de Mariana Borloveanu
- Se spune că prin ea va intra Mântuitorul la cea de-a Doua Venire a Sa
Intrarea în Ierusalim a Domnului deschide ciclul sărbătorilor pascale, praznicul împărătesc al sărbătorii Floriilor fiind primit de credincioşi cu mare bucurie, în această zi fiind celebrată intrarea triumfală în Ierusalim a Mântuitorului Hristos. La Poarta de Aur (foto 1) a Ierusalimului, cea mai importantă dintre cele opt intrări, în semn de preţuire pentru Hristos, credincioşii l-au întâmpinat cu ramuri de finic, toţi cei de faţă strigând: „Osana! Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului!”.
Şapte căi deschise şi una închisă
Spre deosebire de Noul Ierusalim, Ierusalimul Vechi e înconjurat de jur-împrejur, pe o distanţă de 4 km, de ziduri înalte. În cetate se poate intra prin oricare dintre cele şapte porţi deschise. Cea de-a opta, cunoscută sub numele de Poarta de Aur e situată în partea de răsărit a cetăţii, fiind înconjurată de sute de morminte. Musulmanii au zidit-o cu intenţia ca Domnul să nu mai poată intra în Ierusalim la cea de-a Doua Venire a Sa, având în vedere că prin poarta aceasta Mântuitorul Hristos a intrat triumfal în Cetatea Sfântă în ziua de Florii. Poarta de Aur este cea mai importantă şi impresionantă poartă din Vechiul Ierusalim. În timpul Sfinţilor Apostoli, aceasta era cunoscută sub numele de Poarta cea Frumoasă, fiind locul unde Petru şi Ioan au vindecat un olog. În anul 810 a fost zidită de arabi, lăsându-se doar o mică deschizătură. Cruciaţii o deschideau de două ori pe an: o dată la Ziua Crucii şi o dată în Duminica Floriilor. Poarta a fost închisă definitiv de musulmani în anul 1530, reprezentând pentru ei Poarta Judecăţii Universale.
La uşa numită după Sfântul Ştefan se cumpărau animalele pentru jertfă
În faţa Porţii Leilor sau Poarta Oilor (foto 2) se afla târgul de oi, de unde se cumpărau animalele pentru jertfele de la temple. Acestea erau bine spălate, după un ritual al vremii, în scăldătoarea din apropiere, apoi erau duse la templu pentru a fi puse pe altarul jertfei. Astăzi, această intrare este cunoscută sub numele de Poarta Sfântului Ştefan, iar ca Poartă a Leilor era cunoscută în vremea ocupaţiei otomane, când Soliman a reconstruit zidul. Legenda musulmană explică prezenţa celor doi lei, ca urmare a unui vis pe care l-ar fi avut sultanul, care ar fi văzut doi lei ce-l ameninţau că-l sfâşie dacă nu reconstruieşte această poartă a Ierusalimului.
Zidurile păstrează amprenta nenumăratelor războaie
Cunoscută şi sub denumirea de Poarta lui David, această poartă se află în capătul de vest al zidului sudic. Deasupra intrării numite Poarta Sionului (foto 3) este o inscripţie care atestă faptul că a fost construită în anul 1541 de Soliman. Mărturie a luptelor crâncene care s-au purtat în acest loc în preajma anului 1948 sunt nenumăratele găuri provocate de obuze şi de gloanţe, urme care se văd pe o mare suprafaţă din zidurile porţii.
Adevărat monument arhitectural
Fiind aşezată la marginea bazarului arab, într-o zonă comercială foarte populată, Poarta Damascului (foto 4) este punctul de pornire a drumului, care se continuă cu şoseaua care traversează deşertul spre Siria, respectiv spre Damasc. Aceasta este cea mai impozantă poartă din zidurile Vechiului Ierusalim, o poartă minuţios împodobită şi considerată ca un adevărat monument arhitectural de sorginte otomană din zona respectivă.
Una dintre ele a aparţinut întotdeauna celor din cartierul arab
Poarta Magrebienilor sau a Marocanilor se află în partea de sud a cetăţii. Numele porţii este legat de faptul că în imediata apropiere a acesteia, în secolul al XVI-lea, se afla cartierul arab al marocanilor. Pe lângă aceste denumiri, intrarea mai este cunoscută şi sub numele de Poarta Gunoaielor (foto 5), şi asta pentru că zidul din apropierea porţii era locul cel mai potrivit pe care locuitorii oraşului îl aleseseră pentru aruncarea gunoaielor în valea abruptă a Cedronului.
Locul în care se intersectează toate etniile cetăţii
Oraşul vechi al Ierusalimului a fost construit din piatră masivă, iar la fiecare colţ avea turnuri ornamentale de o rară frumuseţe. Cele mai importante patru cartiere ale oraşului, încă din vremea aceea, erau: Cartierul Evreilor, Cartierul Creştinilor, Cartierul Musulmanilor şi al Armenilor. Deşi au culturi diferite, locuitorii celor patru comunităţi vieţuiesc împreună, respectând fiecare modul de existenţă şi criteriile de valori ale celorlalţi. Poarta Jaffa (foto 6) este poarta prin care se desfăşoară cel mai important trafic al cetăţii.
Intrarea în piaţa de dincolo de ziduri se făcea prin Poarta Florilor
Poarta Florilor (foto 7) este cel mai puţin circulată dintre toate porţile Vechii Cetăţi. Dincolo de zidurile groase de peste trei metri şi înalte de aproape 12 metri se află o zonă în care singurul comerţ al vremii era acela cu flori.
Cea mai recentă a fost inaugurată în urmă cu un secol şi jumătate
Cea mai recent construită poartă a Ierusalimului (foto 8) a fost concepută ca idee a fluidizării traficului turistic şi comercial. Fiind ridicată acum un secol şi jumătate, poarta este relativ nouă, comparativ cu celelalte intrări ale cetăţii. La sfârşitul secolului trecut, în colţul nord-vestic al zidului care înconjoară Ierusalimul s-a construit o impunătoare clădire destinată găzduirii pelerinilor, Notre Dame de Jerusalem. Pentru că Poarta Jaffa era pe zi ce trecea mai aglomerată, s-a deschis această nouă poartă chiar lângă clădirea pelerinilor, care în prezent este proprietatea Vaticanului.
„De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele...“ (Psalmi 136, 5-6)
Acest loc sfânt al spiritualităţii universale, cu oameni care aparţin unor popoare şi confesiuni diferite, şi-a găsit întotdeauna unicitatea prin denumiri specifice. Numărul acestora este legat de cel al porţilor care înconjoară Ierusalimul şi au fost date Cetăţii Sfinte în următoarea ordine: Oraşul Mântuirii, Oraţul Domnului, Oraşul Sfânt, Oraşul Păcii, Oraşul Dreptăţii, Oraşul Credinţei, Oraşul Splendorii şi Sanctuarul Nobil (nume dat de arabi).