de Anda Postolache
Sfântul Simon Zilotul (adică cel plin de „zel”, de „râvnă”), prăznuit în fiecare an la 10 mai, este unul dintre cei 12 apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos. El a devenit ucenic al Domnului după minunea făcută de Iisus chiar la nunta sa, căci Simon este mirele de la nunta din Cana Galileii la care Iisus a prefăcut apa în vin. După încheierea nunţii, Simon şi-a lăsat soţia şi l-a urmat pe Hristos. Pare şocant şi scandalos că şi-a părăsit tânăra soţie, dar şi ea a fost de acord, întrucât a simţit puterea Fiului lui Dumnezeu şi a înţeles misiunea la care a fost chemat Simon.
O biserică într-o mahala săracă şi rău famată
Spre binecuvântarea şi bucuria credincioşilor români, şi în Bucureşti există o biserică unde se păstrează un fragment din moaştele Mirelui din Cana Galileii şi unde se petrec multe minuni, mai ales legate de căsătorie şi familie. Biserica este cunoscută sub numele de Podeanu şi are trei hramuri: Sfântul Simon Zilotul (10 mai), Sfinţii Constantin şi Elena (21 mai) şi Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (26 octombrie).
Conform mărturiei scrise, lăsată de preotul Mihail Şerpoianu (ctitorul Bisericii Podeanu), în 1926, biserica a fost văzută aievea de o femeie oarbă din naştere. Minunea s-a petrecut astfel: în timp ce oarba trecea pe lângă locul unde avea să fie ridicată ulterior biserica, aceasta s-a oprit deodată şi a strigat: „Pe acest loc văd o biserică albă, cu coloane, cu nimb strălucitor!”
Şi, într-adevăr, în 1930, exact acolo a fost zidită Biserica Podeanu de preotul Mihail Şerpoianu, pe un maidan al cartierului Griviţa. Scriitorul Eugen Barbu în romanul „Groapa” aminteşte despre Groapa lui Ouatu, adică mahalaua rău famată unde s-a înălţat biserica.
Preotul Şerpoianu, după ce a cerut aprobare de construcţie de la Patriarhul Miron Cristea, a venit în mahala să înceapă lucrul la biserică. Locuitorii, cei mai mulţi săraci şi cu obiceiuri proaste, l-au primit pe preot cu destul dispreţ. Încet-încet, preotul a reuşit însă să-i convingă pe săracii locului să vină la biserica nou-ridicată, numită Podeanu, după numele celui care a donat terenul. Sfântul lăcaş are două coloane la intrare şi emană o căldură aparte, iar de cum intri privirea îţi este atrasă de racla în care se află moaştele Apostului Simon Zilotul.
Moaştele, aduse de episcopul Valerian, persecutat de comunişti
Din 1990, la Biserica Podeanu este preot paroh Vasile Ailioae, care a refăcut lăcaşul ce se afla în ruină. Părintele a avut darul să-l întâlnească şi să-l îngrijească pe bătrânul episcop Valerian Zaharia, cel care păstra în mare taină moaştele Sfântului Simon (fragmente) pe care le adusese, pe cheltuiala sa, din Insula Creta. Episcopul fusese persecutat de comunişti şi alungat din scaunul episcopal de la Oradea, deoarece protestase la emiterea Decretului 410 (care alunga călugării mai tineri de 50 de ani din mănăstiri). A fost pensionat forţat şi nevoit să-şi găsească un loc în lume. Atunci s-a stabilit în Bucureşti, la Biserica Podeanu. De altfel, aici este şi îngropat.
La racla Sfântului Apostol Simon este mereu cineva care se roagă. În special aici vin fete care vor să se căsătorească, persoane care nu-şi găsesc perechea, oameni aflaţi în pragul divorţului, mame disperate pentru copiii lor nefericiţi în căsnicie, toţi aceştia găsindu-şi împlinirea cererilor lor. Biserica este plină duminica şi în alte zile de sărbătoare, dar şi în fiecare luni seara, după ora 17:30, când se săvârşeşte Sfântul Maslu, iar după aceea Acatistul Sfântului Simon Zilotul. Acest Sfânt este grabnic ajutător şi al celor care citesc cu smerenie acasă acatistul său. Biserica Podeanu este deschisă zilnic între orele 8:00 şi 19:00, adresa exactă fiind: Piaţa Chibrit (Clăbucet), la capătul liniei RATB 300, sectorul 1.
Peştera împodobită din Georgia
Sfântul Apostol Simon a călătorit în Egipt, în Mauritania şi Libia, dar şi în sudul Mării Negre, unde a propovăduit Evanghelia lui Hristos. O mare parte a activităţii sale de apostol a petrecut-o în Abhazia (Georgia). Nu se cunoaşte cu exactitate locul martirizării sale, existând în acest sens mai multe variante. Cea mai des întâlnită fiind aceea că martirizarea s-ar fi petrecut în Georgia. Este posibil să fie aşa, deoarece georgienii îl cinstesc în mod deosebit pe acest apostol, o dovadă în plus fiind şi faptul că aici există o peşteră unde a locuit şi s-a rugat Sfântul şi unde i-a fost ridicată o mănăstire, purtând numele de „Noul Athos”. Pereţii peşterii au fost împodobiţi de pelerini cu multe icoane şi candele, cu mozaicuri antice, cruci şi inscripţii. Ca şi în alte peşteri sfinte, creştinii care vin aici obişnuiesc să lase pomelnice pentru a avea binecuvântare în casele lor.
În Cana Galileii, locul de unde provine Apostolul Simon şi unde Iisus a prefăcut apa în vin, prima biserică a fost ridicată de Sfânta Împărăteasă Elena, în secolul al IV-lea. Din păcate, aceasta a rămas în ruină mai multe secole, iar după aceea a fost reconstruită de creştinii ortodocşi greci. Această biserică are hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. În curtea ei se păstrează două coloane de piatră datând din secolul al XIII-lea, iar în interiorul lăcaşului se află două vase mari tot din piatră, care seamănă cu acelea în care se păstra apa în vremea Mântuitorului.
• Cea mai mare parte din moaştele Apostolului Simon Zilotul se păstrează în Mănăstirea „Noul Athos“ din Georgia, dar fragmente din trupul său se mai află şi în Bucureşti, la Biserica Podeanu, dar şi în Franţa, la Toulouse, şi în Basilica San Pietro din Roma.