de Mariana Borloveanu

- Este prăznuită la 14 septembrie şi se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de răstignirea Mântuitorului

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos este una dintre cele mai importante sărbători ale credincioşilor ortodocşi. Jertfa pe Cruce a Mântuitorului Hristos este un semn al smereniei, dar şi al ascultării faţă de voia lui Dumnezeu. Crucea este simbolul de căpătâi al creştinismului, reprezentând patima, moartea şi Învierea Domnului, motiv pentru care cinstirea acesteia este adânc înrădăcinată în conştiinţa credincioşilor şi orice faptă bună se începe şi se încheie cu semnul crucii şi cu rugăciuni de preamărire a Sfintei Treimi. Crucea este şi armă împotriva diavolului, iar toţi cei care se roagă cu credinţă şi nădejde îndepărtează ispitele şi dobândesc ajutor. Sunt locuri în care Dumnezeu aduce vindecare, împlinire şi mângâiere duhovnicească.

Armă împotriva diavolului
Cinstirea Sfintei Cruci este trăirea spirituală a credincioşilor şi orice rugăciune, orice faptă bună încep şi se încheie cu semnul crucii şi cu rugăciunea de preamărire a Sfintei Treimi. Crucea reprezintă şi arma împotriva diavolului, având puterea de îndepărtare a ispitelor, dar şi de întărire a vieţii în credinţă şi iubire faţă de Dumnezeu, dar şi faţă de semenii noştri. Dacă, până la Învierea lui Iisus Hristos, crucea a fost obiect de tortură, pe ea fiind răstigniţi cei mai mari răufăcători, ulterior, aceasta a devenit obiect sfânt, şi asta pentru că a fost sfinţită de sângele Lui, vărsat de El pentru împăcarea omului păcătos cu Dumnezeu. O importanţă deosebită a dobândit crucea după ce împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, a descoperit lemnul crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos şi după ce împăratul însuşi a luat crucea ca pe o emblemă a steagurilor şi monedelor care circulau atunci în întregul imperiu.

Ne însoţeşte de la botez şi până la mormânt
Noi toţi avem o cruce de purtat. Aceasta ne însoţeşte în toată viaţa noastră, de la botez şi până la mormânt. Crucea lui Hristos este crucea pe care o ducem urmându-L pe El. În faţa Crucii lui Hristos putem alege ceea ce sufletul ne îndeamnă, dar ceea ce Hristos ne-a hărăzit tuturor este să luăm crucea! Este foarte greu acest drum al crucii, atât de greu, încât e posibil să cazi de mii de ori pe acest drum al crucii. Poţi fi zdrobit de greutatea ei, mai ales că nu lipsesc cei care te biciuiesc pe drumul vieţii sau te ocărăsc pentru simplul fapt că tu ai ales să îi urmezi lui Hristos. Noi toţi cădem de mii de ori, dar, la capătul drumului, Dumnezeu este acolo şi ne ajută. Important este să ai puterea să strângi cu tărie în braţe crucea pe care Dumnezeu ţi-a dat-o şi să nu-i dai drumul niciodată, având puterea de a te lega de ea prin Hristos. Cel mai minunat lucru este să îi urmezi Lui, chiar dacă uneori vei avea senzaţia că ai rămas ultimul din turmă, chiar dacă vei ajunge să trăieşti sentimentul că în fiecare clipă vei ceda. E bine să ştim să purtăm atât crucea bucuriei, a împlinirilor, a răbdării, cât şi crucea de fiecare zi a copiilor, a familiei, a nevoinţelor şi a acceptării a ceea ce suntem. Există şi o cruce a sărăciei, a celor lipsiţi de bunuri materiale, după cum există şi o cruce a grijilor oamenilor bogaţi, dar de multe ori singuri şi părăsiţi.

Mărturie a transformării trupului omenesc
Prin închinarea la Sfânta Cruce credincioşii se închină Celui care S-a răstignit pe ea - Mântuitorului Iisus Hristos. De aceea credincioşii se închină Sfintei Cruci, pentru că prin jertfa Mântuitorului se dobândeşte viaţa veşnică, se restaurează fiinţa umană, adică omul are posibilitatea să biruie moartea, să se vindece sufleteşte şi trupeşte prin puterea ei. Crucea reprezintă dragostea lui Dumnezeu faţă de noi. Fiul Omului a luat trup de om pentru a ispăşi păcatele lumii. Învierea Mântuitorului este o mărturie a transformării trupului omenesc, a restaurării şi îndumnezeirii lui.
În creştinism, Sfânta Cruce are mai multe semnificaţii: duhovnicească; de altar de jertfă (jertfelnic); semn dumnezeiesc.
Jertfa pe Cruce este un semn al smereniei, un semn al ascultării faţă de voia lui Dumnezeu, în această jertfă a Mântuitorului descoperindu-se esenţa iubirii creştine. Întotdeauna rămânem surprinşi de mulţimea răstignirilor (troiţe) care se află la răscruci, lângă fântâni, biserici, cimitire, prin sate şi oraşe. Nicio ţară ortodoxă nu are atâtea răstigniri precum România. Această formă de cinstire deosebită a Sfintei Cruci reflectă o anumită trăsătură a subconştientului colectiv al neamului nostru sau altfel spus: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară” (Matei 11, 29-30).

Locuri tămăduitoare

Cu jugul Sfintei Cruci şi cu neîncetată rugăciune de mântuire, mulţi semeni ai noştri şi-au găsit mângâierea sufletului şi tămăduirea unor boli fără leac în locuri pe care vi le sugerăm tuturor: Crucea aflată într-un trunchi de copac de la Peşterea Sf. Antonie de la Iezer (foto 1); Crucea de piatră de la Mănăstirea Dervent (foto 2); Crucea rupestră de la Mănăstirea Şinca Veche (foto 3); Crucea părăsită din Maramureş (foto 4); Crucile cuvioşilor de la Mănăstirea Sihăstria; Crucea de lângă Schitul Lacul, Athos; Crucea din Pustiul Hozevei; Crucile de flori din ziua praznicului Înălţării Sfintei Cruci.

• Fragmente din lemnul Sfintei Cruci se mai păstrează şi astăzi la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în Franţa (Saint Sernin de Toulouse), Germania (Limburg an der Lahn), precum şi în alte biserici şi mănăstiri creştine din lume. Cea mai mare bucată din Sfânta Cruce este păstrată la Mănăstirea Xiropotamou, din Muntele Athos. Această sfântă relicvă a fost adusă şi în ţara noastră, credincioşii români având ocazia să se închine la fragmentul care se păstrează la Mănăstirea Panaghia Soumela din Veria - Grecia.

• Semnul Sfintei Cruci se face astfel: împreunaţi primele trei degete ale mâinii drepte, iar pe celelalte două lipiţi-le de podul palmei şi aşa, cu vârful celor trei degete unite vă însemnaţi la frunte, la piept, pe umărul drept şi pe cel stâng, rostind deodată cu el: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!