, dar cum animalele nu s-au atins de el, împăratul a dat ordin să i se taie capul. Mama sa, Antia, în timp ce-l îmbrăţişa şi-l săruta pe fiul său mort, a fost ucisă şi ea prin decapitare.
Credincioşii din Capitală se pot închina la moaştele mucenicului, care se află la Biserica Sfântul Elefterie Nou, din Piaţa Operei, fiind dăruite de Mănăstirea Ţigăneşti în 2009. Biserica este printre puţinele din ţară care sunt închinate mucenicului şi este unul dintre marile lăcaşuri de cult din Bucureşti. Construcţia, începută în 1935, a fost oprită în timpul războiului, aşa încât sfinţirea a avut loc după 36 de ani de la demararea lucrărilor. Vechea biserică ridicată în cinstea Sfântului a fost construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea şi nu mai făcea faţă nevoilor spirituale ale locuitorilor din cartierul Cotroceni. Părticele din moaştele Sfântului Elefterie se mai află la Schitul Darvari şi bisericile Sfântul Stelian Lucaci şi Sfântul Vasile, în Capitală, precum şi la alte nouă lăcaşuri de cult din ţară.
- Creştinii se roagă la Sfântul Elefterie pentru alungarea duhurilor rele, spor în muncă şi vindecare de boli.