de Mariana Borloveanu
- Pe locul de unde s-a ridicat la Cer Iisus Hristos se află astăzi două lăcaşuri de închinare
Pentru toţi creştinii, sărbătoarea Înălţării Domnului - anul acesta, la 13 iunie - păstrează aceeaşi lumină a Învierii, lumină ce sporeşte semnificaţia spirituală a locurilor care amplifică mesajul biblic. Cele două lăcaşuri de închinare, purtând hramul acestei sărbători, se află într-un loc binecuvântat de pe Muntele Măslinilor, cunoscut pelerinilor sub numele de Eleon. Toţi cei care se roagă aici sunt fascinaţi de frumuseţea celor două biserici, creând un traiect special între artă şi spiritualitate.
Icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare” întregeşte frumuseţea amplasamentului
Din Sfânta Scriptură aflăm că Înălţarea la Cer a Mântuitorului a avut loc pe Muntele Măslinilor, acolo unde astăzi se află Biserica Înălţarea Domnului, aşezământ care aparţine Bisericii Ruse, fiind lăcaşul de slujire al obştei monahale formate acolo. Începând cu anul 1906, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a recunoscut în mod oficial mănăstirea, pentru ca, numai după un an, obştea să numere în jur de 100 de vieţuitoare. Aşezământul s-a extins cu un corp de chilii, un atelier de pictură a icoanelor şi unul de broderie, care mai dăinuie şi astăzi. Mănăstirea rusească a Înălţării Domnului este uşor de identificat de pelerini, datorită unui turn care poate fi zărit de la mari depărtări. Frescele de o frumuseţe aparte de pe pereţii mănăstirii au fost pictate chiar de măicuţele care au vieţuit aici. Mănăstirea păstrează şi astăzi numeroase icoane deosebit de frumoase, precum şi moaşte ale mai multor sfinţi. De o rară frumuseţe este şi Icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare”, care se află chiar lângă Sfântul Altar şi pe care creştinii de pretutindeni o venerează, pentru că multe şi impresionante minuni a săvârşit de-a lungul anilor. În prezent, în acest aşezământ monahal vieţuiesc 30 de maici, originare din diferite locuri ale lumii: Rusia, Arabia, România, Estonia, Australia şi Germania.
În Capelă se află urma tălpii Mântuitorului
Tot pe Muntele Măslinilor, la marginea unui sat arăbesc, se află Capela Înălţării Domnului, care se deosebeşte de celelalte lăcaşuri de cult prin faptul că aceasta serveşte ca loc de închinăciune atât creştinilor, cât şi musulmanilor. Deşi nu este menţionată în Coran, Înălţarea la Cer este recunoscută şi în islamism. Capela a fost folosită pe post de moschee timp de mai bine de 300 de ani. În anul 1620, musulmanii au devenit posesorii de drept ai lăcaşului de pe Muntele Măslinilor şi au ridicat alături de capelă o moschee şi un minaret. În capelă se păstrează şi astăzi o piatră care are imprimată o urmă de picior, despre care tradiţia spune că aparţine Însuşi Mântuitorului. Până la un moment dat, pelerinilor care se închinau acestui loc cu o încărcătură aparte li se permitea ca la plecare să ia cu ei şi o bucăţică de piatră. Lângă uşa de la intrare se află un clopot, care anunţă venirea şi dorinţa de a intra a celor care vor să se roage. Cea mai mare parte a clădirii aparţine perioadei cruciate, iar forma octogonală şi domul sunt doar adăugiri ale musulmanilor. Pe pereţii din exterior se află decoraţiuni subţiri din marmură, împodobite cu flori şi ramuri împletite, dar şi cu patrupede înaripate. Un pelerin care a ajuns pe Muntele Măslinilor în anul 680, pe nume Arculf, descria capela din acest loc într-un mod pe cât de simplu, pe atât de special: „O clădire rotundă deschisă spre cer, cu trei uşi-portal pe latura sudică a acesteia. Seara se aprindeau cele opt lămpi care se aflau în ferestrele de pe latura dinspre Ierusalim.”
„Va veni aşa precum L-aţi văzut pe El mergând la Cer”
După cum se ştie, fapt menţionat şi în Evanghelie, după Învierea Sa, Mântuitorul S-a arătat mai multor persoane şi chiar unui grup numeros de câteva sute de oameni, pe Muntele Galileea. La 40 de zile după Înviere, Apostolii erau în Ierusalim când li s-a arătat Domnul Iisus, care a plecat împreună cu ei la marginea oraşului, spre Muntele Măslinilor, unde se află şi Grădina Ghetsimani, locul în care fusese prins şi dus spre moarte de bunăvoie. Dând ultimele sfaturi Apostolilor, El le-a poruncit să rămână în Ierusalim până când vor primi o nouă putere din Ceruri. În timp ce le vorbea a fost învăluit într-un nor luminos şi S-a Înălţat la Cer în slava îngerilor. În timp ce Apostolii priveau spre Cer, doi îngeri în haine strălucitoare au apărut înaintea lor spunând: „Bărbaţi galileeni ce staţi căutând spre Cer? Acest Iisus, care S-a înălţat de la voi spre Cer, va veni aşa precum L-aţi văzut pe El mergând la Cer”. Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă”. (Faptele Apostolilor 1, 9-12).
• În ziua Înălţării Domnului, credincioşii se salută cu „Hristos S-a Înălţat!” şi „Adevărat S-a Înălţat!”
Praznicul Înălţării Domnului este o mare sărbătoare creştină, care comemorează Înălţarea la Cer a Mântuitorului Hristos la 40 de zile după Înviere. Înălţarea lui Hristos întru slava şi şederea Sa de-a dreapta Tatălui este chipul deplinei îndumnezeiri a umanităţii. Prin toate actele Sale, Întrupare, Moarte şi Înviere, El a îndumnezeit treptat firea omenească pe care a asumat-o, dar prin Înălţare a transfigurat-o pe deplin. Înălţarea lui Hristos nu înseamnă retragerea din creaţie, El continuă să fie prezent şi lucrător prin Sfântul Duh.