de Mariana Borloveanu
Mare evlavie la Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina au toţi cei care i-au cunoscut nevoinţa şi moartea martirică, prin tăierea capului. Deşi provenea dintr-o familie înstărită, Sfânta a lăsat totul şi L-a urmat pe Mirele Ceresc şi învăţăturile Sale. A trăit minunea de a i se arăta în vis Maica Domnului, aceea de a primi un inel de la Hristos Mirele, pentru ca mai apoi îngerii să o găsească şi să o ducă în pustie. Cei ajunşi la sfintele sale moaşte primesc un inel care îi fereşte de tot răul şi le oferă protecţie.
S-a trezit cu un inel pe deget de la Mirele Hristos
Copila Ecaterina s-a născut şi a crescut într-o frumoasă şi bogată familie a vremii, fiind fiica guvernatorului din Alexandria Egiptului. Tatăl său a fost păgân, dar mama, fiind creştină, a educat-o într-un spirit profund religios şi a avut grijă să îi ofere o educaţie care să nu-i trădeze orientarea spirituală, dar făcea asta numai de teama persecuţiilor. Ecaterina a învăţat multă filosofie, dar şi elemente de medicină. La numai 18 ani citise integral opera marilor filosofi ai lumii: Homer, Aristotel, Platon, Virgiliu sau Hipocrate, pentru ca în final să renunţe la toată înţelepciunea lumească, pe care a considerat-o deşartă şi nefolositoare. Când s-a apropiat vremea căsătoriei, Ecaterina le-a pus părinţilor mai multe condiţii în vederea viitorului soţ. În viziunea sa, acesta trebuia să fie înţelept, frumos, bogat şi nobil, asemenea ei, şi cum niciunul dintre pretendenţi nu le putea avea pe toate cele patru, mama sa a cerut sfatul mai multor preoţi. Mama Ecaterinei a trimis-o pe aceasta la propriul său duhovnic, un Sfânt Părinte care se îndeletnicea cu rugăciunea în singurătate, într-o peşteră. După ce a cercetat-o cu multă răbdare, părintele i-a spus că el cunoaşte un tânăr care o depăşeşte în toate, adică „Frumuseţea sa este mai strălucitoare decât strălucirea soarelui, toată creaţia se supune înţelepciunii său, bogăţiile său sunt răspândite în întreaga lume - ceea ce nu diminuează, ci, dimpotrivă, sporeşte nespusa sa nobleţe”. Apoi i-a dăruit o icoană cu Maica Domnului, asigurând-o că, după neîncetată rugăciune, sigur Fecioara îi va da un răspuns. În urma unui vis, Ecaterina şi-a dat seama că singurul mire care i se potriveşte este Mirele Hristos. După ce şi-a însuşit adevărata credinţă şi s-a botezat, Ecaterina a avut un alt vis, în care Iisus a mărturisit că vrea să se logodească cu ea, iar Maria Fecioara i-a pus pe deget un inel. A doua zi, când s-a trezit, aceasta avea un inel de logodnă pe deget, un dar nespus de frumos de la Mirele Hristos.
Cei care se închină la moaştele Sfintei sunt feriţi de rele
Centru ortodox cu o viaţă monahală neîntreruptă, Mănăstirea Sfânta Ecaterina este un monument creştin unic, unde sufletul civilizaţiei bizantine, de mult apuse, este încă viu. Aşa cum tradiţia spune, în anul 337, împărăteasa Elena a construit un sanctuar în jurul locului în care s-ar fi aflat rugul de foc care ardea, fără a fi mistuit de flăcări. Atât creştinii, cât şi musulmanii şi evreii vin aici să se roage şi să se închine, pentru că fiecare credinţă recunoaşte momentul unic în care Dumnezeu i-a vorbit lui Moise. În biblioteca mănăstirii au fost păstrate numeroase manuscrise antice, aceasta fiind a doua în lume după cea a Vaticanului, ca număr de manuscrise. Colecţia cuprinde 3.500 de volume în limbile: greacă, arabă, coptă, armeană, ebraică, siriană şi georgiană. De asemenea, aici sunt păstrate numeroase icoane vechi, inclusiv cea a Pantocratorului din Sinai (din secolul al VII-lea) şi Scara dumnezeiescului urcuş (din secolul al XII-lea), o reprezentare iconică a cărţii cu acelaşi nume a Sfântului Ioan Scărarul. Această mănăstire o are protectoare, aşa cum sugerează şi numele, pe Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina. Fiecare pelerin care ajunge la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, Egipt, primeşte drept evloghie (blagoslovenie sau binecuvântare) un inel inscripţionat Agia Aekaterini, în amintirea minunii pe care a săvârşit-o Mântuitorul Iisus Hristos cu Sfânta Ecaterina.
După ce a fost decapitată, îngerii i-au dus trupul în pustie
Sfânta a fost chinuită pe o roată cu ţepi şi, după o îndelungată tortură, i s-a tăiat capul. Înaintea execuţiei, Sfânta a rostit această rugăciune: „Doamne Iisuse Hristoase, primeşte sufletul meu, pe care l-am adus Ţie ca jertfă pentru dragostea Ta. Caută dintru înălţimea Ta, Doamne, şi asupra poporului acestuia care stă înainte şi-l povăţuieşte la lumina cunoştinţei Tale. Şi acelora care vor chema prin mine numele Tău cel preasfânt dă-le toate cererile cele spre folos, pentru ca de toţi să fie lăudate măririle Tale în veci. Amin!”. Apoi i s-a tăiat capul. După ce şi-a dat obştescul sfârşit, nişte îngeri au apărut în mijlocul mulţimii care asista la supliciile Ecaterinei, au ridicat-o de pe roată şi i-au dus corpul în pustie. Acesta a fost „redescoperit” după 300 de ani, iar moaştele sale reprezintă elementul cel mai sacru din Mănăstirea Ortodoxă Sfânta Ecaterina din Sinai.
Fiu al unui scit pe nume Gardian, Mercurie era voinic la trup, frumos la faţă, cu părul blond şi rumen în obraji. A trăit în vremea împăraţilor Deciu şi Valerian, prin anii 255. Pentru mărturisirea lui Hristos a fost răstignit înaintea lui Deciu şi, fiind legat de patru pari, i-au crestat trupul cu cuţitele şi l-au chinuit în chip barbar. L-au dus apoi în Cezareea Capadociei, unde i-au tăiat capul. Astfel a primit Sfântul cununa muceniciei. Este prăznuit la 25 noiembrie.
• Slavii o sărbătoresc pe Sfânta Ecaterina la 24 noiembrie, iar grecii, românii şi arabii, la 25 noiembrie.