de Nicoleta Ghighilicea

- Părintele Justin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă, avea 94 de ani

După mai multe săptămâni de suferinţă, părintele arhimandrit Justin Pârvu a încetat din viaţă duminică, 16 iunie, la ora 22:40. Marele duhovnic al ortodoxiei româneşti a fost povăţuitorul a mii de credincioşi. A intrat în mănăstire la doar 17 ani şi a făcut ani grei de temniţă în închisorile politice, dar nu s-a lepădat de credinţa în Iisus Hristos.

Răpus de boala apărută în închisoare
De câţiva ani buni, părintele Justin Pârvu avea cancer la stomac, care apăruse în urma unei afecţiuni mai vechi, căpătată în închisorile comuniste. Starea s-a agravat la sfârşitul lunii martie, şi de atunci a început lupta cu boala. I-au fost alături preoţi, călugări, maici şi mireni, care s-au rugat tot timpul lui Dumnezeu să se facă voia Lui. În aprilie, stareţul de la Petru Vodă a fost internat la un spital din Cluj, iar la 9 mai a fost operat. După o săptămână, medicii au încercat o nouă intervenţie chirurgicală, dar au constatat că se dezvoltase deja metastaza. Astfel că, la 21 mai a revenit la Mănăstirea Petru Vodă, fiind adus cu elicopterul. Iar a doua zi, peste 200 de preoţi şi diaconi au venit aici şi au săvârşit Taina Sfântului Maslu, la care au luat parte şi sute de credincioşi.

Îndemn la unitate de pe patul de suferinţă
Cu două săptămâni înainte de a trece la viaţa veşnică, în vinerea de 31 mai, Înalt Prea Sfinţitul Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a săvârşit Sfântul Maslu în faţa chiliei stareţului Mănăstirii Petru Vodă. După terminarea slujbei, părintele Justin l-a chemat pe ÎPS Teofan şi i-a dat o scrisoare pentru Patriarhul Daniel, în care îi cerea iertare şi dezlegare de păcate. Întrebat de mitropolitul Moldovei ce cuvânt de folos lasă pentru poporul român, părintele Justin a răspuns: „Poporul român este un popor biruit, pizmuit şi forţat, împins, fără stăpân. Poporul e fără stăpân, asta e drama cea mare. Toată lumea aceasta e fericită, e bucuroasă, are de toate, dar nu are cine să-i încălzească inimile, să-l poată menţine într-o unitate, aşa”. Iar pentru arhiereii din Sfântul Sinod a spus: „Au o răspundere cum nu a existat şi nu există în lupta aceasta a noastră duhovnicească(…) Dar dacă noi suntem… în starea aceasta de sărăcie, de lipsă, de mizerie, de prigoană… Ei trebuie să trăiască o vreme de prigoană care n-are soluţie, nu există… rezoluţii şi situaţii. Din noaptea aceasta şi până mâine noapte să rezolvăm problemele pe planul cel duhovnicesc, spiritual şi administrativ. Dacă nu va exista această unitate şi înţelegere, atunci nu putem face nimic”.

Ultima dorinţă: ieromonahul Hariton, noul stareţ
Tot în acea zi, părintele Justin a anunţat în prezenţa mitropolitului Moldovei şi cine va fi noul stareţ al Mănăstirii Petru Vodă după moartea sa: ieromonahul Hariton Negrea, care se spovedea la Sfinţia Sa. O decizie despre care ÎPS Teofan a spus că trebuie respectată întocmai. Părintele Hariton nu provine din obştea de călugări de aici, ci este duhovnicul Mănăstirii Durău, de maici. Este locul unde în urmă cu 77 de ani, pe când vieţuiau călugări, părintele Justin făcea primii paşi pe calea monahismului. Tot pe patul de suferinţă a mai cerut ca obştea să facă ascultare totală de cel care îi va urma şi să aibă toţi relaţii bune cu ierarhia Bisericii. Părintele Hariton a intrat în Mănăstirea Petru Vodă în anul 1996, iar cel care i-a oferit primele învăţături pe calea monahală a fost părintele Justin.

16 ani grei de temniţă în închisorile politice
Născut în satul Petru Vodă, la 10 februarie 1919, de Sfântul Haralambie, într-o familie cu cinci copii, părintele Justin Pârvu a avut numele de botez Iosif. A intrat în Mănăstirea Durău pe când avea 17 ani, iar după patru ani, în 1940, a fost tuns în monahism şi a primit numele Justin. A urmat Seminarul Monahal timp de patru ani, la Cernica, unde a studiat, printre altele, latina, greaca, germana şi franceza, iar apoi a continuat să înveţe încă patru ani la seminariile din Râmnicu-Vâlcea şi Roman. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a slujit ca preot militar pe frontul de Est, ajungând până la Odesa. Când a terminat seminarul, în 1948, a fost arestat şi condamnat politic la 12 ani de temniţă. A trecut prin închisorile Suceava, Văcăreşti, Jilava, Aiud, şi apoi a fost trimis ca deţinut să muncească în mina din Baia Sprie. Urma să fie transferat la Piteşti, pentru „reeducare”, dar îşi ispăşise deja pedeapsa. A fost eliberat în 1960, însă tot atunci a primit încă patru ani de temniţă, pentru că nu a vrut să renunţe la credinţa în Dumnezeu. După ce a fost pus în libertate s-a întors acasă, dar nu a reuşit să se angajeze, din cauza legitimaţiei de deţinut. Şi timp de doi ani a lucrat ca muncitor la construcţia şoselei din zonă. Apoi a fost primit din nou în mănăstire şi a slujit ca ieromonah la Secu timp de nouă ani, iar apoi la Bistriţa, în judeţul Neamţ, încă 16 ani, până în 1990.

• La câteva ore după ce a trecut la Domnul, persoane care l-au îngrijit au văzut că din ochii părintelui Justin a început să curgă mir, iar pe obraji şi pe mâini era ulei plăcut mirositor.

Mănăstirea Petru Vodă, un vis din copilărie

Suferinţele îndurate în anii grei de temniţă nu i-au zdruncinat credinţa şi nici nu i-au slăbit puterea, aşa încât, la vârsta de 73 de ani, în 1992, a început construirea Mănăstirii Petru Vodă, la doar câţiva kilometri de satul său natal. Încă de când era copil şi colinda pe dealurile din apropiere visa să vadă aici un aşezământ monahal în care să slujească. Iar cu această imagine a reuşit să treacă peste anii de temniţă. În această mănăstire, dedicată martirilor din închisorile comuniste, sunt cinstite, ca moaşte, oseminte din groapa comună de la Aiud, închisoarea unde părintele Justin a avut cea mai grea perioadă de detenţie. A fost stareţul şi principalul duhovnic al mănăstirii până când a trecut la viaţa veşnică. Obştea de călugări de aici are un regim sever de vieţuire, la fel ca în Muntele Athos. Vestită în toată ţara, este acum una dintre cele mai căutate mănăstiri din România. În 2000, în apropiere a ridicat schitul Paltin, de maici, precum şi o casă de educaţie pentru copii şi un azil pentru bătrâni. În anii care au trecut, zeci de mii de credincioşi au ajuns să se închine la cele două mănăstiri, cei mai mulţi venind la chilia părintelui Justin să ceară un sfat şi o binecuvântare. Povăţuitorul a mii de credincioşi, stareţul de la Petru Vodă stătea de vorbă cu oamenii şi 12 ore pe zi. Era recunoscut drept urmaş al părintelui Cleopa, dar o perioadă de opt ani, după ce a ieşit din închisoare, duhovnicul său a fost părintele Paisie Olaru, de la care a învăţat ce înseamnă smerenia şi dragostea faţă de oameni.

• În 2005, un tânăr a vrut să-l ucidă pe părintele Justin pentru că nu l-a primit ca frate în mănăstire, însă l-a confundat cu un preot de 81 de ani, pe care l-a omorât cu cuţitul.

„Poporul român este un popor biruit, pizmuit şi forţat, împins, fără stăpân. Poporul e fără stăpân, asta e drama cea mare. Toată lumea aceasta e fericită, e bucuroasă, are de toate, dar nu are cine să-i încălzească inimile, să-l poată menţine într-o unitate“ - părintele Justin Pârvu