de Carmen Ciripoiu
- A opta minune a lumii
Lalibela. Sfinţenie. Pregustare a împărăţiei lui Dumnezeu. O scară către muntele sfinţirii. Pace, frumuseţe, rugăciune. Lumină nespusă a sacrului izvorând din pământ.
Locul originii omenirii
După ce oamenii au învăţat Legea Vechiului Testament, au înţeles că Mesia este împlinirea tuturor prorocilor vechi. Aşa creştinismul a devenit în mod firesc religia etiopienilor. Insulă de ortodoxie, când spui Etiopia, gândul zboară la două personaje legendare: regina din Saba şi regele Solomon. Vestita regină din Saba, încoronată în secolul al XX-lea î.Hr., este amintită atât în Vechiul Testament, cât şi în Coran. Legenda spune că, dorind să găsească răspuns la anumite întrebări, regina a ajuns la înţeleptul Solomon. Uimită de înţelepciunea acestuia, regina îi dăruieşte 4,5 tone de aur, pietre preţioase şi aromate, iar din iubirea celor doi s-a născut regele Menelik I, care a fost uns rege al Etiopiei chiar de marele Solomon. Când a ajuns în Etiopia, istoricii afirmă că Menelik I a adus cu el şi Chivotul Legământului în care se aflau Tablele Legii date de Dumnezeu lui Moise, pe care statul etiopian spune că le deţine şi astăzi în original. Datorită acestui lucru, etiopienii au fost desemnaţi drept un popor ales.
Oraş de legendă, venit din legendă
Istoria Lalibelei este învăluită în mister. În secolul al XII-lea, în micul orăşel ce atunci se numea Roha, a ajuns la putere dinastia Zagwe. Când micul prinţ a venit pe lume a fost înconjurat de un roi de albine care au ales pentru el numele de Lalibela (în traducere „albinele îl recunosc ca suveran”). Înconjurat cu multă dragoste de cei din jur, Lalibela va fi însă invidiat de fratele său, Harbay, care va încerca să-i ia viaţa, otrăvindu-l. Legenda spune că, în timp ce se afla sub influenţa otrăvii, acesta a fost dus de îngeri în Ceruri, unde a primit ordin de la Dumnezeu să construiască în oraşul său natal un nou Ierusalim. Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat în cele trei zile în care Lalibela a stat în agonie, dar cert este că, atunci când a revenit la viaţă, a fost acceptat pe loc ca rege de fratele său, Harbay. O altă legendă spune că la şase ani de la încoronare, Lalibela a avut un vis în care Dumnezeu i-a ordonat să construiască un nou Ierusalim, dar nu oricum, ci săpat în stânca vulcanică. Aşa vor lua naştere 11 biserici monolit, unice în lume prin arhitectură.
O lume biblică
Geniale bijuterii arhitecturale, cele 11 bisericuţe sunt săpate manual, motiv pentru care sunt numite „a opta minune a lumii”. Se spune că în toate lucrările au fost folosite ca instrumente de lucru doar dalta şi ciocanul, tocmai de aceea măreţia bisericilor uimeşte şi acum, după 800 de ani de la ridicare. Şi modul de lucru a fost unul nemaiîntâlnit până acum: la început s-a săpat adânc un şanţ în jurul zonei unde urma să fie ridicată biserica, apoi, cu multă precizie, a fost săpat interiorul blocului de piatră din centru. Cele 11 nestemate ale ordotoxiei sunt legate între ele prin tuneluri şi galerii săpate cu grijă tot în granit. Bisericile din Lalibela sunt diferite de tot ceea ce înseamnă lăcaş sfânt din lume, prin faptul că muncitorii au început să sape din partea de sus a stâncii, formând tavanul, coborând apoi adânc în interiorul rocii pentru a sculpta pereţii şi interiorul, lucru nemaiîntâlnit în nicio altă parte.
Sfinţi în mărime naturală
Cea mai semeaţă, dintre cele 11 lăcaşuri sfinte, este Bete Medhane Alem, înaltă de aproape 13 metri, al cărei exterior aduce cu un imens templu grecesc, cu superbe coloane masive. Se spune că aceasta ar fi o copie a Bisericii Sfânta Maria de Zion din Axum, fiind totodată şi cel mai vechi edificiu monolitic. Biserica, de o rară frumuseţe, se remarcă prin multitudinea de cruci malteze şi latine şi ferestre sculptate parcă de mâini îngereşti. Cea mai desăvârşită arhitectură o are însă Biserica Bet Giorgis (a Sfântului Gheorghe), al cărei tavan are forma unei imense cruci greceşti. Istoria spune că lăcaşul a fost construit chiar de soţia regelui Lalibela după moartea acestuia, în amintirea sa. Un loc aparte îl ocupă Biserica Beta Golgotha. Aici, sfinţii reprezentaţi în mărime naturală privesc cu blândeţe orice credincios, reamintindu-i că în viaţă nu poţi realiza nimic fără să jertfeşti ceva. În acest lăcaş de închinăciune se găseşte şi mormântul regelui Lalibela, peste care se află o lespede de piatră. La Bet Maryam, Sfânta Maria se zvoneşte că s-ar desfăşura cele mai controversate ritualuri bisericeşti etiopiene: dansul preoţilor. Despre Bete Amanuel se crede că ar fi fost capela regală, Bete Merkorios ar fi funcţionat pentru o perioadă ca închisoare, în timp ce bisericile Bete Abba Libanos, Bete Gabriel-Rufael, Capela Selassie şi Mormântul lui Adam sunt veritabile opere de artă. În micuţul oraş prăfuit Lalibela, oricine păşeşte în Casa Domnului trebuie să se implice, să transpire, să se afunde în credinţă, să adulmece piatra. S-a împlinit destinul…
Îngerii terminau noaptea ce muncitorii lucrau ziua
Potrivit istoricilor, pentru a realiza dorinţa lui Dumnezeu, regele Lalibela ar fi făcut el însuşi un pelerinaj la Locurile Sfinte, fiind impresionat de zona unde a călcat Mântuitorul, dar a dorit ca nimic să nu fie copiat din Ţara Sfântă. Cu toate acestea, arhitectura celor 11 bisericuţe uimeşte şi în ziua de astăzi prin unicitate. O legendă populară etiopiană spune că noapte de noapte, după ce meşterii mergeau să se odihnească după atâta trudă, îngerii coborau pe pământ şi terminau lucrarea…
• Din secolul al XII-lea, de când au fost construite, în bisericile din Lalibela nu s-au întrerupt niciodată slujbele
Primul european care a reuşit să vadă minunile de la Lalibela a fost preotul portughez Francisco Alvarez, care, curios să afle dedesubturile misterioaselor biserici, a aflat de la călugări un lucru ciudat: la construcţia faimoaselor biserici şi-au adus aportul nişte… albi. Cum era posibil aşa ceva într-o lume africană? Dovada ar sta în existenţa unor cruci templiere săpate în piatră chiar de aceştia.
• La baza coloanei bisericii Bet Maryam, regele a scris cu aur secretele construirii lăcaşelor