de Adela Stăncescu
- O parte din aceste moaşte se află într-o moschee din Siria, la care se roagă şi musulmanii, şi creştinii
Una dintre cele şase sărbători închinate Înaintemergătorului şi Botezătorului Domnului este la 29 august, când acesta a fost decapitat din porunca Regelui Irod cel Mare. Profeţit de proorocul Isaia cu 700 de ani înainte, Sfântul Ioan a fost ultimul dintre proorocii Vechiului Testament care a făcut legătura cu Noul Testament.
Şcoala duhovnicească din pustiu
Născut în localitatea Ein Karem, nu departe de Ierusalim, Sfântul Ioan Botezătorul era fiul Elisabetei şi al preotului Zaharia, rude cu Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana. Cea mai mare parte a vieţii şi-a petrecut-o în pustiu, unde s-a retras pentru a trăi în post şi în rugăciune. Purta o haină aspră, din păr de cămilă, şi se hrănea cu miere sălbatică şi lăcuste, considerate a fi curate în Vechiul Testament. Despre însemnătatea acestei perioade, părintele Ilie Cleopa ne spune următoarele: „Pustia i-a fost cea mai înaltă şcoală de formare duhovnicească, de pregătire pentru a fi prooroc şi Înaintemergător, propovăduitor al pocăinţei şi botezător al lui Hristos. Că nimeni dintre oameni nu poate forma pe Sfinţii lui Dumnezeu ca viaţa de pustie, în post, în rugăciune şi linişte.”
Misiunea unui prooroc sever
Când a ajuns la vârsta de 30 de ani, Sfântul Ioan a ieşit din pustiu şi a început să predice în împrejurimile, Râului Iordan. Marea sa misiune a fost aceea de a pregăti poporul pentru credinţa în Hristos şi de a-l arăta lumii ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Principala sa învăţătură era: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor!”. Celor care veneau la el le cerea să mărturisească păcatele făcute şi să le spele prin baia botezului, pentru ca astfel, curaţi, să se apropie de Hristos. Le spunea să facă fapte bune, să fie milostivi şi cinstiţi. Deşi se adresa în cuvinte dure, predica sa a avut o mare influenţă asupra poporului, mai ales în rândul oamenilor simpli.
Ucis de Regele Irod cel Mare
După ce l-a botezat pe Iisus Hristos, Sfântul Ioan Botezătorul s-a retras în Galileea şi l-a mustrat pe rege pentru că trăia în desfrâu cu soţia fratelui său, Irodiada. Deşi îi recunoaşte sfinţenia, Irod era deranjat de reproşurile repetate adresate de acesta şi l-a aruncat în temniţă. Totuşi, îi era teamă să-l ucidă, pentru că era foarte iubit de popor. Însă soţia sa - o femeie care avea ca scop în viaţă plăcerea, puterea şi orgoliul - voia să-l vadă mort pe prooroc. Când Irod a oferit o petrecere de ziua sa, Irodiada a sfătuit-o pe fiica sa, Salomeea, să-i ceară regelui o răsplată pentru că a dansat pentru el şi oaspeţi. Iar Irod i-a promis că îi va da orice, chiar şi jumătate din împărăţia sa. Fata a întrebat-o pe mama sa, iar aceasta i-a spus să ceară capul lui Ioan Botezătorul. Ioan a fost astfel decapitat, iar capul său a fost îngropat de Irodiada în curtea sa, la mare adâncime. De teamă că ar putea învia, regele le-a dat ucenicilor numai trupul, iar aceştia l-au înmormântat la Sevastia, în Cisiordania de astăzi.
Sfintele moaşte, din Ierusalim în Franţa
De-a lungul timpului, capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost pierdut şi găsit de mai multe ori. Tradiţia spune că femeia dregătorului lui Irod l-a recuperat din curtea Irodiadei şi l-a îngropat la Ierusalim, într-un vas de lut. În secolul al IV-lea a fost dus în biserica din Emesa, în Siria. În perioada iconoclasmului a fost luat şi îngropat în Cetatea Comani, iar mai târziu, la Constantinopol. O parte din capul Botezătorului se află şi acum în Siria, iar cealaltă parte a fost luată de la Constantinopol de cruciaţi. Aceştia au aşezat moaştele Sfântului Ioan în Biserica Amiens din Franţa, unde se găsesc şi în prezent.
Acea parte din capul Botezătorului care s-a păstrat în Siria se află acum în Moscheea Omeiazilor din Damasc - una dintre cele mai mari din lume - care a fost construită în secolul al VIII-lea, pe locul unde se afla biserica închinată Sfântului Ioan. Despre acest loc a vorbit şi părintele Sofian Boghiu într-o predică: „Am văzut şi eu această moschee luxoasă, cu lampadare şi covoare. Este acolo un mic paraclis acoperit cu email verde şi cu pereţi de sticlă. Acolo înăuntru este capul Sfântului Ioan Botezătorul. În jurul acestui paraclis stau foarte mulţi orbi, în genunchi sau turceşte, într-o tăcere care te uimeşte. Stau şi nu văd nimic, dar ochii lor dinlăuntru sunt deschişi. Ei se roagă şi foarte mulţi se vindecă. Ce spun ei numai Dumnezeu ştie, dar, în mod sigur, primesc foarte mult ajutor de la capul Sfântului Ioan. Se revarsă foarte multe minuni de acolo asupra acestor musulmani… Vin şi foarte multe femei musulmane, cu copii în braţe, şi se sprijină de bara care înconjoară mormântul, acel sicriu. Îl înconjoară de trei ori, apoi pleacă la treburile lor… pleacă cu faţa veselă… Pun şi un fel de pomelnice într-un locşor anume de lângă acel sicriaş. Sunt acolo grămezi de rugăciuni către Sfântul Ioan Botezătorul. Este un semn de mare veneraţie pentru acest Sfânt”.
Potrivit tradiţiei, în această zi, creştinii trebuie să ţină post negru sau aspru (în care se permit doar strugurii şi apa). Nu este bine să se mănânce fructe rotunde, care au forma capului (nuci, mere, pepene) şi nici varză - pe care ar fi fost tăiat capul proorocului. Nu se bea vin roşu, care reprezintă sângele Botezătorului, şi nu se taie nimic cu cuţitul.
• Singurul lăcaş de cult din Bucureşti care are acest hram este Biserica Sfântul Ioan Piaţă, din zona Unirea.