În fiecare an, la 6 decembrie, casele noastre se umplu de cadouri şi de miros de portocale. Este ziua Sfântului Nicolae, unul dintre cei mai însemnaţi sfinţi ai creştinătăţii. Se spune că în această zi mâna dreaptă a Sfântului, dăruită de Mihai Viteazul Bisericii „Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti, devine făcătoare de minuni. V-aţi lustruit ghetuţele în aşteptarea Moşului?
Învierea copilei, primul miracol
În cel de-al treilea veac al primului mileniu creştin, în Cetatea Patara din provincia Lichia, de pe sfântul pământ al Cappadociei bizantine, trei stele au strălucit în semnul Sfintei Treimi. A fost momentul când Sfântul Nicolae a văzut lumina zilei. Născut în aceeaşi perioadă cu Sfântul Vasile cel Mare şi Sfântul Ioan Gură de Aur, Nicolae şi-a arătat puterea nemăsurată încă din primele zile de viaţă, după prima spălare, copilul ridicându-se în picioare, spre uimirea tuturor. Tradiţia bisericească spune că pruncul n-a vrut să fie alăptat decât de la sânul drept al mamei, „pentru luare aminte că va fi pomenit în rândul drepţilor”, nemâncând însă niciodată în zilele de miercuri şi vineri ale săptămânii. Încă din primii ani de viaţă, Nicolae s-a arătat milos faţă de semenii săi, păgâni sau creştini, iar prima minune n-a întârziat să apară. Se spune că într-o dimineaţă, plecând Nicolae în cetate cu mama sa au nimerit într-o îmbulzeală de oameni, pe o străduţă îngustă, şi au descoperit că o fetiţă căzuse pe fereastră şi se zdrobise de pământ. Într-o clipă, Nicolae s-a aplecat asupra fetiţei şi a sărutat-o sub privirile celor prezenţi, iar copila s-a trezit din moarte. Fugind după Sfânt, părinţii copilei l-au întrebat cine e şi cum se pot recompensa. „Nicolae este numele meu, răspunse copilul, dar nu mie trebuie să-mi mulţumeşti, ci lui Dumnezeu, iar aceasta nu o poţi face decât dacă te botezi împreună cu familia ta...”
Povestea bomboanelor din ghetuţe
La scurt timp după această întâmplare, Nicolae şi părinţii săi întâlnesc un grup de copii care se rugau unui negustor să le dea câteva bomboane din miile pe care acesta se pregătea să le pună la vânzare. Pentru că omul era neînduplecat, tatăl Sfântului a plătit o pungă cu bomboane, pe care a dăruit-o apoi copiilor. Dar erau prea puţine şi aceştia prea mulţi, iar Nicolae s-a întristat. Rugându-se cu lacrimi Mântuitorului, Sfântul Nicolae înfăptuieşte atunci cea mai mare minune din istoria Cetăţii Patara. În dimineaţa zilei ce urma să vină, toţi copiii din cetate şi-au găsit ghetuţele pline ochi cu dulciuri!
„Cei care se atingeau de veşmintele sale aflau alinare pe loc”
„Faţa lui blândă strălucea cu o putere mai presus de fire. Avea înţelepciunea lui Moise, dârzenia proorocului Ilie şi credinţa Sfântului Apostol Petru. Doar vederea lui aducea mult folos celor care priveau spre dânsul. Iar cei care se atingeau de veşmintele sale aflau alinare pe loc, din orice obidă, şi se tămăduiau îndată”, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur despre Nicolae. La moartea părinţilor săi, Sfântului îi rămâne o mare agoniseală, pe care o împarte săracilor din cetate, apoi pleacă într-o lungă călătorie la Locurile Sfinte.
În drumul său, Sfântul Nicolae săvârşeşte una dintre cele mai mari minuni din îndelungata sa viaţă, salvând corabia în care se afla, dar şi pasagerii de o furtună puternică. Ajuns la Ierusalim, Sfântului îi apar în faţă însuşi Mântuitorul şi Sfânta Născătoare de Dumnezeu, care i-au spus să se întoarcă acasă, pentru că acolo este locul unde trebuie să ducă la bun sfârşit cuvântul Domnului. În lungul şir al anilor ce au urmat, Sfântul a mai făcut multe şi lăudate minuni, ducându-i-se vestea în toată lumea. La o vârstă foarte înaintată se mută la dreapta Tatălui, Cel pe care l-a slujit toată viaţa. Trupul său este depus în catedrala mitropolitană din Mira Lichiei (Asia Mică). Se spune că atât de mult mir curgea din veşmintele sale, încât lumea îl aduna în diferite vase şi-l ducea acasă, pentru a-i vindeca pe cei demonizaţi sau bolnavi.
Tunelul dorinţelor
Biserica şi mormântul Sfântului Nicolae, protectorul marinarilor şi al copiilor, locul unde Făcătorul de minuni i-a condus pe enoriaşi pe calea cea sfântă, au fost îngropate în pământ în oraşul Demre, din sudul Turciei, până în anul 1956. Clădirea este descoperită în urma unor lucrări arheologice, iar sarcofagul cu moaştele Sfântului Nicolae se află acum în interior, într-un sanctuar. Datată din secolul al VII-lea e.n., biserica, o combinaţie inedită între stilul vechi basilic şi cel grecesc, este distrusă în secolele al IX-lea şi al X-lea de atacurile arabilor şi renovată în secolul al XI-lea, păstrându-se până în acest moment frescele originale de pe pereţi şi mozaicul de pe podele. Biserica a fost mult timp îngropată sub mâlul adus de Râul Myros, iar Domul, distrus în întregime de-a lungul timpului, a fost refăcut de ţarina Anna Galicia a Rusiei, ea construind un altul în stil gotic. Ineditul constă în faptul că sub altar se află un tunel în formă de semicerc, loc în care legenda zice că, dacă îţi pui o dorinţă şi treci tunelul de trei ori, aceasta ţi se va împlini. Tradiţia spune că în noaptea de 5 spre
6 decembrie, Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care dorm şi sunt cuminţi, lăsându-le în ghete dulciuri şi alte daruri, însă tot el este acela care-i pedepseşte pe cei leneşi şi neascultători cu o… nuieluşă.
Carmen Ciripoiu şi Cristina Tache
Onomastică
Peste 800.000 de români îşi sărbătoresc onomastica de Sfântul Nicolae. Din totalul persoanelor care poartă aceste nume, aproape 500.000 sunt bărbaţi (Nicolae, Niculai, Nicuşor, Niculae, Nicu, Nicula, Nicoară), iar restul sunt femei (Nicoleta, Niculina, Neculiţa, Nicolina, Nicola).
Obiceiuri de Moş Nicolae în lume
Noaptea de 5 spre 6 decembrie este prilej de bucurie pentru copii - vine Moş Nicolae. Copiii îşi lustruiesc ghetuţele şi le aşază la ferestre şi uşi, pentru ca Moşul să le umple cu cadouri. Se spune că Moş Nicolae vine pe la geamuri şi vede copiii care dorm şi care sunt cuminţi şi le lasă dulciuri în ghete, şi tot el îi pedepseşte pe cei leneşi şi neascultători, lăsând o nuieluşă în loc de daruri. Sărbătoarea datează din vechime, iar tradiţiile şi obiceiurile de Sfântul Nicolae diferă de la o ţară la alta.
La români, crenguţe argintii şi dulciuri în ghetuţe
În România, se spune în popor că iarna începe de Sfântul Nicolae, când Moşul îşi scutură barba. De ziua lui se fac ritualuri şi preziceri despre cum va fi vremea în anul următor. În unele zone din ţară se pun în apă crenguţe de pomi fructiferi în casă, lângă icoane. Crenguţa care înfloreşte până la Anul Nou anunţă recolta de fructe din anul următor. Moş Nicolae, spre deosebire de Moş Crăciun, nu se arată niciodată. Tradiţia spune că, o dată cu darurile, Moşul aduce şi crenguţe argintii. Părinţii îşi avertizează copiii că, dacă nu vor fi cuminţi, vor primi doar nuieluşe.
Austriecii se costumează cu măşti
Sfântul Nicolae este celebrat de mai bine de 500 de ani în Austria, fiind o unificare între un zeu păgân şi Sfântul Nicolae. Austriecii se costumează cu măşti groteşti, pentru a speria copiii răi, celebrând zeul păgân. Se spune că Sfântul Nicolae fură copii răi şi îi duce în Pădurea Neagră. La cumpăna dintre 5 şi 6 decembrie, Moş Nicolae îşi face apariţia în case, recompensând copiii cuminţi.
Englezii ofereau coşuri cu alimente nevoiaşilor
În Anglia medievală, tinerii preoţi şi episcopi îl celebrau pe Sfântul Nicolae prin gesturi de caritate. În noaptea de 5 decembrie se strângeau nenumărate coşuri cu mâncare şi saci cu haine, ce erau făcute cadou nevoiaşilor, de obicei fiind lăsate la uşă.
Bănuţi de aur pentru italieni
În Italia, Moş Nicolae venea noaptea pe la case, umplând ghetele cu bănuţi de aur. După moartea lui, oamenii din reg
iune au continuat tradiţia, în anonimat, astfel că darurile din 6 decembrie sunt asociate cu faptele milostive ale Sfântului.
Renii şi spiriduşii sunt în Danemarca
În Danemarca, Moş Nicolae vine adus de reni, cu un sac în spate şi însoţit de elfi (spiriduşi). Copiii lasă în noaptea de 5 spre 6 decembrie lapte şi budincă de orez pentru elfi, ca aceştia să le dea cele mai frumoase cadouri.
Copiii din Germania lasă încălţările afară
În Germania, Moş Nicolae este temut de copii, pentru că legenda spune că acesta îi pedepseşte pe cei răi. Şi aici se pregătesc ghetele, dar se lasă afară din casă, pentru ca Moşul să le umple cu cadouri.
Indiferent de obiceiurile şi tradiţiile pe care le găsim în ţările în care se sărbătoreşte Sfântul Nicolae, un lucru e cert: Moş Nicolae anunţă începutul sărbătorilor de iarnă, iar copiii sunt cei mai fericiţi, pentru că vor primi darurile mult aşteptate.
Cristina Tache şi Claudia Stan
În Olanda, Moşul vine cu... vaporul
În Olanda, Moşul călătoreşte pe un vapor ce soseşte în ziua de 6 decembrie. El are o carte mare care îi spune ce copii au fost cuminţi. Aceştia sunt răsplătiţi cu daruri, iar cei obraznici sunt pedepsiţi de însoţitorul său, Petru cel Negru (Black Peter).
În Polonia se împodobeşte pomul
Sărbătoarea Sfântului Nicolae, privită religios, este considerată în Polonia foarte importantă, deoarece este ziua în care familiile se adună, se reconciliază. Ziua de 6 decembrie este aşteptată de copiii polonezi cu brad împodobit, sub care Sfântul lasă cadouri. De obicei, copiii care au fost cuminţi, pe lângă punguţa cu dulciuri, mai găsesc şi un băţ, menit să-i avertizeze că, de nu vor fi cuminţi, anul viitor vor primi doar băţul. 
