de Adela Stăncescu
- La 8 septembrie are loc prima sărbătoare importantă a noului an bisericesc
Din Sfânta Scriptură avem puţine informaţii despre naşterea şi copilăria Fecioarei Maria, însă scrierile apocrife ne oferă numeroase mărturii. Cea mai veche dintre acestea este Protoevanghelia lui Iacob, ruda Domnului, care a fost scrisă în secolul al II-lea. Nu este acceptată în Noul Testament, dar Tradiţia Bisericii a acceptat datele referitoare la viaţa Maicii Domnului.
Descendentă a Familiei Regale
Părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana, erau căsătoriţi de 50 de ani şi nu aveau încă niciun copil. Tatăl era din seminţia lui Iuda, deci urmaş al Regelui David, iar mama era fiica preotului Matthan, din familia preoţească a lui Aaron. Oamenii îi considerau însă ca fiind blestemaţi de Dumnezeu, iar Marele Preot de la Templu chiar le refuza darurile, pentru că nu aveau prunci. Ioachim şi Ana erau foarte înstăriţi, iar din venitul lor dădeau o mare parte Templului şi săracilor. Locuiau în Nazaret, dar aceasta nu era singura locuinţă, afirma părintele Sofian Boghiu într-una dintre predicile sale: „Mai aveau încă o casă în Ierusalim, aceşti bătrâni părinţi ai Maicii Domnului. Acolo îşi duceau viaţa, în adâncă evlavie şi în curăţie, în post şi în fapte bune, dar toate învăluite în foarte multă tristeţe, singuri, fără urmaşi, coborau încet către amurgul vieţii”.
Un dar de la Dumnezeu
Deşi aveau o vârstă înaintată, Ioachim şi Ana au îndrăznit să-i ceară lui Dumnezeu să facă şi cu ei minunea pe care a făcut-o cu Avraam şi cu Sara, şi să le dea un copil. Ioachim s-a dus în munte, unde s-a rugat şi a postit timp de 40 de zile. Iar Ana s-a rugat şi ea acasă, cu multe lacrimi, astfel: „Dumnezeul părinţilor noştri, blagosloveşte-mă şi ascultă rugăciunea mea, aşa cum ai blagoslovit pântecele Sarei şi ai dat ei fiu pe Isaac”.
Rugăciunile lor au fost ascultate, iar Arhanghelul Gavriil le-a vestit fiecăruia în parte că vor avea o fiică ce se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi va fi vas ales al lui Dumnezeu. Ana a rămas în curând însărcinată şi a născut peste nouă luni. Iar părinţii i-au pus unul dintre cele mai frumoase nume care erau la vechii evrei: Maria, care înseamnă „cea plăcută”, „cea frumoasă”, „doamna” sau „stăpâna”.
Fecioara a fost vestită de prooroci
Născută pe cale naturală, Fecioara Maria a fost şi ea sub influenţa păcatului strămoşesc transmis prin părinţi, ca şi ceilalţi oameni. Iar această stare s-a continuat până în momentul Bunei Vestiri, când a primit să fie Maica lui Dumnezeu Fiul. Atunci a fost curăţită deplin de toate urmările păcatului strămoşesc, prin coborârea Duhului Sfânt peste ea. Tot părintele Sofian Boghiu ne mai spune despre Maica Domnului următoarele: „Venirea ei în lume a fost făgăduită de Dumnezeu protopărinţilor noştri în raiul cel pământesc, apoi a fost binevestită de prooroci şi aşteptată cu dor şi înfrigurare de toate generaţiile de-a lungul miilor de ani, ca pe a aceleia care avea să nască pe Mesia, Mântuitorul lumii. (…) Această fiică a bătrânilor Ioachim şi Ana nu era asemenea celorlalte fiice ale oamenilor, ci una fără seamăn între ele, chiar dacă mulţi din acea vreme nu puteau înţelege rostul ei dumnezeiesc în lume. Ea era fecioara cea minunată şi plină de har, binevestită de proorocul Isaia; care fecioară fiind va naşte pe Emanuil şi va rămâne fecioară şi maică, va fi locaşul feciorelnic şi Maica preacurată a Mântuitorului nostru Iisus Hristos”.
Nouă zile de pomenire
În cursul unui an bisericesc sunt nouă zile închinate Sfintei Fecioare, care marchează câteva momente importante din timpul vieţii sale: prima pomenire după praznicul de la 8 septembrie este „Acoperământul Maicii Domnului”, la 1 octombrie, apoi se sărbătoreşte „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, la 21 noiembrie. În a noua zi a lunii decembrie este pomenită „Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana”, iar a doua zi de Crăciun, „Soborul Maicii Domnului”. La 25 martie este „Buna Vestire”, iar la 2 iulie, „Aşezarea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne”. În luna august se prăznuieşte „Adormirea Maicii Domnului”, iar în ultima zi a acestei luni, „Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului”.
Pe locul unde s-a aflat casa părinţilor Maicii Domnului şi în care s-a născut ea a fost ridicată o basilică bizantină în secolul al V-lea. Aceasta a fost incendiată de persani şi mai târziu, în anul 1010, a fost distrusă complet de conducătorii arabi. Pe o parte din ruinele de aici, foarte aproape de scăldătoarea Vitezda, cruciaţii au construit Biserica Sfânta Ana, una dintre puţinele clădiri creştine din secolul al XII-lea ce au rezistat până acum. După ce oraşul Ierusalim a fost cucerit de otomani, lăcaşul de cult a fost transformat în şcoală pentru musulmani. Apoi călugării franciscani au cumpărat de la aceştia dreptul de a săvârşi aici Sfânta Liturghie de două ori pe an, la 8 septembrie şi la 8 decembrie. Clădirea a fost însă lăsată în paragină şi a fost înapoiată creştinilor în 1878.
• Naşterea Fecioarei Maria a fost sărbătorită începând din secolul al V-lea.
• La 9 septembrie, creştinii ortodocşi îi sărbătoresc pe părinţii Fecioarei Maria, Sfinţii Ioachim şi Ana. Ei sunt invocaţi adesea în rugăciuni de cuplurile care nu reuşesc să aibă copii.