Neputincioşi, bolnavi cu trupul, demonizaţi sau stăpâniţi de cumplite patimi sau oameni care pun credinţa mai presus de orice, toţi îşi găsesc vindecarea prin post şi prin rugăciune. Sfântul Post al Crăciunului, cea mai aşteptată sărbătoare de peste an, are 40 de zile, începând cu data de 15 noiembrie şi încheindu-se la 24 decembrie. Dacă ziua de 14 noiembrie - când se lasă sec pentru Postul Crăciunului - este miercuri sau vineri, atunci postul începe chiar la 14 noiembrie, iar sec se lasă la 13 noiembrie.
Manifestarea libertăţii umane
„Acest neam de demoni nu iese decât cu post şi rugăciune”, spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos, adevăr demonstrat de-a lungul anilor. Această învăţătură ne face să înţelegem că postul este un instrument spre ajutorul omului, nu spre supunerea lui la suferinţe cauzate de regimul alimentar. Postul trebuie înţeles în toată nobleţea lui, pentru că el este manifestarea supremă alibertăţii umane. Postul Crăciunului sau Postul Naşterii Domnului simbolizează ajunarea de 40 de zile a lui Moise pe Muntele Sinai, în aşteptarea primirii Tablelor Legii, precum şi ajunările patriarhilor Legii Vechi (Avraam, Isaac şi Iacob). Potrivit învăţăturilor Bisericii Ortodoxe Române, postul este rânduit pentru a aştepta aşa cum se cuvine venirea lui Mesia, născut din Sfânta Fecioară Maria.
Dezlegări la peşte, untdelemn şi vin
Din punct de vedere al alimentaţiei este un post mai uşor, pentru că renunţăm la carne, ouă şi brânză, dar avem multe „dezlegări“ la peşte, ulei şi vin. Lunea, miercurea şi vinerea se consumă bucate fără „unsoare” (ulei) şi fără vin, iar marţea şi joia se dezleagă la undelemn şi vin. De asemenea, sâmbetele şi duminicile, până la 20 decembrie inclusiv, se dezleagă la untdelemn, vin şi peşte. Dacă în zilele de luni, miercuri şi vineri se prăznuieşte un sfânt, însemnat în calendar cu cruce neagră, mâncăm untdelemn şi bem vin. Totodată, dacă avem în calendarul ortodox o sărbătoare însemnată cu cruce roşie, atunci se face dezlegare şi la peşte. În ziua de Ajun se posteşte toată ziua, iar seara se mănâncă grâu fiert, îndulcit cu miere, „poame”, covrigi sau turte din făină, „căci cu seminţe a ajunat Daniil proorocul şi cei trei tineri din Babilon, care au închipuit - mai înainte - Naşterea lui Hristos”.
40 de zile de evlavie
„Rugăciunea şi postul scot dracii poftei şi ai maniei din trup. Foamea îmblânzeşte fiarele. Căci pofta cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii lui Dumnezeu şi nici nu poate. Aşa vine că fiecare ducem o povară în spate - trupul de pe noi. De la starea asta şi până la a-l face să fie templu sau Biserică a Duhului Sfânt e de luptat de cele mai multe ori viaţa întreagă”, spunea părintele Arsenie Boca, unul dintre cele mai ilustre capete ale ortodoxiei române. Mergând pe urmele învăţăturii sale, trebuie să ţinem cont de faptul că zilele de post nu trebuie începute fără ca duhovnicul nostru să ne sfătuiască însă cum şi cât trebuie să postim. De asemenea, spunea părintele Arsenie Boca, „postul să fie măsurat după vârsta, după sănătatea rămasă - deşi postul pe mulţi i-a făcut sănătoşi - şi după tăria şi felul ispitelor. Aşa cere dreapta socoteală. Cei care s-au grăbit fără sfatul dreptei socoteli, toţi au întârziat sau au pierdut”. Postirea este alegerea liberă de către om a unei vieţi mai nobile, ce are în ea ceva din realităţile vieţii veşnice. De aceea se cuvine ca în cele 40 de zile de post să ne străduim să fugim şi de cele mai mici păcate, să fim liniştiţi, cu nădejde în Dumnezeu, rugându-ne neîncetat, iar dacă se întâmplă să „răbdăm necinstire de la alţii”, să ne gândim că este o încercare trimisă de la Dumnezeu.
Carmen Ciripoiu
Rugăciune
Vă prezentăm în continuare rugăciunea ce se citeşte în fiecare post, aducătoare de linişte şi împliniri: „Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce 
sunt pe mare, departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta Veche şi Nouă aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm şi Ţie ne rugăm: întăreşte-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârguinţă, spre mărirea numelui Tău celui sfânt şi spre iertarea păcatelor noastre, spre omorârea patimilor şi spre biruinţa asupra păcatului; că împreună cu Tine răstignindu-ne şi îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte şi să petrecem cu bunăplăcere înaintea Ta în toate zilele vieţii noastre. Că Ţie se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Hristoase Dumnezeule şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte, şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”.
Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe
- În seara de 13 spre 14 noiembrie este Lăsatul secului pentru Postul Crăciunului, post ce se ţine şase săptămâni. Femeile spălau vesela cu cenuşă, pentru ca nimic din ce era de „dulce” să nu rămână în fibrele vaselor
- Vremea Postului Crăciunului era în vechime una dintre cele mai frumoase perioade pentru oamenii de la ţară. Îşi găseau timp să se adune pe rând la fiecare dintre ei, pentru a lucra ceva, în clacă, dar aceste adunări erau mai ales prilejul de a spune poveşti, de a transmite mai departe învăţătura din strămoşi celor mai tineri
- La 14 noiembrie sunt Filipii de Toamnă, sărbătoare ce ţine mai multe zile, până la 21 noiembrie, când este serbat Filipul cel Mare. Este o sărbătoare a lupilor. Se credea că în nopţile de Filipi lupoaicele căutau tăciuni aprinşi, iar cele care nu găseau rămâneau sterpe în acel an. În perioada Filipilor se evita pronunţarea cuvântului lup, deoarece, cum auzea fiara chemarea, aceasta venea la ograda cu animale şi făcea pagube.
