de Nicoleta Ghighilicea

- Prăznuită la 24 ianuarie, este grabnic ajutătoare fetelor care vor să se căsătorească, dar şi familiilor în impas

Prăznuită la 24 ianuarie, Sfânta Xenia a cunoscut fericirea conjugală înainte de a alege ca mod de viaţă nebunia simulată, o formă rară de asceză. Moartea soţului a determinat-o să renunţe la toate bogăţiile, preferând să trăiască în sărăcie şi în rugăciune. Pentru viaţa sa smerită şi rugăciunea neîncetată a fost răsplătită cu darul înainte-vederii, iar minunile pe care le-a făcut sunt cunoscute nu doar în Rusia, ci în toate colţurile lumii.

Moment de răscruce la vârsta tinereţii
Născută într-o familie din mica boierime, în Sankt Petersburg, capitala Imperiului Rus din acea vreme, Xenia Grigorievna a dobândit încă din copilărie o educaţie aleasă. În 1750, pe când avea 20 de ani, s-a căsătorit cu Andrei Teodorovici, care era colonel în armata imperială. Timp de şase ani au fost fericiţi, au trăit fără griji, dar depărtaţi de viaţa bisericească. Totul s-a curmat însă într-o noapte, în timpul unei petreceri, când Andrei a murit subit, deşi era tânăr şi sănătos. Iar de atunci viaţa Xeniei s-a schimbat complet.

A ales ascetismul extrem în locul bogăţiei
După ce şi-a pierdut soţul, Xenia a renunţat de bunăvoie la confortul vieţii lumeşti şi a ales crucea grea a nebuniei pentru Hristos, o formă rară de asceză care în acea vreme era un adevărat fenomen în Rusia. Este o părăsire totală a lumii, o nebunie simulată cu scopul de a participa desăvârşit la patimile Mântuitorului, fugind de orice slavă de la oameni. Timp de 45 de ani a trăit astfel Sfânta Xenia, rugându-se stăruitor pentru soţul său care murise nespovedit. Întâi a dat săracilor banii şi bunurile personale, iar casa a lăsat-o unei prietene. Rudele considerau că era ieşită din minţi şi au cerut să i se facă un examen medical, dar a fost declarată complet sănătoasă.

Pelerina lui Dumnezeu, umilită şi dispreţuită
După ce a împărţit toată averea, Xenia a părăsit oraşul, şi timp de opt ani a trăit retrasă împreună cu o sfântă pustnică, fiind călăuzită de un stareţ luminat. Când a revenit în Sankt Petersburg, Xenia a început lungul său pelerinaj spre Împărăţia Cerurilor. S-a îmbrăcat cu o uniformă veche a soţului şi a refuzat să mai răspundă la numele său, cerând să i se spună „Andrei”. Ziua rătăcea pe străzile unui cartier sărac şi cerşea, iar noaptea mergea pe câmp să se roage. Dormea pe pământ, sub cerul liber, chiar şi iarna. Xenia „cea nebună pentru Hristos” era dispreţuită de oameni pentru comportamentul său, dar îndura totul cu umilinţă şi era gata oricând să ajute pe oricine.

Răsplătită cu daruri duhovniceşti
Cu vremea, oamenii au început să-şi dea seama că nu era doar o simplă cerşetoare şi au chemat-o în casele lor, i-au dat îmbrăcăminte şi hrană. Însă ea le împărţea săracilor şi continua să rabde foamea şi setea, gerul şi arşiţa. Pentru viaţa sa smerită şi rugăciunea neîncetată a primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii şi al facerii de minuni. Sfânta Xenia, care putea să vadă suferinţele oamenilor la depărtare, îi învăţa pe toţi să se roage lui Dumnezeu.
Spre sfârşitul vieţii sale, când se construia o biserică în Cimitirul Smolensk din Sankt Petersburg, venea noaptea şi căra cărămizi pe schele până în vârful clădirii, ca să uşureze munca lucrătorilor. Aceştia au făcut de pază şi aşa au aflat că persoana care le venea în ajutor şi avea o asemenea forţă fizică era „bătrâna cerşetoare”, cunoscută în tot oraşul.

Vindecări miraculoase la mormântul său
Sfânta Xenia a trecut la cele veşnice în anul 1802, la vârsta de 71 de ani, şi a fost canonizată abia în 1988. În scurt timp, la mormântul său au început să aibă loc vindecări miraculoase şi împlinirea unor rugăciuni deosebite. Minunile pe care le face şi în zilele noastre sunt nenumărate, nu doar pentru cei care se închină la moaştele sale, ci şi pentru credincioşii din toată lumea care îi cer ajutorul. Sfânta Xenia îi întăreşte pe cei neputincioşi şi îi îndrumă pe cei rătăciţi, le dă înţelegere celor căsătoriţi, împiedică fetele de la cununia cu bărbatul nepotrivit şi le ajută să îşi găsească soţul. Îi ocroteşte pe cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă şi este de mare ajutor celor care construiesc biserici.

• Sfânta Xenia, care cerşea pe străzile capitalei ţariste, este de 200 de ani şi ocrotitoarea acestui oraş, al doilea ca mărime din Rusia.

Cimitirul Smolensk, loc de pelerinaj de 200 de ani

Cel mai vechi cimitir funcţional din Sankt Petersburg, atestat în 1738, urma să devină grădină publică în 1937. Aici odihneau profesorii Academiei Imperiale de Arte şi ai Universităţii din oraş, iar sicriele lor au fost mutate în muzee, pentru a fi conservate. Planurile de amenajare au fost însă oprite o dată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, iar din 1980, aici sunt înmormântate doar personalităţi ale vieţii sociale. Cel mai vizitat loc este paraclisul închinat Sfintei Xenia, construit deasupra mormântului său, unde vin zilnic sute de credincioşi să se închine moaştelor sale. În apropiere se află şi acum biserica la construirea căreia Sfânta Xenia a cărat cărămizi. Lăcaşul de cult este închinat icoanei Maicii Domnului din Smolensk, făcătoare de minuni - una dintre cele mai vechi din toată Rusia, considerată a fi zugrăvită de Sfântul Apostol Luca.

• În Bucureşti, părticele din moaştele Sfintei Xenia de Sankt Petersburg se află la bisericile Mihai Vodă şi Sfântul Nicolae (Rusă).