La 14 kilometri de Focşani este situat unul dintre cele mai frumoase aşezăminte monahele din ţară, Mănăstirea Dălhăuţi. Biserica mare a mănăstirii are hramul Izvorul Tămăduirii, iar cea mică, din lemn, este dedicată Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil.
Ghica Vodă a contribuit la înfrumuseţarea bisericii
Mănăstirea, aflată în episcopia Buzăului şi Vrancei, este cunoscută şi cercetată de pelerini mai ales pentru „comoara” pe care o deţine, icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni. Din pisania sa aflăm că Ghica Vodă a contribuit la înfrumuseţarea mănăstirii: „Această sfântă şi dumnezeiască biserică s-a făcut din temelie în zilele stăreţiei sfinţiei sale Teoclit, la anul 1810, iar acum, în zilele
sfinţiei sale stareţul Dionisie s-a mai înnoit şi s-a împodobit cu catapeteasmă săpată şi poleită, cum şi altarul şi tinda şi slonul. S-au zugrăvit după cum se vede în zilele măriei sale, Grigorie Dimitrie Ghica Voievod, a Preasfinţiei Sale Chiriu Chir Kesarie, episcopul Buzăului, la leat 1827, iulie 20”.
Adusă de la Ierusalim
Originea icoanei se cunoaşte din tradiţie. Un anume stareţ Anufie a luat de la Ierusalim o icoană a Maicii Domnului ce provenea din vremea iconoclaştilor, spre a o aduce în ţara noastră. În apropierea Constantinopolului, o ceată de turci s-a apropiat de el, furându-i tot ce avea, luându-i şi icoana, pe care au batjocorit-o, aşezând-o într-un grajd. Noaptea s-a întâmplat o minune: în grajd s-a iscat un vuiet atât de mare, încât caii s-au omorât între ei. Grăjdarii care intrau acolo erau omorâţi şi ei de cai. Turcii de afară nu înţelegeau ce se întâmplă, iar Anufie le-a spus că totul era din pricina icoanei. Când au auzit, l-au condamnat la moarte. Enicerul care trebuia să-l omoare era un român luat rob de turci, dar acesta i-a dat drumul lui Anufie, cu condiţia de a nu se mai întoarce în Constantinopol. Icoana însă a trebuit să o lase în acel loc.
Dar către mănăstire
Ajuns în ţară, Anufie şi-a găsit ambii părinţi omorâţi de turcii care tocmai trecuseră în cotropirea lor prin satul natal. Mai avea doar un frate mai mic în viaţă. Pentru a-şi alina durerea, Anufie s-a dus la malul Mării Negre. Era noapte când a văzut o lumină venind dinspre mare. Nu a înţeles ce poate fi, dar a doua seară s-a dus iarăşi în acel loc, de data aceasta a văzut însă venind spre el icoana pe care o pierduse la Constantinopol. Cu multă bucurie, monahul s-a dus cu o barcă în întâmpinarea ei şi a luat-o acasă. Se vedea cum turcii loviseră icoana cu iataganele, pentru că avea nişte urme ce semănau cu cicatricele din carnea unui om. Se văd şi astăzi acele urme. După un timp, Anufie a vândut moştenirea primită de la părinţi şi a pus temelia bisericii noi de la Dălhăuţi, cu hramul Izvorul Tămăduirii. Totodată, el a dăruit mănăstirii icoana sa. Astfel a început şirul de minuni de la Dălhăuţi, pe care Maica Domnului le-a făcut pentru cei credincioşi.
Aduce ploaia în timp de secetă
Vestita icoană reprezintă în pictura sa pe Maica Sfântă cu Pruncul în braţe, ţinut pe partea dreaptă. Cei care au privit icoana au remarcat că privirile sfinte sunt foarte pătrunzătoare. Se spune că nu totdeauna poţi înfrunta privirea Maicii Domnului, deoarece sunt momente în istorie când nu se lasă descoperită de ochii oamenilor. Între minunile săvârşite se află mai ales vindecări ale unor boli incurabile, ferirea de molime, de pericole mari, dar tot ea aduce ploaia în vreme de secetă. Nu s-au consemnat cu de-amănuntul toate minunile, dar se ştie că pe arşite îndelungate preoţii şi călugării, împreună cu credincioşii din satele din jur, ies cu icoana în procesiune şi, în urma rugăciunilor stăruitoare, vin ploi rodnice.
Arhanghelii Mihail şi Gavriil, mai-marii oştilor cereşti
Arhanghelii Mihail şi Gavriil sunt consideraţi mai-marii oştilor cereşti cele fără de trup, adică voievozii tuturor îngerilor. Mihail este cel care a strigat către cetele cereşti în vremea ispitei lui Lucifer: „Să stăm cu frică, să luăm aminte!”. Astfel, îngerii care l-au ascultat au rămas în continuare slujitorii Domnului, iar cei care s-au dus după Lucifer au ajuns îngeri întunecaţi, diavoli. Gavriil este arhanghelul care a adus veştile bune în istoria mântuirii neamului omenesc, el i-a spus Fecioarei Maria: „Bucură-te”, şi i-a vestit că îl va purta în pântece pe Fiul lui Dumnezeu şi că îl va naşte cu trup.
Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe
- În Moldova şi Bucovina, în ajunul sau chiar în ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil (8 noiembrie), se fac pomeni pentru cei morţi (Moşii de Arhangheli)
- În tradiţiile populare, Arhanghelii sunt cei care transportă sufletele morţilor spre lumea cealaltă. În folclorul românesc, Mihail poartă uneori cheile Raiului. Arhanghelul Gavriil nu prea apare ca personaj mitologic, atribuindu-se rolul din tradiţia creştin-ortodoxă de vestitor al celor bune
- În zonele de munte, unde Arhanghelii sunt celebraţi şi ca patroni ai oilor, exista obiceiul ca la 8 noiembrie să se facă o turtă din mălai, numită „turta arieţilor” (berbecilor), ce se arunca între oi, atunci când se slobozeau şi berbecii. Dacă turta cădea cu faţa în sus era semn că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turta cădea cu faţa în jos, era mare supărare
- Ziua de 11 noiembrie, a Sfântului Mare Mucenic Mina, era numită în popor Ziua Tâlharilor, pentru că se considera că el îi apăra pe oameni de fărădelegile lor.