Cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
Situată în Defileul Jiului, la 32 de kilometri de Târgu-Jiu, Mănăstirea Lainici poartă hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, sărbătoare rânduită în calendarul creştinesc la 21 noiembrie. Frumosul aşezământ a fost supranumit „mireasa” din Defileul Jiului, pentru faţada sa de un alb puternic. Mănăstirea Lainici a avut un trecut zbuciumat. De trei ori, biserica ctitorită pe la 1380 de Sfântul Nicodim de la Tismana a fost „pironită pe cruce“: de generalul austriac Bukow (cel care a ars 300 de mănăstiri ortodoxe), de soldaţii germani care au ajuns în 1918 pe Jiu şi de comunişti. Biserica a reînviat de fiecare dată din propria cenuşă.
Sfântul Nicodim, ctitorul lăcaşului
În secolul al XIV-lea, cuviosul Nicodim de la Tismana a fost trimis de Dumnezeu în Ţara Românească pentru a susţine ortodoxia şi pentru a da un nou suflu bisericii, deoarece din secolul al XIII-lea începuse deja invazia de catolicizare a Ardealului de către Biserica Catolică. Sfântul Nicodim şi-a ales ca loc de meditaţie şi linişte o peşteră situată lângă Mănăstirea Lainici. El a pus temeliile mai multor lăcaşuri de cult, printre care şi mănăstirile Vodiţa de lângă Turnu-Severin şi Tismana, în preajma căreia a sihăstrit până lasfârşitul vieţii sale pământeşti.
Mănăstirea Lainici, situată la câţiva kilometri de graniţa cu Imperiul Austro-Ungar, a fost distrusă între anii 1750 şi 1765, când împărăteasa Maria Tereza a ras de pe teritoriul 
transilvănean peste 300 de aşezăminte ortodoxe. La ruinele sfântului lăcaş a fost trimis schimnicul Atanasie, care a adunat de pe văile munţilor o obşte de 30 de călugări.
Ascunzătoarea lui Tudor Vladimirescu
Mănăstirea Lainici a fost reconstruită între anii 1812 şi 1847, de boierii din regiune, pe un deal ce domină Valea Jiului. În interior se regăsesc frumoase fresce datate în 1860 şi un iconostas compus din icoane în stil bizantin. Pandurul Tudor Vladimirescu, cel care a vrut să ridice ţara împotriva turcilor, s-a ascuns o vreme la Mănăstirea Lainici, îmbrăcat în straie călugăreşti. În 1817, turcii au devastat aşezământul şi, negăsindu-l pe Tudor, l-au decapitat pe călugărul Maxim, risipind obştea. Abia în 1926, cuviosul Visarion Toia a fost trimis împreună cu şase călugări să refacă mânăstirea, aceasta fiind restaurată integral, recăpătându-şi importanţa duhovnicească. Alături de vechea biserică a mânăstirii s-au dus la bun sfârşit lucrările la biserica nouă ce străjuieşte incinta actuală.
Unică în lume
Stareţul Ioan Selegean (în prezent episcop de Harghita şi Covasna) începe construcţia bisericii, făcând el însuşi măsurătorile, schiţele, proiectul de rezistenţă al aşezământului în calitate de inginer, meserie practicată înainte de călugărie. Lucrarea a fost terminată de arhimandritul Ioanichie Pârvulescu, după anul 1994. Noua biserică este unică în lume, datorită planului arhitectonic şi picturii interioare. În 1990 a început construcţia, ce viza două planuri: biserica de la demisol şi cea de deasupra ei. Partea de sus este zugrăvită de pictorul Grigore Popescu, ilustrând istoria lăcaşului de după persecuţii până în zilele noastre. Originalitatea mesajului din frescă aparţine părintelui stareţ, care a dorit să zugrăvească chipurile unor sfinţi martirizaţi recent, în zilele noastre. Primii pictaţi sunt sfinţi ruşi, ucişi în timpul comunismului, apoi sfinţi din tot Estul creştin, căzut sub ateism. Tematica iconografică a bisericii de la demisol va fi destinată creştinilor de la anul 1 până la anul 313, înfăţişând majoritatea sfinţilor şi martirilor din istoria bisericii din întreaga lume.
Violeta Crunţeanu şi Claudia Stan
Icoană făcătoare de minuni adusă de pe Muntele Athos
Noua biserică găzduieşte încă din vara anului trecut icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare”, unicat în ţara noastră, adusă tocmai de pe Muntele Athos. Icoana este neobişnuită prin dimensiunile sale, fiind pictată pe lemn de santal şi acoperită cu o mantie grea de argint aurit, fiind făcătoare de minuni. Pentru clopotniţă au fost achiziţionate cinci clopote acţionate electric.
21 noiembrie, zi de sărbătoare
Intrarea în Biserică a Fecioarei Maria de la 21 noiembrie este unul dintre cele patru praznice împărăteşti ale sale. Împlinindu-se trei ani de la naşterea Fecioarei, drepţii ei părinţi,
Ioachim şi Ana, şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută. Chemând toate rudeniile din Nazaret, de neam împărătesc şi arhieresc, au pregătit făclii multe şi au împodobit pe Fecioara Maria. Astfel, cu cinste şi cu slavă, a fost petrecută Maria la Biserica Domnului. La intrare erau 15 trepte pe care prunca le-a urcat în goană.
Tradiţii – Obiceiuri – Credinţe
Ovidenia sau Vovidenia este numele popular al sărbătorii creştine Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. În unele zone, cum ar fi Tutova (judeţul Vaslui), în ziua de Vovidenie se prepara o băutură numită covaşă, din mălai şi făină sau numai din mălai de porumb sau mei, băutură obţinută prin fermentaţie. Rezulta ceva acrişor, asemănător cu braga. Covaşa se împărţea prin vecini pentru ca vacile să aibă lapte bun şi mult
În Moldova, la Covurlui (conform profesorului Ghinoiu), orice om este dator să mănânce covaşă pentru a fi ferit de strigoi
Filipul cel Mare sau Şchiop, amintit la 21 noiembrie, desemna în popor un personaj malefic, divinitate a lupilor
Se credea că în noaptea de Vovidenie se deschid cerurile şi animalele vorbesc. Din acestă zi încolo femeile nu mai aveau voie să spele rufele la râu. 
